2,625 matches
-
gesticulare și altor resurse lingvistice (unele caracteristici ne-manuale cum ar fi expresia facială) constituie încă sursa multor analize și dezbateri care au loc în continuare. În alte părți ale lumii, limbajele gestuale indigene au început să fie studiate de lingviști abia la începutul anilor 1980 sau mai târziu. În ansamblu, primele cercetări din SUA și din alte părți ale Europei au avut un impact enorm pe scară mondială, în special cu privire la recunoașterea limbajelor gestuale, locul lor în educația surzilor și
Importan?a form?rii de interpre?i ?n limbajul mimico-gestual ?n Rom?nia by Florea Barbu [Corola-publishinghouse/Science/83961_a_85286]
-
unui conținut motivațional. Ca acțiune generic umană, comunicarea inițiază, declanșează sau chiar stopează activitățile, se evidențiază rezistența la efort componentă a conținutului volițional al psihicului uman. Global, se acceptă că toată existența noastră psihică este implicată în comunicarea specific umană. Lingviști, psihologi și sociologi au fost tentați de sistematizarea demersului comunicării, dar și de implicațiile acestui act, proces sau sistem de coduri. Diversele clasificări ale mijloacelor de comunicare se referă la: a) mijloace lingvistice; b) mijloace paralingvistice; c) mijloace non-verbal-vocale; d
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
transforma în participanți activi ai societății deoarece permite o comunicare ușoară și completă între persoanele cu deficiență de auz. În ultimile decenii s-a observat o amplificare a preocupărilor față de persoanele cu handicap auditiv, mai ales în urma cercetărilor efectuate de lingvistul American William Stokoe (1960) care a arătat că limbajul gestual este un limbaj ce încorporează toate calitățile și funcțiile principale ale limbajelor umane. Primele cercetări au fost urmate de tot mai multe investigații desfășurate în Danemarca, Finlanda, Suedia, Spania, Franța
Cultura surzilor- reper de identitate al comunit??ii surzilor. Exemple de bun? practic? by Ana Irina Imbir () [Corola-publishinghouse/Science/84046_a_85371]
-
calitatea sa de membru al societății”. Erau luate În considerare, dintr-o perspectivă descriptivă, toate elementele constitutive, materiale sau spirituale, etice sau instituționale, care organizează și reglementează viața socială. În anii ’20 ai secolului trecut, după modelul lui Edward Sapir (lingvist și etnolog american de origine germană, elev al lui Franz Boas), accentul a fost pus nu numai pe elementele obiective, ci și pe alte componente, cum sunt limba și comunicarea, reprezentările și ideologiile. Așa se explică importanța acordată, În lucrările
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
care jalonează domeniul continuu ce pornește de la experiențele particulare, care stau la baza identităților personale, și ajunge până la afilierile colective, care catalizează construcția socială a acestor identități. Abordările filosofice, psihologice sau antropologice ă din care s-au inspirat numeroși istorici, lingviști, sociologi, juriști, precum și alți specialiști În științele umane ă ne ajută să Înțelegem mai bine această interacțiune Între mecanismele psihologice și factorii sociali, care este o parte constitutivă a procesului identitar. În toate aceste abordări, există totuși o constantă: caracterul
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
pregnant atunci când individul efectuează comparații interpersonale; polul „identitate socială” este activat atunci când intră În joc acest tip de apartenență. Un subiect se poate percepe pe sine ca „bărbat” În cadrul unei dezbateri cu privire la procentul reprezentat de femei În rândul universitarilor, ca „lingvist” Într-o echipă de cercetare multidisciplinară, ca „belgian” când este În vizită În Franța și ca „european” atunci când traversează Atlanticul. Afirmarea de sine și recunoașterea celuilalt. Identitatea este prin Însăși esența ei dialogică, pentru că nu se poate construi decât prin
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Blanchet, 2000, p. 114 și urm.). Identificarea unui grup este așadar puternic determinată de alegerile lingvistice, În special În cazul grupurilor care vorbesc o limbă minoritară: aceasta este determinantă În demarcarea grupului față de cele care sunt hegemonice În mediul respectiv. Lingviștii și specialiștii În psihologie socială sunt de acord că vitalitatea etnolingvistică este un concept de bază În analiza raporturilor de forță dintre comunitățile lingvistice. Această vitalitate se poate observa pe baza unor factori „obiectivi” legați de caracteristicile demografice (repartiție teritorială
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
În moștenirea istorică directă a anchetei Grégoire. Între „franceza scrisă” și „dialect”, mai trebuie luată În considerare și „franceza vorbită”, cu variațiile sale. Cercetările privind uzul propriu-zis al limbii ar trebuie să producă și atlase specifice În acest sens. Numeroși lingviști, ca Henri Bourcelot, Jean-Claude Bouvier, Fernand Carton, Jean-Louis Fossat, Pierre Fouché, Denise François, Anne-Marie Houdebine, Pierre Knecht, André Lanly, René Lepelley, André Martinet, Pierre Rézeau, Jean Séguy, Vincent Lucci, Gérard Taverdet, Henriette Walter, pentru a cita doar câțiva, au realizat
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Pornind de la această distincție, Coșeriu a considerat că textul poate fi obiectul unei discipline speciale, lingvistica textului, ca reflex al orientării spre studierea "vorbirii", diferite de metoda instaurată îndeosebi prin concepția saussuriană, care considera lingvistica un studiu al limbii. Acest lingvist nu se pronunță însă în mod foarte clar, așa cum se va putea constata, asupra posibilității și rezultatelor analizei discursului, disciplină ce s-a afirmat în mod deosebit în ultimele patru decenii, în mod evident cu același obiectiv de a investiga
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
din mai multe motive, este necesară o analiză a viziunii sale, în mare parte singulare, căci integreză studiul vorbirii de nivel suprafrazal ideilor formulate încă în lucrările publicate în perioada anilor 1950-1960, ce l-au impus ca unul dintre marii lingviști ai lumii. În legătură cu folosirea termenilor discurs și text, în scrierile lui Coșeriu publicate în limba română, sînt necesare însă cîteva observații de principiu. Pe de o parte, există lucrări care redau exprimarea lingvistului însuși în limba română și, în acest
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
l-au impus ca unul dintre marii lingviști ai lumii. În legătură cu folosirea termenilor discurs și text, în scrierile lui Coșeriu publicate în limba română, sînt necesare însă cîteva observații de principiu. Pe de o parte, există lucrări care redau exprimarea lingvistului însuși în limba română și, în acest caz, folosirea termenilor respectivi este reflexul direct al modului său de a se exprima. Există apoi lucrări traduse din limbile romanice, cele mai multe din spaniolă, dar unele și din franceză, și, în aceste situații
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
în mod surprinzător, el consideră că trebuie studiat produsul vorbirii, iar nu vorbirea ca atare, discursul propriu-zis, deși în acest studiu are în vedere și condițiile realizării ei. Ca atare, deși acordă rol preponderent înțelegerii limbii ca enérgeia (activitate), acest lingvist nu se oprește asupra actului (activității) reprezentate de discurs, ci asupra rezultatului (érgon "lucru făcut"), reprezentat de text. Dar, în lipsa unei corespondențe univoce cu termenul românesc discurs, cuvîntul german Rede poate pune probleme traducătorilor și poate cauza dificultăți în înțelegerea
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
germană. Între lucrările care redau în limba română în mod nemijlocit limba și terminologia folosite de Coșeriu se înscriu în primul rînd acelea ce reprezintă prelegerile și conferințele sale ținute în universitățile românești 6. Astfel, în conferința despre Competența lingvistică, lingvistul arată că limbajul ca activitate, la nivel individual, este discursul, o unitate de vorbire concretă 7, iar competența expresivă este "a ști să vorbești în situații determinate, despre anumite lucruri, cu anumite persoane, adică a ști să construiești discursuri"8
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
pentru istoria discursurilor nu dispunem încă de toate datele suficiente"19), deși atunci cînd a propus o disciplină care să studieze structurile mai extinse decît fraza a numit-o, așa cum am precizat, lingvistica textului. Această disciplină, subliniază în mod insistent lingvistul, trebuie să fie o "lingvistică a sensului" cu obiective și metode proprii, iar nu o "gramatică transfrastică", adică un studiu gramatical, realizat după principiile consacrate și aplicat complexelor superioare frazei. Fiind o "lingvistică a sensului", lingvistica textului concepută de Eugeniu
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
sensului la nivelul macrostructurii reprezentate de text, ce are dimensiuni care pot varia între un singur cuvînt și o operă întreagă, o reconstituire a semnificatului pornind de la exegeza semnificantului textual cu perspectiva desemnării realizate prin el. Deoarece, în concepția acestui lingvist, sensul este actualizarea semnificației prin realizarea desemnării, s-ar putea deduce că aceste procese realizate prin actul (sau actele) de vorbire care compun(e) discursul, o analiză a discursului, diferențiată de lingvistica textului, ar trebui să aibă în vedere aceste
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
pasivi care contribuie la realizarea unei acțiuni. În domeniul sintaxei structurale, Lucien Tesnière identifică subordonații imediați ai verbului, făcînd distincția între categoria actanților și cea a circumstanților. Analizînd structura frazei simple, în lucrarea Éléments de syntaxe structurale publicată în 1959, lingvistul afirmă că verbul exprimă un proces, iar "ființele și lucrurile care, într-o anumită calitate și într-un anumit mod - fie chiar și ca simpli figuranți pasivi -, participă la proces" sînt actanți, circumstanțele temporale, locative, modale etc. în care procesul
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
absolute în afară de sine. Această accepție dată de Hegel noțiunii "alteritate" presupune că, deși este ceva exterior, alteritatea nu este totuși ceva lipsit de relație cu elementul de raportare, față de care se plasează în afară ca ceva distinct. Plecînd de aici, lingvistul Eugen Coșeriu consideră alteritatea ca fiind una dintre laturile esenței limbii, ilustrate de faptul că, prin manifestarea limbii în vorbire, locutorul (vorbitorul) se atribuie pe sine interlocutorului (altuia, celuilalt), fără însă a se transpune în el prin autoobiectivare, ca în
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
pragmatică și în analiza discursului datează de doar cîteva decenii. În lingvistica românească, termenul anaforă începe să apară constant în lucrările de specialitate în ultimele decenii ale secolului al XX-lea, deși relația referențială dintre pronume și antecedent suscitase interesul lingviștilor mai devreme. Dificultățile de definire și de interpretare referențială a pronumelor sînt de altfel cele care au determinat abordarea relației anaforice, analiza acestei relații extinzîndu-se apoi și asupra altor expresii anaforice (substantive însoțite de dierse articole sau determinanți, chiar verbe
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
constata o amplificare a preocupărilor de a înregistra și a studia fragmente de conversație, o ramură nouă impunîndu-se deja printre celelalte discipline lingvistice: lingvistica de corpus. Cele mai multe contribuții aparțin, în acest domeniu, specialiștilor străini, dar există și în spațiul românesc lingviști ale căror lucrări sînt consacrate analizei de corpus: Luminița Cărăușu, Liliana Ionescu Ruxăndoiu etc. D. Maingueneau observă că, prin cele două postulate metodologice, abordarea inductivă și preeminența acordată secvențialității în descriere, analiza conversației se distinge atît de analiza discursului, cît
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
cu referentul. Din acest motiv, arbitrarul s-ar situa în raporturile dintre semn și lucrul desemnat, iar nu între semnificant și semnificat, căci aceste aspecte ale semnului fiind consubstanțiale, legătura dintre ele nu poate fi necesară. De altfel, în 1933, lingvistul american Leonard Bloomfield a elaborat o altă teorie a cuvîntului ca semn, pornind de la principiile behaviorismului și punînd pe primul plan relația dintre forma lingvistică și obiectul (referentul) denumit prin ea. Unele dintre curentele lingvistice de la sfîrșitul secolului al XX
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
la stimuli) sînt în principiu elemente care privesc realizarea discursului și, în consecință, analiza lui. Există, de aceea, necesitatea ca această analiză să aibă în vedere obiectivele și rezultatele teoriei behavioriste, luînd în considerare, desigur, și aspectele criticate de unii lingviști (precum Noam Chomsky, în "Review of ‛Verbal Behavior'", Language 35, 1959). V. pulsiune comunicativă. DUBOIS 1973; VARO - LINARES 2004; BUSSMANN 2008. RN BILINGVISM. În mod obișnuit, bilingvismul este considerat ca reprezentînd utilizarea alternativă a două limbi sau a două sisteme
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de simț ale vorbitorilor ei. Limbile naturale își asumă astfel rolul de a informa despre lume și de a oferi o viziune despre lume, determinată de contextul cultural. C. Lévi-Strauss folosește expresia divizare conceptuală a lumii, avînd între predecesori pe lingviștii americani Benjamin Lee Whorf și Edward Sapir. De aici a evoluat perspectiva oferită de etnometodologie, unde noțiunea "categorizare" urmărește să explice de ce participanții la o situație ajung să clasifice într-o manieră apropiată. De altfel, încă din Antichitate, s-a
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
adaugă elementele periferice. Pentru praxematică, practicile sînt cele care permit categorizarea, experiențele asupra lumii conduc la o analiză a realității care este substituită de mijloacele lingvistice, astfel încît practicile lingvistice participă la realizarea categorizării referențiale prin nominație și, de aceea, lingvistul nu poate aborda aceste probleme decît prin acest mijloc indirect. Numele propriu, dacă nu operează ca numele comun o categorizare descriptivă, individualizează un element al realității. Prin urmare, aceasta este o categorizare individualizantă, diferită de cea transferabilă la mai mulți
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
activitățile ce țin de cogniție nu sînt observabile decît indirect pe baza comportamentelor. În timpurile recente însă, tehnicile de observare a creierului permit obiectivarea unor cercetări asupra raporturilor dintre percepție, categorizare și actualizare, raporturi care interesează în mod deosebit pe lingvistul cognitivist, ce vrea să afle cum tratează ființa umană informațiile senzoriale care-i vin din realitate, pentru a le folosi în discurs, și dacă limba reflectă în structurile și semantismul ei un anumit raport al omului cu lumea. Aceasta postulează
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
formă de conținuturi simbolice și ca existînd un hiat între realitate și reprezentările ei, limba nefiind decît tratamentul simbolic al informației. Conexionismul, din contra, consideră sensul ca ivindu-se din practicile de producere a sensului, din schemele socioculturale ale habitudinilor. Lingviștii conexioniști cercetează în discurs punctele de contact cu experiența lumii, care sînt semantica nominală, actanțialitatea, mărcile spațio-temporale și personale, postulînd noi structurări și dînd sens discursurilor în același mod în care se structurează și se dă viață anturajului sociocultural. Potrivit
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]