12,206 matches
-
ar atrage atenția multora dacă ar vedea-o plimbându-se pe stradă, în ploaie, așa cum face acum, așteptându-l pe el, speriată la gândul că ar putea să nu vină. Firește că ea nu știe că o privim de dincoace, liniștiți, întinși pe canapeaua acoperită cu o imensă cuvertură verde. Scena aceasta înfățișează camera cu care deja ne am obișnuit. La masă stă un bărbat între două vârste, dar, în același timp, poate fi un tânăr cu părul lung, sau un
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
ne apar ca fiind cele mai frumoase au și spini! - Te referi la trandafiri, florile mele preferate, desigur! Dar eu rămân la convingerea că fiind Olga lângă mine în acele momente de mare încercare a vieții, mă voi simți mai liniștită, mai caldă... - Ina, Ina, mai ai câteva luni până atunci, n ar trebui să ai și alte preocupări? Bunăoară, ce poate face o soție iubitoare când soțul ei îi mărturisește că are o foame de lup!? - Îi pune masa! - S-
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
Un cui totuși pătrunse prin inima ei de mamă: parcă era cam oacheș nepoțelul ei, în a cui sămânță s-o fi aruncat oare!? Olga le făcu semn că vizita se cerea încheiată și că ar fi bine să plece liniștiți acasă. Poate ar fi fost cazul să mai adauge: Aveți încredere în mine, dar renunță. I se păru de prisos să prelungească o conversație ce ar fi preferat să fie cât mai lapidară. Spre stupefacția Olgăi, Alex ținu să o
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
sper să mă pricep, măcar prin profesie, să-i dau o înfățișare și utilitate să-i placă prințesei mele. - Cine știe ce cocioabă ai găsit? - Am să te duc într-o zi s-o vezi. Are grădină mare, este pe o stradă liniștită și, în spatele casei, pe o pantă ușoară, are o vie bine expusă la soare și câțiva pomi fructiferi. În plus, sus, în capătul viei, există un loc de refugiu, unde a fost așezată o buturugă mare cu altele mai mici
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
despre care tu spui că ne ar aduce atâtea probleme. S-ar putea chiar să nu să se realizeze planul nostru, deocamdată e un vis. Merită atâta zbucium pentru ceva care abia se însăilează!? S-ajungem noi acolo, mamă! Oarecum liniștită de vorbele Inei, mama ei găsi cuvinte consolatoare la adresa ginerelui, pe care cu câteva clipe în urmă îl dusese la marginea inimii ei. - Băiatul ăsta n-a mâncat nimic astăzi, știi? - Mi-a spus că vine mai târziu la masă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
se gândi cum să soluționeze o situație care putea deveni o problemă, dacă el nu găsea o rezolvare rezonabilă. În fond, fata avea vina ei, toate avansurile acelea chemătoare îl făcuseră să sară din barca ce plutea pe o apă liniștită, într-o altă barcă ce putea să întâmpine vânturi neprielnice, chiar furtuni. Nu se absolvea de vină, dăduse curs invitațiilor, când putea foarte bine să treacă pe un alt trotuar, lăsându-i fetei posibilitatea de a găsi un cavaler, cam
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
sus de tot, dincolo de nori. Căci, privind de acolo, lumea, totul era infățișat în caiere de norișori alb albăstrii, de parcă te-ai fi aflat într-o imensă cadă de baie. Apoi, către amiază, eterul deveni limpede ca apa unei mări liniștite, și părea că ești într-un cer fără margini și fără pereche. După ce se odihni, și și burduși ființa cu acea de nedescris frumusețe, cu acel inegalabil aer curat, proaspăt și binefăcător, porni coborârea. Încet, cu pruncii de mână, mai
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
sale! și, să ne îndeplinim îndatoririle, față de alegători, în chip exemplar! Bocancii blestemați Ca în fiecare din toate diminețile care s-au scurs, în ultimii aproape treizeci de ani, tanti Măcrișa veni la containere, prima, din întreaga echipă, se așeză, liniștită, lângă peretele garajului de alături, desfăcu pachetul de mâncare, il ingurgită, păși peste coada măturii, se duse la primul container, aruncă resturile de mâncare și porni spre scăunelul de pe care tocmai se ridicase. Îi atrase atenția, niște bocanci scâlciați, pe
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
de toți. A și plâns, amar, printre momentele de dragoste, căci este dureroasă retragea uneltei iubirii motanului, din nucșoara pisicuței. Dar, asta e! E de la bunul Dumnezeu, și asta, ca toate celelalte de pe lume, după cum, însăși lumea, trăncănește. Acum, stau, liniștiți, și drăgălași, ei, cum am zis, afară, pe prichiciul de tablă, iar ea, înlăuntru, în apartament, acasă la ea, adică. Se privesc. În liniște. În pace și reciproc repaos. Privesc, atent, în ochii îndrăgostiților: au aproape aceeași culoare. La fel de strălucitoare
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
un zbucium cum nu mai trăise, niciodată, în patruzeci de ani. Mergea pe alee, dar, parcă nu era pe alee; mergea prin seară, dar, parcă nu era prin seară; înnainta, dar, parcă nu înnainta. Mai mult sărea, țupăia, decât mergea liniștit. și-apoi, ce fel de liniște s ar fi putut cuibări, în sufletul său răvășit de durere? În dreptul ușii de la intrarea în sala de concerte a institutului de teatru Nicolae Grig fu întâmpinată de un tânăr. Ce faci, la ora
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
rezultați. După care, îi telefonară, Doamnei Secretare: vă rugăm să veniți la institut. O întâmpinară, în același loc, unde-l întâlni, pe primul, aseară. Cu suma pregătită întrebă: cât vă este necesar, pentru intervenție? Atât. Aveți. Nițel mai mult. Fiți liniștită. Fiți fericită. Că aveți cât ați zis că vă este necesar. Poftiți plicul. Numărați suma. Că banul se numără și la dat și la luat. Numără. E bine? Da, e bine. Sărut mâna, și drum bun! și multă sănătate Dochiței
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
de mai bine de nouăzeci de ani. Fapt datorită căruia așa i-a rămas și numele: Ioanid al lui Retrasul, ori, și mai pe de-adreptul: Ioanid Retrasu. Fiind un retras, Ioanid, își consuma și timpul tot în acest mod. Sta liniștit și privea locuri, oameni, întâmplări, de mai mică ori mai mare avergură, care se petreceau în lumea lui, privea, și, dacă era de ascultat câte ceva, asculta, în sinea sa, punea un verdict, trăgea o concluzie, niciodată, manifestate, făcute public. ținea
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
adormit, cum s-ar zice, ca doi porumbei. Atât de iubiți și de dragi, unul altuia! Cu leoaica, cinci săptămâni Crescută și trăită în case de oameni și cu oameni, leoaica s-a maturizat, asemeni unui animal de companie, blândă, liniștită, cu afecțiune față de cine simțea că o tratează cu afecțiune. A trecut prin mai multe familii, de români bogați , cu condiții în stare să și permită a ține astfel de viețuitoare la casa, la inima și la sufletul lor. Într-
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
râului învecinat cu gospodăria sa, unde undește, după noroc, peștișorii din care-și asigură hrana zilnică, iar în rest, își caută de puținele păsări, de vacă, de vițelul acesteia, de pisica și de câinele care -i umplu singurătatea de om liniștit, harnic, la locul său; mai și răspunde la salutul câte unui trecător, mai salută el pe câte unul, care, din grabă nu-l observă. și viața i se scurge, liniar și liniștit, așa cum curge, de când lumea, pare-se, apa râului
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
de câinele care -i umplu singurătatea de om liniștit, harnic, la locul său; mai și răspunde la salutul câte unui trecător, mai salută el pe câte unul, care, din grabă nu-l observă. și viața i se scurge, liniar și liniștit, așa cum curge, de când lumea, pare-se, apa râului, clipocind, prietenos, pe lângă mărunta și anonima sa proprietate. Decesul Mesiei George Naghi era un om făcut. Provenea din zona lacurilor dunărene. Dintr-o familie nevoiașă. Cu mulți copii și cu avere puțină
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
privind, din când în când, în urmă, așteptând, de la moș Costache, o precizare. Anume, cam pe când va mai poposi pe aici. El știa obiceiul, și le răspundea, cu mare plăcere: peste două sau trei săptămâni. După care, fiecare: își căuta liniștit, mulțumit și bucuros de drum. și fapta și-o muta, cu repetabilitate matematică, în fiecare din satele acelei porținuni de țară. Uneori, la mijlocul localității, unde se afla, de regulă, și cârciuma satului, oprea. Cobora, din car, în mână cu o
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
memorie, arhiva televiziunii locale și centrale. Da, domnilor și doamnelor, pentru că, lumea are probleme serioase, de care trebuie să se ocupe serios, pe ea neinteresând-o, în prea mare măsură, cazurile aproape singulare, ieșite din comun, pe ici-pe colo, conchide, liniștită, domnia sa doamnă Stareță. Măslinele Uimitor! Cu cât firesc, cu ce poftă și cu ce simplitate mănâncă aceste două fete! De fapt - mai degrabă, fetițe, decât fete. Surori. șezând una lângă alta. La mesuța frumos acoperită cu o pânză gri, cu
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
-l dedicam desenatului și consumului de alcool și opiu. Alesesem munca asta ridicolă, decoratul învelitorilor pentru truse de scris, ca să mă amăgesc și să-mi omor timpul. Din fericire, locuința mea e situată în afara orașului, într-un colț tăcut și liniștit, departe de viața tumultuoasă a oamenilor. Împrejurimile sunt absolut pustii; de jur-împrejur, ruine. Numai dincolo de râpă se văd case de lut turtite, îndesate; de acolo începe orașul. Mă întreb care nebun, ce persoană excentrică a construit cocioaba asta care datează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
sunt o cale de retragere, deschisă bietelor dorințe pe care fiecare narator le-a conceput în îngustimea mentalității sale ereditare și pe care nu le-a putut satisface. Ah! Să dorm în pace ca în vremea inocenței mele copilărești! Somn liniștit, pe care nimic nu l-ar putea tulbura. Când mă trezeam, aveam obrajii stacojii, asemenea cărnii de pe tejgheaua măcelarului. Corpul îmi ardea, tușeam, și ce tuse profundă și teribilă! O tuse ieșită din nu știu ce cavitate pierdută a trupului meu, asemănătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
străpunse de lucarne joase și întunecate, șubrede, părăsite, provizorii. Era de neconceput ca o ființă vie să fi locuit vreodată în ele. Ca o lamă de aur, soarele reteza umbra pereților, străzile se alungeau între vechile ziduri albe. Totul era liniștit și mut, ca și când elementele respectaseră legea sacră și alinătoare a liniștii pe care o impunea aerul fierbinte. Pretutindeni se simțea misterul la pândă. Plămânii nu mai îndrăzneau să respire. Deodată am băgat de seamă că trecusem de poarta orașului. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
împrejmuind un cerc de coline. Pământul era acoperit de nuferi albaștri. Pe această creastă se zărea o cetate construită din cărămizi masive. Eram ostenit; m-am așezat pe malul râului, pe nisip, sub un bătrân chiparos. Locul era pustiu și liniștit. Mi se părea că nimeni nu se aventurase încă până aici. Deodată, întorcând capul, am văzut o fetiță ivindu-se de după cortina de chiparoși, mergând în direcția castelului. Purta veșminte negre, dintr-o țesătură fină aducând a mătase. Își rodea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
cărnii unei fetițe care ar fi căzut în apă și i-ar fi fost schimbate hainele. Nu știu câtă vreme s-a scurs așa. După ce m-am ridicat, am început să mă pun în mișcare în mod automat. Totul era tăcut și liniștit. Mergeam fără să văd nimic. Mă obliga o forță împotriva căreia voința mea nu putea lupta în nici un fel. Întreaga atenție mi se concentra asupra pașilor. Sau, mai degrabă, nu mergeam, alunecam, ca această fetiță îmbrăcată în negru. Când mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
să fumez opiu. Ce leac nemaipomenit pentru martirajul meu! În timp ce fumam, gândurile mi se măreau, deveneau grațioase, fermecătoare, ușoare. Evoluam într-un alt mediu, dincolo de lumea obișnuită. Imaginația mea, eliberată de greutatea lucrurilor pământești, își lua avânt spre o sferă liniștită și taciturnă. Aveam impresia că rătăcesc, purtat de aripile aurii ale unui fluture de noapte, de-a lungul unei lumi vide și strălucitoare, unde nu exista nici un obstacol. Opiul îmi provoca o plăcere atât de profundă, mai mare chiar dacât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
de mătase fină, țesută în India, impregnată toată de parfumul corpului ei - aducea a iasomie - și care păstra ceva din căldura și viața sa. Mult timp am inspirat mirosul persistent. Am strâns cămașa între coapse. N-am dormit niciodată mai liniștit. Am fost trezit dis-de-dimineață de strigătele soției mele care se plângea că i-a dispărut cămașa. Repeta întruna: „O cămașă nou-nouță!“ Totuși avea mânecile rupte! Chiar dacă afacerea asta s-ar fi terminat rău, eram hotărât să nu-i dau cămașa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
ne face să credem că exista Între cei doi histrioni mult mai mult decît o simplă colegialitate...Frumos, nu?! Cartea este, poate, simptomatică pentru urcușul și coborîșul unui creator, din perioada sfîrșitului și Începutului de secol : o copilărie veselă și liniștită, intrarea la Conservator, succes de studentă (premiul I cu cunună!) și debutantă pe scena Naționalului, ucenicia la Gallino - profesor ideal, Întîlnirea cu mari artiști ai vremii (Aristizza Romanescu, Agatha Bârsescu, Grigore Manolescu, Nottara, V. Leonescu, Ernesto Rossi, Luchian, Costache Bălănescu
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]