2,068 matches
-
ritual, care seamănă cu actul sexual, dar totuși e diferit, ce să fie asta, este ca în momentul nașterii, numai că sexele se contopesc în scopuri diferite, ca și când n-ar mai arde la aceeași flacără, de data aceasta focul mă linge înăuntrul pântecelui cu limbile lui micuțe, este focul unui legământ antic, dureros, legământul pe care ar fi trebuit să îl facem cu mulți ani în urmă, care transformă în cenușă toate ezitările, toate temerile, lăsând în urma sa doar liniște, cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
eu îi zâmbesc cerându-mi scuze din priviri și o trimit să ne aducă înghețată, cât mai dulce posibil, devenisem dependentă în special de aceea umplută cu ciocolată, care îți lua cel mai mult timp pentru a o mânca, apoi lingeam amândouă la ele stând una în fața celeilalte, ca două surori ai căror părinți sunt mult prea ocupați ca să le pese de alimentația copiilor. Dacă el ar fi fost bine, m-ar fi certat imediat, cum puteți mânca porcăria aia, ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
exagerată, dar este atât de liniștitoare, învăluită de dulceața unui vis de dimineață, ca o prăjitură învelită în cremă, o dulceață ireală împotriva căreia nu are nici un sens să lupți, pentru că oricum nu este una reală, poți doar să o lingi, până ce crema se va termina, iar prăjitura va rămâne descoperită, goală și lipsită de gust, dar mie nu îmi mai pasă, mi-am făcut destule griji pentru viitor, am făcut destule înțelegeri secrete cu el, pe care numai eu le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
cu o clipă înainte de scufundarea bărcii, aruncasem tot ce mai aveam, iar acum rămăsesem singură în barcă, cu siguranța celui care nu mai are nimic, urmăresc doar mișcarea degetului său, iată-l intrând pentru o secundă înăuntrul gurii mele, îl ling ca un pisoi care a primit un os suculent, apoi iată-l ascunzându-se în adâncurile ființei mele, limba lui grunjoasă coboară pe gâtul meu, deja este complet dezbrăcat, stă în genunchi în fața mea, cu picioarele scurte ca de pitic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
nimic, și este bine că lucrurile stau așa, cât de bine este să te eliberezi de sentimentul acela împovărător al dreptății, cât de plăcut este să ridici brațele, să trăiești izbindu-te de mizeriile realității. Cu o poftă neașteptată îi ling abdomenul, carnea lui este caldă ca un ceainic, dinții ni se întâlnesc într-o mușcătură puternică, dinte peste dinte, ce rost are să ne prefacem, doar durerea este reconfortantă, dinții lui se plimbă pe trupul meu, coboară pe glezna subțire, acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
venea spre noi, în fugă, dând din coadă. S-a apropiat mai întâi de Reiko, s-a ridicat pe labele din spate și i-a adulmecat fața, apoi a sărit, jucăuș, pe Naoko. Am fluierat și a venit la mine, lingându-mi mâna cu limba lui lungă. — Este câinele care are grijă de pășune, îmi explică Naoko, mângâindu-l pe cap. Cred că se apropie de douăzeci de ani, mai are doar câțiva dinți și nu poate mânca lucruri tari. Doarme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
tocmai atunci? Gândul acesta m-a ajutat să-mi adun toate forțele și să mă ridic în genunchi. „Încetează! Te rog!“ am strigat eu. Nu s-a lăsat intimidată. Mi-a smuls chiloții de pe mine și a început să mă lingă. Nu-l lăsasem nici pe soțul meu să facă așa ceva pentru că eram o pudică, dar fata aceea de treisprezece ani nu avea nici o jenă. M-am simțit, o vreme, neputincioasă de luptă și n-am putut să nu țip de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
și vă satisfaceți toate poftele, dar soțul ei e acasă duminicile și de aceea nu vă puteți întâlni. Am dreptate? — Maaaamă, ce poveste interesantă! — Îți cere să o legi de pat, să o legi la ochi și apoi să-i lingi fiecare colțișor al trupului ei minunat, după care te pune să-i bagi tot felul de ciudățenii trece la poziții incredibile, de acrobat maestru și tu îi faci poze cu polaroidul. — Chiar că sună interesant! — E moartă după sex și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
foarte plictisitoare, așa că m-am hotărÎt să plec imediat după ce voi fi dat și eu un rînd. Chiar În clipa aia a Început totul. Un civil Într-un costum maroniu, cu o cămașă albă și cravată neagră, cu părul pieptănat lins peste cap și cu o frunte destul de Înaltă, care făcuse pînĂ atunci circ pe la mese, Îl stropi pe unul dintre chelneri cu un pistol cu apă. RÎseră cu toții, În afară de chelnerul care tocmai ducea o tavă Încărcată cu pahare. Era indignat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Generalul nu avea nimic de arătat decît eșecul atacului și prizonierii omorîți. Ce pot să scriu despre asta? Îl Întrebai. — Nimic În afară de ce e În comunicatul oficial. Ai ceva whisky În plosca aia lungă? — Da. Luă o gură și-și linse grijuliu buzele. Mai demult fusese căpitan de husari unguri și odată, cînd fusese comandantul unei cavalerii neregulate din Armata Roșie, În Siberia, capturase un tren plin cu aur și-l ținuse acolo toată iarna, cînd se ajungea la -400C. Eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
poate compromite din punct de vedere moral? — Nu. Și sticla era desfăcută, oricum. — Da, dar am luat sticla goală și pe aia de whisky În bucătĂrie și cînd am turnat mi-am vărsat puțin pe mînĂ și după aia am lins-o și mă gîndeam că treaba asta m-o fi compromis defintiv din punct de vedere moral. — Ce gust avea? — Foarte tare și ciudat și puțin grețos. — Asta nu-i o chestie care să te compromită. — Atunci mă bucur, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
două ouă pe buza tigăii: Ce zice fiul campionului de niște ouă cu șuncă? — Mulțumesc. — Ce spuneți, mă mai serviți cu ceva din atenția aceea? — Desigur, domnule. — Fie ca tatăl tău să rămÎnă neînfrînt, Îmi spuse bucătarul. După care Își linse buzele: Și tînĂrul domn, obișnuiește și dumnealui să mai bea? Nu, domnule, spuse George. Eu răspund de tînĂr. Bucătarul puse ouăle și șunca În două farfurii. Luați loc, domnilor. Eu și cu George ne-am așezat și, după ce ne-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Vedeți-vă de drum acum. Altfel băieții Ăia mai gălbejiți o să pună mîna pe voi. A fost o plăcere, domnule, cu adevărat o plăcere. — Și acum mergeți În pace. — SĂ ne mai Îndreptăm o singură dată asupra atenției. Bucătarul Își linse buzele: — Dumnezeu să-l aibă-n grabă pe musafirul care ne părĂsește. — O să vin să-mi servesc micul dejun. — Uite, ia-ți Înapoi acest cîștig nemuncit, spuse bucătarul. George Își băgĂ sticla-n buzunar. RĂmas-bun, suflet nobil, spuse apoi. — Ieși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
mezanin. Vaaai..., dar ce-ați făcut?! Ce i-ați făcut bietului om, nemernicilor?! Zavragiilor! Ajutooor! Jandarmii! Salvarea! Poliția! Asasinii...! Cocul mov se trage înapoi, precipitat. De pe pervaz, patru cotoi negri, durdulii, țâșnesc în curte. Trei dintre ei, se îndeasă ca să lingă sângele călduț, ce se scurge în țărână, într-un pârâiaș aburitor, iar al patrulea se strecoară neobservat, în magazie. Huo...! Zât, de-aici, scârbelor! Nici să nu vă gândiți! se căznește Dan să alunge dihăniile lihnite, atrăgându-și pe loc
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
veritabil, maturat, de plăcerea căruia se bucurase aproape singur, egoistul! La urmă, în buiestru, Bossul tropăia ușor, silindu-se și el să nu piardă cursa, incomodat parțial de coșul de nuiele, de care nu se despărțise o secundă. Pe stânga, lingând întunericul, pălălăile albăstrii-roșietice ale incendiului stârnit cu gaz metan și cu benzină, se mai domoliseră în intensitate, părând că se vor reduce de la sine, sub limita periculoasă de extindere, până la eventuala sosire a echipajelor brigăzii orășenești de pompieri: Walpurgisnacht! Ne
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
mînie: ― Adică cum, măi Trifoane, eu trag cu ciocoii? Nu ți-e rușine să-mi arunci tu mie așa ocară? Tocmai tu, mă, care, de, mi-ai mâncat din strachină destul? Apoi tu te iei după alde Petre, mă, care linge toată ziua la curte și pe urmă vine aici să mă înfrunte pe mine, mă? ― Da de ce ling eu, măi nea Cristache? strigă Petre îmbulzindu-se să se apropie de el. Cum ling, nea Cristache?... Că muncesc la boieri, d-
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
așa ocară? Tocmai tu, mă, care, de, mi-ai mâncat din strachină destul? Apoi tu te iei după alde Petre, mă, care linge toată ziua la curte și pe urmă vine aici să mă înfrunte pe mine, mă? ― Da de ce ling eu, măi nea Cristache? strigă Petre îmbulzindu-se să se apropie de el. Cum ling, nea Cristache?... Că muncesc la boieri, d-aia ling?... Mie mi-a dat boierul ăl bătrân brevet de cârciumar să înșel oamenii și să mă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
te iei după alde Petre, mă, care linge toată ziua la curte și pe urmă vine aici să mă înfrunte pe mine, mă? ― Da de ce ling eu, măi nea Cristache? strigă Petre îmbulzindu-se să se apropie de el. Cum ling, nea Cristache?... Că muncesc la boieri, d-aia ling?... Mie mi-a dat boierul ăl bătrân brevet de cârciumar să înșel oamenii și să mă umplu de bani și de toate, ori matale?... Ia lăsați-mă, măi oameni, să trec
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ziua la curte și pe urmă vine aici să mă înfrunte pe mine, mă? ― Da de ce ling eu, măi nea Cristache? strigă Petre îmbulzindu-se să se apropie de el. Cum ling, nea Cristache?... Că muncesc la boieri, d-aia ling?... Mie mi-a dat boierul ăl bătrân brevet de cârciumar să înșel oamenii și să mă umplu de bani și de toate, ori matale?... Ia lăsați-mă, măi oameni, să trec și să-mi răspundă, că doar n-oi răbda
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mari mai pâlpâiau, înfricoșate și mirate, gata parcă și ele să moară. Dintr-o vatră de jăratic în care mâini puternice parcă zvârleau mereu hrană nouă focului, limbile de flăcări țâșneau, se zvârcoleau, se împleteau neîncetat, ca niște șerpi apocaliptici, lingeau și înțepau poalele cerului, zugrăvind răni în toate culorile, ștergîndu-le pe toate cu imense șomoioage de fum și lăsând pentru fiecare câteva clipe numai câte o zdreanță purpurie zvăpăiată care fâlfâia ca un amenințător steag roșu... In luminile biruitoare ale
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
până-n picioare, se duceau spre sala mașinilor. El măcar nu mă bate la cap cu văicăreala despre salarii și prime! Ripley o luă din loc, ținându-și în brațe motanul, învelit într-un prosop călduț. Amețit, neavând vlagă, Jones se lingea cu o demnitate suverană. Nu era prima ieșire din hipersomn. Va mai suporta câteva minute rușinea de a fi purtat. După terminarea toaletei, Dallas apăsă pe un buton de la baza congelatorului. Ieși un sertar în care se găseau hainele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Ripley alergă spre popotă. Nu căută mult. După ce se asigură că motanul nu se găsea în popotă și că nu se atinsese de forma decapitată, o zbughi spre pasarelă. Îl reperă imediat. Era așezat cu nonșalanță pe pupitrul lui Dallas, lingându-și cu grijă blănița. ― Jones, ești norocos, zise ea surâzând. Aparent, el nu era de aceeași părere. Când ea întinse brațele să-l prindă, el sări vioi și dispăru în spatele panoului. Ea se duse de grabă după el. ― Hai, Jones
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
mămăligă de aseară, spargem oul într-un capăt și-i facem o gaură mică, luăm fiecare câte un băț de chibrit și-l înmuiem în oul care-i moale, în albuș și gălbenuș, luăm câte o înghițitură de mămăligă și lingem bățul de chibrit de ou și ne săturăm. Ce mai vreți? - Bată-te să te bată de poznaș! Mi-a spus bunica. Cum ți-a venit prostia asta în cap? - Păi, am auzit că pe Bodrâncă îl trimite nevastăsa cu
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
nevastăsa cu un ou fiert moale la prășit și cu o bucată de mămăligă. La vremea mesei, se așează omul să mănânce, sparge oul fiert la un capăt, ia un pai, îl înfinge în ou, ia o înghițitură de mămăligă, linge paiul înmuiat în ou și se satură. La prânz face la fel, dar nu termină de mâncat tot oul. Mai lasă și pentru masa de la chindie și tot nu-l termină. Se mai întoarce acasă cu cei mai rămâne ca să
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
și am încercat să trag o concluzie firavă și preliminară. A rezultat următorul portret-robot : Autorul : Lebedele din România sînt albe ! Comentatorul : De unde ai mai scos-o și pe asta, băi jeg judeo-masonic ? și nentu Iliescu/ Constantinescu/Băsescu, ăla de-l lingi tu undeva de kkat, tot alb e bey penibilule ? ? ? Epitetele și celelalte expresii din acest succint portret-robot au fost plasate în ordinea frecvenței lor în „eșantionul” meu. Iar pentru mai multă bibliografie, redau mai jos un eșantion de e-conversații
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]