1,716 matches
-
știut să-și apere țara și drepturile, menținându-și aspirațiunile sale în cercul putinței și în limitele însemnate de pozițiunea sa geografică. Zdruncinată prin luptele interioare, națiunea română a alergat la principiul Unirii și a Principelui strein, ca la singurul liman de scăpare, ca la singurul mijloc de consolidare și prosperitate. Astăzi, când această dorință este îndeplinită prin abnegarea, persistența și prudința românilor, precum și prin solicitudinea Curții Suzerane și a înaltelor Puteri garante - astăzi, în sfârșit, când prin Constituțiune bazele legilor
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
gurii, a adăugat : “și cei mai frumoși trandafiri au spini!” Nam înțeles aluzia; probabil făcea referire la „calitățile” mele de scorpion. Am fotografiat plăcuța pe care scria în kanji: „limbajul florilor”. În cele din urmă am reușit să ieșim la liman deși n-am avut la îndemână pajura din poveste... Tot în acest perimetru, dar în afara grădinii botanice, în zona muntoasă, este un „portal” pentru trecerea „dincolo”. „Dincolo” este oceanul cu apele învolburate la țărm. Unele persoane s-au încumetat să
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
desărvârșită ea Învie, prin traiul de sfințenie și prin propovăduirea cu timp și fără timp, vom atrage binecuvântarea cerească cu Împăciuirea pământească și izbânda românească. Nici o suferință, nici o primejdie, nici chiar moartea martirică să nu ne Împiedice la ajungerea acestui liman izbăvitor. Dacă am viețui Într-o așa Înțelepciune apostolică și filozofare martirică ne-am asigura pe lângă Îndrumarea dumnezeiască cu mântuirea veșnică și aprecierea omenească, acea autoritate morală cu rezultate pastorale, de care mereu ne plângem. Cum suntem și cum trebuie
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
o poveste primejdioasă care l-ar fi putut costa viața. Doamne, sunt un biet pribeag, un amărât care caută de lucru. Sunt fericit că am dat de oameni. Mă rătăcisem prin pustietățile astea și nu știam cum să ies la liman. Chiar așa de fericit n-ai de ce să fii, zise scurt cavalerul. Ai să vezi imediat că n-ai de ce să fii fericit. Spune repede adevărul. Cine te-a trimis să iscodești? și ce-ai văzut de când te tot Învârți
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
vom continua să rămânem independente. Originale și oneste. Trecerea anilor nu este neapărat un lucru de care să ne speriem. La nivel social, pe mine mă bucură trecerea anilor, pentru că dintotdeauna mi-am dorit să ajung cu bine la un liman, deci, finalmente, să fiu întotdeauna bine în pielea mea, în rolul meu și în destinul meu, să devin finalmente doar o bătrână demnă printre ceilalți semeni, și asta nu întâmplător: momentul de culme, al stadiului gerontic, mi se pare că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
la fel de prețuit și în Occident. La un moment dat făcea o emisiune săptămânală la Vocea Americii, „Navetistul transoceanic“. Se pare că atunci Israelul traversa o criză economică, drept care în Knesset erau dezbateri aprinse pentru găsirea unei soluții de ieșire la liman. Când par‑ lamentul era mai disperat din lipsa de soluții, povestea Mircea Crișan, s-a ridicat unul și le-a zis : „SĂ declarăm război Americii !“. „Cum, tocmai prietenului nostru ?“ - s-au revoltat parlamentarii. „Ești nebun, cum să ne măsu‑ răm
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
te-ai fi teleportat la Paris, Milano sau Berlin. Aprinde o țigare, Și-n fumul care zboară-n nori albaștri ca un vis, Cufundă-te-n uitare Și lasă gândului cărare de abis. În fumul de țigare Durerilor găsește tainicul liman Găsește-o nouă zare Și dorului alean În fumul de țigare, Ce se pierde în van. Iar Cristi pufăia dintr-o țigară lungă și dansa în jurul fumului pe care-l scotea din plămânii săi încinși, ca în jurul unei muze : „Înfrățește
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
vocația. În condiții de libertate socială, condiții pe care cu toții abia Îndrăzneam să le visăm Înainte! Să fie oare aceasta o regulă blestemată a „omului fericit”, care, din ciudate pricini, decade sau se pierde atunci când, cum se spune, „ajunge la liman”, să fie oare constrângerile sociale, uneori chiar și tirania, mai propice celui care vrea să dea „un sens vieții sale”, să-și croiască adică un destin În afara și uneori potrivnic celui colectiv, comun?!... Oare cum Își privește acum acest om
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Îmbată și te „plătește” cu vîrf și Îndesat pentru atâtea incertitudini și suferințe fizice care erau, nu rareori, să-ți compromită bunul tău cel mai de preț: demnitatea. Acea elită, cum spuneam, căreia zeii Îi permit să ajungă la acest liman, pe această „Înălțime” de unde poate contempla nu numai „relieful”, adică cel al existenței sociale și al parcursului ce se numește biografie sau soartă, dar și „relieful intern”, istoria, adesea nespusă, a tuturor Încercărilor și eforturilor, luptelor și umilințelor, dezastrelor trăite
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ai maturității și ai ciocnirilor sociale, se arată a fi false, un „drog existențial” vândut de pedagogii inconștienți și mediocri, de instituții ce se Înfășoară În falduri de falsă mătase, În fraze bombastice făcute pentru copii sau neputincioși. La acest „liman” sau limită ce sperie, poate, În primul rând pentru marea, „fizica”, „primejdioasa” ei apropiere de ceea ce se numește moarte. Da, mai știi, dacă bătrânețea ar fi fost „instalată” undeva pe la mijlocul existenței umane, ea s-ar bucura de o faimă ceva
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
toate buzele În Occident, epitet cu care am luptat, instinctiv, ori de câte ori am avut ocazia. Am fost noi oare cu toții „lași”, recăzând, cum spuneam, În acest „labirint” al năzuințelor și valorilor, după ce, doar cu puține deceni În urmă, „reușiserăm” să atingem limanul național și individual visat În secole de bărbații „vii” și curajoși În spirit și moralitate ai „populației” care fusesem, Înrobiți de trei imperii?!... Sau... În „pasivitatea” noastră se ascundea o „altă” luptă, o altă „rezistență”, dovadă că suntem Încă o dată
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
din ea? Mă apropii de sfârșitul ei, dar sunt acum preocupat de procesul pe care l-am intentat Editurii „Univers” pentru nerespectarea de contract. 16) Ar fi bine să nu pierdeți legătura cu Ilisei și „Junimea”. Poate ar fi ultimul liman, căci În Gafița n-am Încredere nici de doi bani. 17) Mircea Pienescu mi-a fost coleg la Academia Comercială, unde el era asistent, iar eu șef de lucrări. E bine că Vi-l apropiați, căci e om ales și
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
aplauzele publicului și ale criticii! Nu, un cu totul alt „țărm”, ne-atractiv, de ne-invidiat, o postură creatoare ce nu va stârni aplauzele doamnelor intelectuale, și nici pe ale analiștilor literari închiși în orgoliile lor universitare sau nu; un liman apt de a stârni, ciclic, în mintea celui ce-l atinsese, ce-l crease într-un fel, și marele microb al îndoielii!... E, de fapt, ultima metaforă puternică a primului meu roman ce trebuia să mă scoată din aria temelor
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
țăran, în intelectual!... Slăbiciunea și corupția din bănci, poliție, justiție, întârzierea marelui capital occidental și, peste toate, iată că ne apasă această neagră, blestemată, insistentă și într-un fel inexplicabilă imagine rea a României, care se zbate să iasă la limanul democrației și al unei economii cât de cât productive... Cariera mea, cum o spuneam, a luat o întorsătură „firească”, în sensul negativ al cuvântului, după întoarcerea mea în țară, în aprilie ’72, după mai bine de jumătate de an de
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
din Historia Turcorum, din secolul al XV-lea, știrea potrivit căreia Ștefan cel Mare „a mers și s-a războit să ia cetatea Chiliei, care era a lui Vlad”. Această informație a îngăduit să se afirme că Vlad controla „întregul liman nordic al gurilor Dunării”. Din documentele de întărire a satelor unor boieri reiese însă că nordul gurilor Dunării se afla sub stăpânirea domnului Moldovei, începând de la vărsarea Siretului în Dunăre și până la Cetatea Albă. Faptul că în letopiseț se spune
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Senat s-a discutat această cerere și mulți senatori „pătrunși de evlavie, socoteau să nu fie dat spre chinuire un bărbat de neam mare și nevinovat, care se încrezuse în ei și se adăpostise în țara lor ca într-un liman sigur. În cele din urmă, pentru că fugarul era cerut sub amenințarea cu război și pentru că polonii pregăteau o expediție împotriva lui Frederic, marchionul de la Brandenburg și mare maestru al Ordinului prusian, regele Albert, ca să lase toate sigure în urmă-i
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
a stins din viață la 38 ani în floarea vârstei, când în urma unui concurs pe țară, a reușit primul pentru a pleca ca diacon la Capela română din Paris. Mama sărăcuța s-a zbătut cu necazurile pentru ca să ne scoată la liman iar în 1940, când cel mai mic dintre noi era încă elev, a plecat pentru totdeauna, lăsându-ne pe noi s-o plângem toată viața. Dumneavoastră, Bădiță Gheorghiță, vă mulțumesc că mi-ați oferit ocazia să mă spovedesc și să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
art. 4). Concomitent cu aceste promisiuni făcute Rusiei, Germania pătrundea tot mai puternic în Turcia, pe plan economic, comercial și militar. Înfrângerea Imperiului Otoman în războaiele balcanice (1912-1913) a favorizat interesele Germaniei; reorganizarea armatei turce era coordonată de generalul german Liman von Sanders, iar controlul german asupra Strâmtorilor era în plină desfășurare. În același timp, afirmarea statelor balcanice după pacea de la București din 1913 contravenea în mod categoric intereselor ruse. În astfel de împrejurări, chestiunile “Constantinopol și Strâmtori” au devenit presante
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
În fine, tendința Germaniei de a pătrunde în Persia constituia, de asemenea, un pericol pentru interesele economice ale țării noastre....”. Danilov se referă și la poziția privilegiată germană în Turcia, subliniind că, încă din 1913, instalarea misiunii germane a generalului Liman von Sanders pe malurile Bosforului anunța preluarea apărării capitalei turce de către germani. Acest conflict de interese, alimentat permanent de noi nemulțumiri reciproce, s-a reflectat pe de-o parte în manifestarea speranțelor Rusiei într-o realizare a planurilor sale în
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
Dl. Dr. Iancu Flondor ia conducerea Congresului: „Prea stimaților domni, încrederea d-voastră alegându-mă președinte al acestei memorabile adunări, mi-a fi un nou imbold să pășesc, energic și fără pic de șovăire, pe unica cale care duce la limanul mântuirii neamului nostru. Vă mulțumesc din adâncul inimii. (Aplauze). Constat numărul necesar al membrilor Congresului și deschid Congresul. Invit pe dl. dr. Radu Sbiera să primească funcțiunea de secretar al Congresului. Cu deosebită satisfacție salut pe reprezentanții națiunilor neromâne din
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
celor 7.000.000 de site-uri pun la îndoială cele de mai sus, făcând din Amiral un joc, un puzzle, numit mai plastic în spaniolă "rompecabezas" rupe-capete, cu care după ce te-ai muncit ceva timp nu ajungi la nici un liman, nimic nelegându-se cu nimic! Spunea poetul și eroul cubanez José Marti că important în viață nu este "să stai cu popii, ci să te îmbarci pe caravelele lui Columb"! Eu m-am îmbarcat cu încredere și credință în Amiral
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
Viena. Acest episod medical, reconstituit indirect din acte fără conținut medical, este suficient de convingător. În 1883, Eminescu este sănătos și lucrează la Iași, unde scrie și activează ca profesor suplinitor de geografie. În acest an a plecat la Odesa (Liman) cu contribuția prietenilor Creangă, Vasile Alecsandri și alții. Din această perioadă, din Odesa, unde locuia la dr. Iachimovitz, cu fata căruia se împrietenește, se păstrează câteva scrisori care atestă integritatea sa mintală. Tratamentul cu ghiol pare să fi avut un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
Sunt cercetate și demascate falsurile pe care Octav Minar le introduce în discuție prin prezentarea unor scrisori în care Eminescu ar vorbi tocmai despre strădaniile de a cunoaște și traduce operele lui Pușkin. Așa bunăoară, Scrisoarea adresată lui Novleanu, din Liman, la data de 15 iulie 1886, "neacoperită cu facsimilul original", se dovedește a fi un fals întrucât "în vara anului 1886" Eminescu nu a fost la Liman-Odesa, el "se afla în țară, grav bolnav. La 15 iulie când ar fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
sufletul aceluia ce v-a încălzit de la leagăn cu dragostea sa. Fie ca povețele ce veți culege din ea să vă călăuzească mereu pe calea cea dreaptă, care, dacă nu străbate întotdeauna un câmp înflorit, conduce însă totdeauna la singurul liman de fericire, pacea sufletului, cea mai neprețuită comoară de care îi este dat omului să se bucure". Dealtfel, toți cei care l-au cunoscut au remarcat ca trăsături definitorii ale personalității lui Nicolae Gane idealul moral și liniștea sufletească, spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
a ajuns "la capătul cărării", trecutul îi apare scriitorului ca o oglindă a liniștii sufletești și a stabilității morale, așa cum o recunoaște, melancolic și premonitoriu, într-o creație lirică a sa: Al meu zbuciumat suflet se-ntoarce de la sine Cătră limanul dulce al zilelor senine Din vremea cea trecută. (Poezii, p. 116). Prin această optică, amintirile și evocările autorului junimist se situează la confluența dintre episoade ce aduc a poveste "blândă", avându-l pe autor drept personaj principal, și "radiografia" unor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]