KorAP: Find »[drukola/base=lilie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...44 45 46 ...51 >

1,262 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553

îți vorbească despre cea mică. Aceste vorbe nu făceau niciun sens. Dacă Zoia venise să o caute la Fraulein Keller, cine avea grijă de Vera? Iar când plecă în noaptea rece, nu mai era nici urmă de Zoia. Doar el. Lilia tremura din ce în ce mai tare, abandonându-se slăbiciunii sale și, cu ochii închiși, se vedea deja acasă, unde o ținea în brațe pe Vera cea cu suflet frumos, căreia îi șoptea, sărutându-i obrajii și mângâind-o pe păr, că nu o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
Vera cea cu suflet frumos, căreia îi șoptea, sărutându-i obrajii și mângâind-o pe păr, că nu o va mai părăsi niciodată și că, de-acum încolo, nimic nu le va mai despărți. Ceața începea să se risipească, iar Lilia avea impresia că își ținuse ochii închiși mai mult decât intenționase. Ușurată că se afla încă pe picioare, își strânse șalul în jurul ei și o luă în sus pe Strada Sadovaia. La dreapta ei, peste drum de Haymarket, se înălța

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
clădirea care adăpostea stația de poliție, iar acest fapt îi aminti din nou de genele imposibile ale lui Porfiri și de ochii acestuia de culoarea gheții. Cum însă nu mai era sigură dacă aceștia băteau înspre negru sau înspre argintiu, Lilia fu tentată să meargă din nou înăuntru doar pentru a se lămuri și pentru a cere, dacă tot se afla acolo, banii înapoi. Apoi, pe negândite, restul persoanei lui Porfiri i se arătă în fața ochilor. Acesta era, fără îndoială, mic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
după galoși, o luă spre casă, cu mâna goală și fără nimic care să-i justifice noaptea. § În curte zăpada era pătată cu sângele unui porc tăiat de dimineață, iar un cuplu de țărani măcelărea carnea în văzul tuturor. În timp ce Lilia traversa curtea, aceștia s-au oprit din lucru și au început să o urmărească cu priviri agere pe figuri altfel neutre, ridicând cuțitele amenințător, ca și cum o credeau în stare să le fure carnea. Nu scăpă de scrutarea lor decât în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
Deși duhnea a supă de varză și urină, casa scărilor se dovedi un refugiu, în întunericul căruia se afundă, scăpând de amenințările țăranilor și de frigul care era o scânteie mai acceptabil decât afară. Târându-se în sus pe scări, Lilia apucabalustrada cu ambele mâini și lovea cu picioarele treptele tocite din lemn. Nu reuși să se grăbescă decât după ce auzi ușa de la intrare dată de perete și pași tropotind în urma ei. Nu se uită înapoi, dar știa că mai avea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
însă acest sentiment de vinovăție îi fu repede spulberat de inocența aprigă a Verei cu care aceasta își revendica mama, având nevoie de dragostea ei și de legătura eternă și aproape nefirească dintre ele. Slăbită și cu lacrimi în ochi, Lilia nu sesiză schimbarea din înfățișarea Verei și se lăsă în voia sentimentului pur și a trăirii intense pe care, până acum, și le sublimase constant. Cu atât mai mult, dacă până acuma își păstrase ideile simple, nu își îngăduisese nicio

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
porți rochia asta din nou. Nu va mai trebui să mergi la locul acela în veci. Poți să îi spui lui Fraulein Keller că nu te mai întorci acolo niciodată. Niciodată! Mă auzi? Auzi tu? Niciodată. Cu fața în lacrimi, Lilia se trase înapoi și dădu din cap. Privind-o cu tandrețe îi șopti reproșul său: ă Nu, Zoia. ă Mamă, dragă. Spune-mi mamă. Nu sunt eu mama ta? Mai mult decât o mamă? Nu am eu grijă de voi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
șopti reproșul său: ă Nu, Zoia. ă Mamă, dragă. Spune-mi mamă. Nu sunt eu mama ta? Mai mult decât o mamă? Nu am eu grijă de voi mai bine decât ar face-o o mamă? Nu merit eu asta? Lilia scutură din cap, murmurând: ă Fie-ți milă! ă Nu-ți fie teamă, Lilia. Nu te teme! Este adevărat, vezi! Viața aceea s-a terminat! ă Numai ne vom înrăutăți viața! Zoia o mustră tandru și zâmbi arcuindu-și sprâncenele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
eu mama ta? Mai mult decât o mamă? Nu am eu grijă de voi mai bine decât ar face-o o mamă? Nu merit eu asta? Lilia scutură din cap, murmurând: ă Fie-ți milă! ă Nu-ți fie teamă, Lilia. Nu te teme! Este adevărat, vezi! Viața aceea s-a terminat! ă Numai ne vom înrăutăți viața! Zoia o mustră tandru și zâmbi arcuindu-și sprâncenele. Însă Lilia nu părea în stare de asemena amăgeli și era prea obosită pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
din cap, murmurând: ă Fie-ți milă! ă Nu-ți fie teamă, Lilia. Nu te teme! Este adevărat, vezi! Viața aceea s-a terminat! ă Numai ne vom înrăutăți viața! Zoia o mustră tandru și zâmbi arcuindu-și sprâncenele. Însă Lilia nu părea în stare de asemena amăgeli și era prea obosită pentru a se enerva. Trecu pe lângă Zoia, către locul unde se afla patul îngust pe care îl împărțea cu fiica ei. Se simți însă prinsă de braț și vru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
se afla patul îngust pe care îl împărțea cu fiica ei. Se simți însă prinsă de braț și vru să strige. Ochii săi implorau în timp ce se întorcea să o confrunte pe Zoia. ă Uite! îi porunci bătrâna, arătând înspre masă. Lilia nu mai înțelegea nimic. Vedea și nu îi venea să-și creadă ochilor. Pe masă se aflau de-a valma o mulțime de produse de patiserie, dulciuri, fructe glazurate și chiar și caviar. ă De unde ai luat toate astea? ă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
să-și creadă ochilor. Pe masă se aflau de-a valma o mulțime de produse de patiserie, dulciuri, fructe glazurate și chiar și caviar. ă De unde ai luat toate astea? ă De la Arcada șciukin, bineînțeles. De unde altundeva? Misterul îi reaminti Liliei de un altul: ă De ce ai venit să mă vezi aseară? Mi-au spus că m-ai căutat. ă și ce fel de mamă ești tu, să nu spui nimic despre șalul nou al fiicei tale? Lilia se uită la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
Misterul îi reaminti Liliei de un altul: ă De ce ai venit să mă vezi aseară? Mi-au spus că m-ai căutat. ă și ce fel de mamă ești tu, să nu spui nimic despre șalul nou al fiicei tale? Lilia se uită la fața surâzătoare a Verei și se încruntă văzând neobișnuitul șal drap-de-dames din jurul umerilor copilei. Abia acum înțelegea de ce fetița i se păru schimbată și îi pipăi hăinuța albă ca și cum ar chestiona-o cu degetele. ă și uite

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
ca și cum ar chestiona-o cu degetele. ă și uite aici! Pentru tine! continuă Zoia arătându-i o icoană și veche reprezentându-i pe Fecioara Maria și pe pruncul Hristos. Temându-se de o farsă, intimidată de strălucirea foițelor de aur, Lilia refuză să o ia. ă Este în regulă, insistă Zoia. Este plătită. Toate sunt plătite. ă Dar cum? șopti Lilia, înfricoșată de răspuns. Zoia puse icoana jos. Merse înspre colțul îndepărtat al camerei și dispăru în spatele draperiei care ascundea dormitorul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
reprezentându-i pe Fecioara Maria și pe pruncul Hristos. Temându-se de o farsă, intimidată de strălucirea foițelor de aur, Lilia refuză să o ia. ă Este în regulă, insistă Zoia. Este plătită. Toate sunt plătite. ă Dar cum? șopti Lilia, înfricoșată de răspuns. Zoia puse icoana jos. Merse înspre colțul îndepărtat al camerei și dispăru în spatele draperiei care ascundea dormitorul, de unde se întoarse cu o cutie ferecată pe care Lilia o vedea acum pentru prima oară. Ajunsă lângă masă, Zoia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
Zoia. Este plătită. Toate sunt plătite. ă Dar cum? șopti Lilia, înfricoșată de răspuns. Zoia puse icoana jos. Merse înspre colțul îndepărtat al camerei și dispăru în spatele draperiei care ascundea dormitorul, de unde se întoarse cu o cutie ferecată pe care Lilia o vedea acum pentru prima oară. Ajunsă lângă masă, Zoia lăsă cutia să îi scape printre degete cu o bucurie mare, după care, mărind suspansul, își făcu de lucru cu o cheieță, chicotind înfundat. Când în sfârșit desfăcuse capacul, Zoia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
cu o bucurie mare, după care, mărind suspansul, își făcu de lucru cu o cheieță, chicotind înfundat. Când în sfârșit desfăcuse capacul, Zoia împinse cutia înspre tânăra sa prietenă. Uimită de culorile calde ale bancnotelor și nevenindu-i să creadă, Lilia se apropie de masă temătoare ca și cum acestea ar putea să o ardă. ă Unde? întrebă ea. ă Parcul Petrovski. ă Ai cui sunt? ă Ai noștri! strigă Zoia. ă Nu, nu. Trebuie să îmi spui totul, Zoia. Trebuie să îmi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
ă Era negricios? Păr negru și cu barbă? ă Da! ă și altceva? Altceva despre el? Zoiei scoase pachetul de cărți obscene de sub haine și spuse: ă Era un nemernic, dacă te iei după astea. Le-am găsit asupra lui. Lilia tresări ca și trăznită. ă Îl cunosc. Le-am mai văzut și pe astea. Venea des pe la Fraulein Keller și întodeauna mă voia pe mine. Zoia, tu ai fost pe la Fraulein Keller ieri seară? Aveai să îmi spui ceva despre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
și pe astea. Venea des pe la Fraulein Keller și întodeauna mă voia pe mine. Zoia, tu ai fost pe la Fraulein Keller ieri seară? Aveai să îmi spui ceva despre Vera? Fraulein Keller spunea că... ă Despre ce tot vorbești , fato? Lilia fu uimită de lipsa de înțelegere a Zoiei și arătă din nou înspre bani. ă Zoia, trebuie să anunțăm poliția. ă Nu! Nu înțelegi? Vor vrea să le dăm banii înapoi. ă Dar Zoia, nu sunt ai noștri. Fața Zoiei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
Fața Zoiei deveni severă și îi răspunse pe un ton aspru: ă Nu trebuie să scoți niciun cuvânt despre asta la nimeni. Înțelegi? Auzi? Trebuie să juri pe viața Verei că nu vei scoate niciun cuvânt despre asta. Cum însă Lilia refuza cu îndârjire, Zoia continuă: Pe icoană, atunci. Trebuie să te juri pe sfânta icoană. ă Dar Zoia, nu vezi? ă Asta e o avere, strigă Zoia cu disperare. șase mii de ruble! Destul ca să cumpărăm proprietăți. Am putea avea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
putea avea trăsură, cu servitori în livrea. Am putea face paradă pe Nevski Prospect, cu capul sus. Nu ne-ar mai fi frică să îi privim pe alții în ochi. Gândește-te la haine, blănuri, bijuterii. Ce admiratori ai avea, Lilia! Oh, Lilia, gândește-te la asta! Domni. Nobili. Gândeșt-te la Vera. Ce viitor i-ar sta în față! S-ar putea mărita cu un prinț, pe puțin. și tu, proastă și nebună, vrei să renunțăm la ei? Lilia se trase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
trăsură, cu servitori în livrea. Am putea face paradă pe Nevski Prospect, cu capul sus. Nu ne-ar mai fi frică să îi privim pe alții în ochi. Gândește-te la haine, blănuri, bijuterii. Ce admiratori ai avea, Lilia! Oh, Lilia, gândește-te la asta! Domni. Nobili. Gândeșt-te la Vera. Ce viitor i-ar sta în față! S-ar putea mărita cu un prinț, pe puțin. și tu, proastă și nebună, vrei să renunțăm la ei? Lilia se trase înapoi, într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
ai avea, Lilia! Oh, Lilia, gândește-te la asta! Domni. Nobili. Gândeșt-te la Vera. Ce viitor i-ar sta în față! S-ar putea mărita cu un prinț, pe puțin. și tu, proastă și nebună, vrei să renunțăm la ei? Lilia se trase înapoi, într-un simplu reflex de auto-apărare, trăgându-și brațul din strânsoarea Zoiei și căzu pe pat, murmurând: ă Ea m-a mințit. În aceea clipă și adormi, visând la genele transparente ale polițistului. Capitolul patru Biletul anonim

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
iar chemarea sa îi atrase privirea. Văzându-l însă, cu panică în ochi, aceasta se întoarse și o luă la fugă, pierind din vedere. Profiri strânse cărțile la piept și porni în urmărirea fetei, pe care o recunoscu ca fiind Lilia, tânăra prostituată adusă la secție. Se luă după călcâiul pantofului ei și după marginile hainei sale, însă Lilia dispărea constant după colțuri, gonind parcă prin încăperi vad partiționate și pătrunzând în intimitatea locuitorilor care păreau că nu îi băga în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
luă la fugă, pierind din vedere. Profiri strânse cărțile la piept și porni în urmărirea fetei, pe care o recunoscu ca fiind Lilia, tânăra prostituată adusă la secție. Se luă după călcâiul pantofului ei și după marginile hainei sale, însă Lilia dispărea constant după colțuri, gonind parcă prin încăperi vad partiționate și pătrunzând în intimitatea locuitorilor care păreau că nu îi băga în seamă pe niciunul dintre ei. Porfiri, mai ales, se simțea invizibil, iar când prezența sa a fost remarcată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]