KorAP: Find »[drukola/base=liniști & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...44 45 46 ...392 >

9,794 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230

asupra boșorogilor ălora“, a zis Wagner la proces. „Biletul lor pentru Cel de Sus expirase de mult, oricum.“ Povestea pe care mi-a spus-o Helen Hoover Boyle este adevărată. Puterea corupe. Și puterea absolută corupe la modul absolut. Așa că liniștiți-vă, mi-a spus Helen Boyle, și bucurați-vă de ce aveți. „Chiar și corupția absolută are avantajele ei“, mi-a zis. Mi-a zis să mă gândesc la toți cei pe care aș vrea să-i văd dispărând. Să mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
am ucis din nou. L-am ucis pe prietenul Monei. Pe fiul lui Helen. Stridie mai stă o clipă, privindu-mă prin părul din ochi. Și papagalul cade de pe umărul lui Bursuc. Stridie îndinde mâinile, cu degetele rășchirate, și zice: — Liniștește-te, tati! Și se duce, cu Vrabie și toți ceilalți, să se uite la papagalul care zace mort la picioarele lui Bursuc. Mort și pe jumătate jumulit. Și Bursuc împinge pasărea cu sandaua și zice: — Jumulici? Mă uit la Helen

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
răsfirat pe pernă, atunci când m-am tras lângă ea. Capul îi stătea un pic înclinat pe un umăr. Pielea ei avea dimineața acel miros cald, precum soarele care se răsfrânge pe fața de masă albă ca laptele într-un restaurant liniștit de lângă plajă, în luna de miere. Soarele a pătruns prin draperiile albastre, albăstrindu-i pielea. Albăstrindu-i buzele. Genele îi stăteau coborâte pe obraji. Gura îi zâmbea ușor. Încă adormit, i-am luat ceafa în palmă, i-am aplecat capul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

doar jumătatea de sus a ochilor și-avea niște picioare... superbe! Dacă nu termin la timp rezervorul, cred că mă-nghite Fă-i curte; ori o potolești, ori o întărîți mai rău. Nțt! face Vlad un gest de respingere. Mă liniștesc. De pe-acum?! rîde Mihai. Astea-s intenții pentru mai tîrziu. Poate... simte Vlad nevoia să se mărturisească, să-și reverse din bucuria așteptării -, nu știu cum va evolua, dar poate mă însor: o fată... minunată, am cunoscut-o prin vară, cînd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
l-au urmărit tot timpul. Ca răspuns, Mihai înclină capul într-un gest delicat de salut și se întoarce spre ușă. Abia afară, în plin viscol, amintirea banilor pierduți dezleagă nodul din gîtul său, eliberînd potopul de sfinți. Cînd se liniștește, își dă seama că a ajuns deja în Cartierul de Nord, în fața blocului și se grăbește să urce, să aibă timp să-și facă o cafea, apoi să se bărbierească, să-și schimbe pantofii și ciorapii uzi, să-și ia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
că... Nu-i nici bătrînă și nici urîtă... Bei o cafea? întoarce discuția Paula. Da, răspunde Radu uitîndu-se la ceas mai am pînă plec la autogară. *** "Toată lumea de pe schelă / Nu ne vede sub umbrelă / Cînd ne sărutăm." Ha-ha! taie încet liniștea rîsul lui Lazăr, ca intervenție la melodia transmisă la radio. Ce va să-nsemne muzica ușoară, profund și din greu angajată zice uitîndu-se spre studenta care a deschis ochii, încetînd să-și mai legene capul în ritmul muzicii. Aveam un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
față. Concert simfonic la radio. Șoferul schimbă programul: un om de știință vorbește despre viitor în cadrul unei emisiuni destinată tineretului școlar. Ca o reacție întîrziată la panica de mai înainte, copilul din brațele mamei începe să se zbată plîngînd. Se liniștește cu greu abia cînd simte că i s-au desfăcut hăinuțele să se mai răcorească. Băiatul din brațele tatălui a făcut și el ochii mari de la primele țipete ale frățiorului. Ar vrea ceva, dar nu știe precis ce. Se hotărăște

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Mai bine ce? întreabă Paula după o pauză lungă, dar, ca să nu încarce și mai mult atmosfera, se bagă sub cearșaf, lăsîndu-l pe Radu să-și reverse furia pe ce apucă, așa cum face uneori la spital, ca, apoi, să se liniștească. *** Toată noaptea telefoanele orașului au zbîrnîit, s-au dat dispoziții, s-au luat măsuri, iar spre ziuă tractoarele cu lamă au ieșit pe străzi înaintea autobuzelor. Convoiul curselor, de la cinci și un sfert, spre "Valea Brîndușelor", a găsit deja pîrtie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
se înfurie Cristina. Așa-ți trebuie, să cari cu sania dacă n-ai cerut la timp. Nu, n-a avut obiecții... Hai, nu fi insinuant, te rog! Fata trîntește telefonul și-și mai face de lucru pe acolo, să se liniștească. Îmi pare rău! spune Mihai ridicîndu-se. Poftim?! tresare Cristina. Ți s-a făcut observație din cauza prezenței mele. A, nu... Ba da; se observă surîde Mihai, luîndu-i mîna într-a sa. Uite, îți mai tremură încă mîna. Ridică încet mîna fetei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
privirea înfierbîntată a tînărului de acum trei ani; a înțeles că un astfel de om e ușor de manevrat pentru a-i snopi pe intelectuali, "deștepții orașului"; ba chiar și-l închipuie dezlănțuit, lovind fără milă; apoi, cînd se mai liniștește, îi apare în gînd tînărul timid, cu brațele tremurînd, așezat pe marginea unui scaun, cerîndu-i iertare; ea, stăpînă ca niciodată pe sine, revărsînd în gesturi tot preaplinul inimii sale de femeie ajunsă la cumpăna verii, conștientă că, dacă nu la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
scutură Cristina și-n furia ei lovește puternic pieptul lui Mihai cu fruntea, pe care și-o lasă așa, îndesată deasupra inimii, în timp ce palmele, băgate sub trupul lui, strîng cu putere mușchii spatelui, gata să-i rupă. Știi, șoptește ea, liniștindu-se brusc, topindu-și răsuflarea în moliciunea trupului cred c-am fost oribilă. Dacă ripostezi cu citate din Blaga, după cîte îmi dau seama, murmură Mihai, începînd iarăși să-i răsfire părul va trebui să-ți amintesc un vers al

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Să uit că-i mama unui copil reușit, dar pe care-l cresc bunicii pentru că noi..., adică eu, mereu ocupat, ea, în compensație, la echipa de teatru... Unde-i, spune-mi și mie! Unde-i? Doctore, zău, nu mai plînge; liniștește-te, ce naiba! Mai bine mă lua Dracul pe mine! face el un gest violent, înlăturînd mîna lui Lazăr, trăgînd rucsacul aproape, din care scoate sticla de whisky învelită în hîrtia albă. Cînd Radu se precipită să deșurubeze dopul, Lazăr, profitînd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
să-i noteze pe cei care mănîncă mai mult, să le dea picături de burtă -, numai că, spre bucuria studenților, viile-s puține și, uneori, pentru ele, se găsește mînă de lucru. Taci odată îl roagă doctorul, încercînd să se liniștească. Lazăr întoarce capul spre profesor, care îl privește lung, iscoditor, sfîrșind prin a arăta paharul: Parcă era mai bun ăla din studenție... Ce-o fi vrînd să zică? se întreabă Lazăr, pornind spre masă, ca să mai poată sta un timp

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
simbolic, dar a plătit. Mai dă-o Dracului, nici chiar așa! rîde Săteanu. Mi-i fi tu prieten, dar... Se plimbă un timp, cercetează cu de-amănuntul instalația de laborator, admiră tablourile de pe pereți, apoi, cînd crede că s-a liniștit complet, revine la gîndul de mai înainte: Cred că-i mai bine să cantonăm în alt teritoriu. Apropo de femeia cunoscută de mine, ai vreo obiecție? Care? Tăcut, hotărît să nu-și mai bată gura degeaba, Mihai caută cu privirea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
coșul de nuiele, așterne broboada și pune cățelușa în culcușul format, după care, plimbîndu-se într-o parte și-n alta, caută cu privirea printre cei din jur. Am, am strigă copilul din brațele mamei, întinzînd mînuțele spre bătrînă. Stai, drace, liniștește-te odată! îi dă maică-sa una la fund, apoi prinde sacoșa lăsată jos și pornește spre autobuzul local. Studenta sărută copilul din brațele tatălui, apoi, pentru că celălalt s-a depărtat cam mult, îi face semn cu mîna. Am, am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
spre autobuzul local. Studenta sărută copilul din brațele tatălui, apoi, pentru că celălalt s-a depărtat cam mult, îi face semn cu mîna. Am, am! țipă copilul, iar maică-sa, lăsînd iarăși sacoșa în zăpadă, face un gest nervos, să-l liniștească. Potolește-te, dragă! o roagă soțul. Vezi că ți-l dau și pe ăsta acuși! spune femeia nervoasă, continuîndu-și drumul. Țăranul și țăranca pleacă spre gară, să ia, mai departe, trenul. Dorin se uită speriat la o femeie în doliu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244

atunci când se urca la bordul lui Carol, amândoi aveau parte de o călătorie scurtă, cu eforturi minime de ambele părți. Colțurile gurii lui Dan se afundau puțin mai mult, iar respirația i se transforma într-un șuierat, după care se liniștea. La momentul potrivit, Carol se rostogolea la o parte, pentru a evita să aibă de-a face cu pata umedă de pe cearșaf. Incapacitatea lui Carol de a se revolta împotriva acestei vieți sexuale spârcâite și prozaice se datora pacifismului ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
dos tot ce înseamnă biologie feminină. Așa că, în așteptarea lucrurilor ce vor veni, pregătește-te pentru aceste două genuri de oroare și asociază-le în mintea ta. Astfel, asistând la una dintre reprezentațiile date de Carol, vei putea să te liniștești la gândul că, de fapt, acel murmur mozolit al „izvorului“ lipsit de speranță este, de fapt, un tentacul reptilian străin, care pândește în tapițeria moale. Mâna lui Carol o porni în jos, prin pădurea ce o acoperea, condamnată fiind la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
această liniște. Dar așa se întâmplă când ești posesorul unui Ciucă Măciucă, nu? Ceea ce vreau să spun e că există momente în care chiar și bărbații de carieră realizează cu întârziere că sunt înzestrați cu un cuc. Stă așa de liniștit în cuibul lui de bumbac, încât se poate lesne uita de existența lui, nu-i așa, după care apare brusc în amintire - ce revelație! O revelație continuă, o poveste fără de sfârșit! Carol pusese prea multă sare pe cartofi și în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
cartof în formă de penis. Margoulies simți că-l ia cu leșin. Așa era. Respiră adânc și prin față începură să-i defileze toate materialele din literatura de specialitate legate de anomaliile genitale. Dar se potoli în câteva secunde. Se liniști pentru că luase două decizii, decizii cu bătaie lungă, care, cel puțin după părerea sa, îl deosebeau de alți medici generaliști care s-ar fi pomenit confruntați cu o astfel de situație. Erau niște decizii ce justificau ideea că acest fenomen

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
îți spun, habar nu am ce ar fi putut s-o provoace. Margoulies se așezase la biroul de lemn palid și nota ceva în partea superioară a fișei lui Bull. Acesta era încă pierdut în contemplarea peretelui grunjos, asta îl liniștea mai mult decât oricare alt gest de până atunci. Așa și trebuiau să se comporte doctorii: să-și lase pacienții singuri și lipsiți de apărare cât timp, fără urmă de emoție, își notează observațiile. Numai că ceea ce scria Margoulies l-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
va avea de unde să aleagă. Alan își umezi vârfurile degetelor cu propria salivă și le frecă de labiile depărtate ale lui Bull. Introduse un deget în vagin, în căutarea himenului. Un alt deget pipăia protuberanța alunecoasă a clitorisului. Alan era liniștit. Respirația lui Bull devenise profundă și ritmică, fiecare suflare venea din adâncul abdomenului. Alan apucă vârful propriului penis și îi împinse capul înăuntrul lui Bull. Acesta oftă, Alan rămase nemișcat, încordând și relaxând mușchii, permițându-i lui Bull să se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
John? Sper că nu te-am trezit. Era șeful lui, estetul decrepit care finanța Get Out! și, mai rău, se prefăcea că o și conduce. — Mmmm... nu. De fapt... da. Adică oricum trebuia să mă scol. Obișnuita lui timiditate îl liniștea pe Bull mai mult decât însuși faptul că era în viață. Acționa ca un agent protector în clipa în care, cu capul încă țiuindu-i de la sunetele care ieșeau din receptorul de bachelită, începu să își aducă aminte de evenimentele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
De La Warr Pavilion. Îl etichetase corect drept un jucător de rugby și își imaginase că va bea până noaptea târziu. Fusese surprinsă și ușor suspicioasă când îl văzuse pe Alan, care nu arăta ca un jucător de rugby, dar se liniștise când cei doi o întrebaseră dacă ar putea să le împrumute un pachet de cărți de joc. Le împrumutase și le dăduse și o placă pentru cribbage. Păreau foarte mulțumiți, și ea era la fel. De douăzeci de ani de când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776

după încă 18000 de ani, Pangu a devenit uriașul fantastic care susținea cerul și pământul. Încetul cu încetul, cerul și pământul se așezară la locurile lor fără să se mai poată reuni. Abia atunci a început și Pangu să se liniștească. Dar eroul poveștii obosise, era deja la capătul puterilor. Uriașul său trup se prăbușise. După moartea lui Pangu, corpul lui cunoaște o schimbare uriașă. Ochiul stâng se transformă într-un soare galben-roșu. Ochiul drept devine luna argintie. Ultima lui suflare

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]