4,823 matches
-
clasele liceale la Bârlad (1939-1947). Începe studiile universitare la Facultatea de Litere și Filosofie din Iași, secția clasică, dar le va termina la București, în 1951, fiind numit asistent la Catedra de filologie clasică. Face și studii de specializare în lingvistica indoeuropeană la Universitatea din Leningrad (1955-1959). Și-a susținut doctoratul în 1959, cu teza Raporturile vechii macedonene cu greaca veche. Urcă treptele ierarhiei până la gradul de profesor (1968). Activează ca șef al Catedrei de limbi orientale (1967) și al Catedrei
POGHIRC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288871_a_290200]
-
Predă în calitate de visiting professor la universitățile Indiana, Michigan și Berkeley din SUA (1973-1974) și la Universitatea din Padova (1976-1979). Este secretar și vicepreședinte al Societății de Studii Clasice, președinte al Societății de Studii Orientale (1969-1979), membru al Societății Române de Lingvistică și la Indogermanische Gesellschaft (RFG) ș.a. În 1979 se stabilește în Franța și predă la universitățile din Bochum și Paris, din 1982 fiind secretar general al Centrului Român de Cercetări din capitala Franței. Colaborează la Dicționarul limbii române (VI, 1965
POGHIRC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288871_a_290200]
-
În lucrarea B.P. Hasdeu, lingvist și filolog (1968), concepută ca o primă etapă în valorificarea operei savantului, P. realizează o sinteză a ideilor viabile oferite de acest erudit de tip renascentist, pe care îl consideră un precursor în majoritatea domeniilor lingvisticii și filologiei. Servindu-se de capitole privitoare la biografia și formația intelectuală a autorului studiat, ca și de o sinteză bibliografică a lucrărilor sale științifice, P. îi reliefează activitatea de indoeuropenist, de slavist sau de cercetător al elementelor de substrat
POGHIRC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288871_a_290200]
-
studiat, ca și de o sinteză bibliografică a lucrărilor sale științifice, P. îi reliefează activitatea de indoeuropenist, de slavist sau de cercetător al elementelor de substrat din română, oprindu-se cu deosebire asupra meritelor sale în dezbaterea unor probleme de lingvistică generală privitoare la aplicarea metodei comparativ-istorice sau la reconstrucția lingvistică, în elaborarea teoriei limbii ca sistem, a circulației cuvintelor sau a inexistenței unor granițe precise între dialecte. Lucrare cu caracter expozitiv, sistematică și precisă, bazată pe reproducerea unor citate ample
POGHIRC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288871_a_290200]
-
din scrierile lui Nicolae Bălcescu (1988) și ale Elenei Văcărescu (1997, 1998). Colaborează cu studii, cronici și recenzii la „Revue de langues romanes”, „Actes du Congrès de la Latinité”, „Mélanges Louis Michel”, „Analele științifice ale Universității «Al. I. Cuza»”, „Anuarul de lingvistică și istorie literară”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Limbă și literatură”, „Iașul literar”, „Cronica”, „Ateneu”, „Convorbiri literare” ș.a. Depășind stricta abordare istorico-literară, în cursurile universitare și în cărțile sale P. urmărește mereu direcțiile de evoluție ale unei perioade ori
PLATON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288843_a_290172]
-
aceasta a trebuit să pună de acord și să mobilizeze sincronic vocații eclectice - eminescolog prestigios, poetician cu fler analitic și imaginație speculativă, istoric literar rutinat, având o perspectivă „de sus” asupra vârstelor interioare ale literaturii române. Debutează în „Cercetări de lingvistică” (1966), cu studiul Concepția lingvistică a lui Aron Pumnul. A colaborat la revistele „Tribuna”, „Echinox”, „Steaua”, „Vatra”, „Familia”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Studia Universitatis «Babeș-Bolyai»”, „Limbă și literatură”, „Cronica”, „Amfiteatru”, „Tomis” ș.a. În 1989 Uniunea Scriitorilor îi acordă
PETRESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288787_a_290116]
-
slave (1949-1974), pe care a condus-o din 1968. După 1974 a activat ca profesor consultant la Facultatea de Limbi Slave a Universității din București, după ce, în 1965, obținuse titlul de doctor docent. Membru al Societății și al Cercului de Lingvistică de la Bratislava, al Societății de Romanistică, al Asociației Slaviștilor din România (membru fondator), O. a făcut parte și din Comisia Textologică a Comitetului Internațional al Slaviștilor. Lingvistica slavă, lingvistica și filologia slavo-română și istoria literaturii române vechi au avut în
OLTEANU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288526_a_289855]
-
titlul de doctor docent. Membru al Societății și al Cercului de Lingvistică de la Bratislava, al Societății de Romanistică, al Asociației Slaviștilor din România (membru fondator), O. a făcut parte și din Comisia Textologică a Comitetului Internațional al Slaviștilor. Lingvistica slavă, lingvistica și filologia slavo-română și istoria literaturii române vechi au avut în O. un cercetător pasionat și informat. Semnând contribuții importante în domeniul relațiilor culturale româno-ceho-slovace, redactând manuale și cursuri universitare de limba slovacă și de istoria limbii slovace, participând la
OLTEANU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288526_a_289855]
-
1936-1941). A lucrat ca asistent (1941-1944), apoi ca șef de lucrări la Facultatea de Litere din Cluj (1945-1956). Anul universitar 1956-1957 l-a petrecut la Facultatea de Filologie din Timișoara. Munca de cercetător științific, începută în 1957 la Institutul de Lingvistică din București, este întreruptă un an mai târziu din motive politice și O. se adăpostește la Biblioteca Academiei Române. De atunci va fi nelipsit din Cabinetul de manuscrise și carte veche al Bibliotecii. Va fi reprimit la Facultatea de Limba și
ONU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288539_a_289868]
-
Ediții: V. Voiculescu. Articole, comunicări, documente, I-IV, pref. edit., Buzău, 1974-1994; V. Voiculescu. Contribuții buzoiene, Buzău, 1993. Repere bibliografice: Emil Manu, „V. Voiculescu. Articole, comunicări, documente” (I), RITL, 1975, 3; Ion Apetroaie, „V. Voiculescu. Articole, comunicări, documente” (I), AUI, lingvistică - literatură, t. XXII, 1976, 93-94; Laurențiu Ulici, Agora în bibliotecă, CNT, 1976, 52; Nicolae Ciobanu, „V. Voiculescu. Articole, comunicări, documente”, LCF, 1980, 8; Mircea Iorgulescu, Despre V. Voiculescu, RL, 1980, 17; George Muntean, Contribuții locale de interes național, „Scânteia”, 1981
OPROESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288560_a_289889]
-
istoric literar și editor. Este fiul Elisabetei (n. Dinescu) și al lui Nicolae Nestorescu, profesor universitar. După absolvirea Liceului „Nicolae Bălcescu” din București, urmează tot aici Facultatea de Filologie (1961-1966). Între 1966 și 1969 a fost cercetător la Institutul de Lingvistică al Academiei Române, cu preocupări în studiul limbii literare. Din 1969 este cercetător la Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu”, unde, printre altele, a condus zece ani sectorul Documente și manuscrise literare și a fost, în mai multe rânduri
NESTORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288426_a_289755]
-
Ivașcu, Ist. lit., I, 145-147; Virgil Cândea, Udriște Năsturel și începuturile umanismului românesc, RL, 1969, 11; G. Mihăilă, Udriște Năsturel, în LRV, II, 270-272; Diomid Strugaru, Versificația românească până la Dosoftei, în Actele celui de-al XII-lea Congres internațional de lingvistică și filologie romanică, II, București, 1971, 464-467; Dan Horia Mazilu, Udriște Năsturel, București, 1974; Dan Horia Mazilu, Barocul în literatura română din secolul al XVII-lea, București, 1976, 90-136; Virgil Cândea, Rațiunea dominantă. Contribuții la istoria umanismului românesc, București, 1979
NASTUREL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288357_a_289686]
-
implicând „fenomene interconexate de ordin psihologic, lingvistic, filosofic, estetic, juridic, etic, pedagogic, tehnologic, economic etc.” (Aspecte epistemologice ale cercetărilor interdisciplinare și cultura populară). Cercetătorul are în vedere problema interferenței unor discipline diverse, ca etnologia și teoria comunicării, istoria și folcloristica, lingvistica și coregrafia, stabilind un nou ansamblu de simboluri privitoare la obiectele culturii populare materiale ca semne destinate comunicării între om și univers (Repere ale unei teorii structural-semantice a culturii populare materiale). Meditând asupra unor interpretări curente, potrivit cărora, de pildă
NICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288453_a_289782]
-
scop să stimuleze interesul marelui public pentru cunoașterea lumii clasice, spre a înlesni „înălțarea tineretului” și „întărirea neamului”. O. se remarcă mai degrabă prin diversitate decât printr-un program teoretic limpede formulat. Cuprinde articole din domenii variate ale studiilor clasice: lingvistică (Iorgu Iordan, D. Evolceanu), filosofie (Cezar Papacostea), arheologie (Vasile Pârvan, Petre Drăgoescu), istoria religiei (T. Sauciuc-Săveanu), sociologie (A. Marinescu), economie (G. Pamfil). În ce privește studiul literaturii, sunt publicate atât sinteze, cum e cea a lui Dimitrie Marmeliuc despre originea tragediei eline
ORPHEUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288594_a_289923]
-
Palmes Académiques din partea Republicii Franceze. Debutează în 1946 la „Ethos”. Mai târziu colaborează cu articole, studii, cronici la publicații din țară și din străinătate: „Iașul literar”, „Convorbiri literare”, „Cronica”, „România literară”, „Cahiers roumains d’études littéraires”, „Caiete critice”, „Anuar de lingvistică și istorie literară”, „Analele științifice ale Universității «Al. I. Cuza»”, „Vie et language” (Paris), „Les Cahiers de l’Herne” (Paris), „Dialogue” (Montpellier), „Temps mêlés. Documents Queneau” (Verviers, Belgia), „Oeuvres et critiques” (Paris-Tübingen). Hermeneut rafinat, specialist recunoscut, P. este un reprezentant
PANAITESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288651_a_289980]
-
la Universitatea Ecologică „Mihail Kogălniceanu”. După debutul din 1959, cu versuri, în „Iașul literar”, optează pentru publicistica teatrală, semnătura lui putând fi întâlnită în „Cronica”, „Convorbiri literare”, „Flacăra Iașului”, „Teatrul”, „Ateneu”, „România literară”, „Contemporanul”, „Familia”, „Orizont”, „Teatrul azi”, „Anuar de lingvistică și istorie literară”, „Monitorul”, „Timpul”, „Dacia literară”, „Scena”. A publicat două atrăgătoare cărticele pentru copii, Un arici pogonici, trei pitici și-un licurici (1972) și O-ntâmplare de mirare (1981), scenariul radiofonic Dănilă Prepeleac fiindu-i imprimat, în 1984, pe
PAIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288623_a_289952]
-
Facultății de Filologie a Universității „M. V. Lomonosov” din Moscova (1972), P. este doctor în filologie (1987) și profesor universitar (1989), din 1993 funcționând ca șef al Catedrei de literatură universală de la Universitatea de Stat din Chișinău. Colaborează la „Revista de lingvistică și știință literară”, „Basarabia”, „Sud-Est”, „Literatură și artă” ș.a. cu studii și articole despre literatura spaniolă și latino-americană, despre relațiile literare româno-spaniole și de literatură universală. Cartea de debut, Ca două gemene surori (1990), pune în lumină episoade „spaniole” din
PAVLICENCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288740_a_290069]
-
Proza comportamentului (1992) P. face anatomia behaviorismului în literatură, subliniind că „romanul comportamentului [...] este un reflex, o reacție specifică la o anume conjunctură”, iar „apariția sa nu e singulară, ipostaza literară este întregită de manifestări în psihologie, sociologie, politologie, filosofie, lingvistică și semiotică”. Definitorie pentru modalitatea narativă comportamentistă - scrie criticul - este cultivarea onticului conjugată cu suprimarea psihicului. Evitarea analizei psihologice, în favoarea consemnării unui „proces-verbal”, are ca scop restituirea fidelă a evenimentelor, fără incursiunea în universul propriu eului fiecărui personaj. Depersonalizarea artei
PARVU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288700_a_290029]
-
serie de formule stilistice, cât și indicațiile metodologice referitoare la culegere, la întocmirea tipologiei bibliografice și alcătuirea colecțiilor. Ca lingvist, P. s-a preocupat mai ales de problemele vocabularului (formarea cuvintelor, etimologie, lexicografie) și a abordat, de asemenea, probleme de lingvistică balcanică. Dictionnaire étymologique macédo-roumain (I-II, 1925), o lucrare lexicografică în care materialul este grupat pe origini, a fost primit cu rezerve tocmai cu privire la etimologii. P. a tradus din latină Descriptio Moldaviae de Dimitrie Cantemir (1923) și a alcătuit două
PASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288707_a_290036]
-
Chițimia, Probleme, 150, 199, 245, 253; Bucur, Istoriografia, 226-227; Bârlea, Ist. folc., 460-462; I. D. Lăudat, Din istoricul catedrelor Facultății de Filologie de la Universitatea „Al. I. Cuza” Iași. G. Pascu, întâiul profesor de istoria literaturii române vechi, Iași, 1975; Iorgu Iordan, Lingvistica românească între 1918 și 1944, în Istoria lingvisticii românești, București, 1978, 127-128; Datcu, Dicț. etnolog., II, 145-146; Dicț. scriit. rom., III, 638-640. D.V.
PASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288707_a_290036]
-
226-227; Bârlea, Ist. folc., 460-462; I. D. Lăudat, Din istoricul catedrelor Facultății de Filologie de la Universitatea „Al. I. Cuza” Iași. G. Pascu, întâiul profesor de istoria literaturii române vechi, Iași, 1975; Iorgu Iordan, Lingvistica românească între 1918 și 1944, în Istoria lingvisticii românești, București, 1978, 127-128; Datcu, Dicț. etnolog., II, 145-146; Dicț. scriit. rom., III, 638-640. D.V.
PASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288707_a_290036]
-
Liceul Național. Cu sprijinul lui Titu Maiorescu este trimis la Paris în 1875, ca bursier al statului. Bacalaureat în același an, se înscrie la École des Hautes Études. Este remarcat de profesorii săi, publică, începând din 1877, câteva articole de lingvistică romanică în prestigioasa revistă „Romania” și e admis ca membru al Societății Franceze de Lingvistică. Se întoarce la Iași în 1878, reluându-și catedra de la Liceul Național. Bun prieten cu Eminescu și Creangă, continuă să colaboreze la „Convorbiri literare”, unde
LAMBRIOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287740_a_289069]
-
al statului. Bacalaureat în același an, se înscrie la École des Hautes Études. Este remarcat de profesorii săi, publică, începând din 1877, câteva articole de lingvistică romanică în prestigioasa revistă „Romania” și e admis ca membru al Societății Franceze de Lingvistică. Se întoarce la Iași în 1878, reluându-și catedra de la Liceul Național. Bun prieten cu Eminescu și Creangă, continuă să colaboreze la „Convorbiri literare”, unde, de altfel, în 1873 și debutase. În 1882 devine repetitor la Școala Normală Superioară și
LAMBRIOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287740_a_289069]
-
românești. A demonstrat un deosebit interes față de istoria și tradițiile poporului român, ceea ce i-a permis să încadreze folclorul literar într-un ansamblu cuprinzător. În concepția lui, folclorul are în primul rând valoare documentară atât pentru istoria, cât și pentru lingvistica națională. Din această perspectivă recomandă culegerea folclorului nu de la oamenii instruiți, ci direct de la locuitorii satelor, și combate culegerile întocmite de latiniști. El este, la noi, cel dintâi folclorist care susține ideea alcătuirii unui corpus al literaturii populare prin înregistrarea
LAMBRIOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287740_a_289069]
-
dezrădăcinat, iar ceilalți sunt supuși tot mai mult unor influențe culte, ceea ce dăunează producerii și perpetuării folclorului. Așa s-ar explica dispariția unor specii, cum ar fi balada. SCRIERI: Carte de citire, cuprinzând texte vechi românești, Iași, 1882; Studii de lingvistică și folcloristică, îngr. și introd. Ion Nuță, Iași, 1976. Repere bibliografice: Negruzzi, Junimea, 231; Panu, Junimea, I, 153-156; Călinescu, Ist. lit. (1941), 383, Ist. lit. (1982), 440; Cioculescu-Streinu-Vianu, Ist. lit., 210-211; I.C. Chițimia, A. Lambrior, folclorist, RITL, 1957, 1-2; G.
LAMBRIOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287740_a_289069]