KorAP: Find »[drukola/base=lipi & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...44 45 46 ...474 >

11,844 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325

se scutură, eliberându-și brațul, și o repezi pe un ton aspru și precis, iar pince-nezul lui se mișcă În sus și-n jos, dar ea nu pricepu ce Însemnau acele cuvinte. Apoi ofițerul părăsi sala de așteptare. Coral Își lipi fața de fereastră. Printre două frunze de gheață, Îl văzu pe german plimbându-se În sus și-n jos pe lângă linie. Încercă să vadă până la vagonul-restaurant. — Îl vezi? Întrebă dr. Czinner. — O să Înceapă să ningă iar, spuse ea și plecă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
ce-i stătuse În putință. Nu se mai aștepta nimic din partea lui. I-au Încredințat nefericirea lor, secretul frumuseții și fericirii lor, ca și pe cel al durerii lor, și l-au condus spre Întunericul Înfrunzit și foșnitor. Santinela Își lipi fața de geam și doctorul Czinner se opri din cântat. — E rândul dumitale, Îi spuse el lui Coral. — Oh, eu nu știu nici un cântec din acelea care ar putea să-ți placă, Îi spuse ea cu seriozitate, căutând În același

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
santinele, cu pușca petrecută peste umăr. — Cât va lua să deschideți ușa? Întrebă doctorul Czinner. — Cinci minute. — La treabă atunci. Doctorul Czinner bătu cu degetul În fereastră și celălalt soldat se apropie. Ochii lui mari și prietenoși mai că se lipiră de sticlă și el se uită În sala de așteptare. În sală era mai Întuneric decât afară și nu putu vedea nimic, doar niște siluete neclare mișcându-se agitate Încoace și-ncolo ca să se Încălzească. Dr. Czinner Își apropie gura

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
asta, spuse prin sticla geamului că el Îl Îngrijise pe tatăl lui Ninici. — I-am dat să ia tablete când durerile au devenit prea mari. — Tablete mici și rotunde? Întrebă Ninici. — Da. Tablete de morfină. Ninici cântări lucrurile, cu fața lipită de fereastră. Aproape că-i puteai vedea gândurile mișcându-se ca peștii În ochii săi translucizi. Spuse: - Ce chestie că i-ați dat tabletele acelea! Obișnuia să ia câte una ori de câte ori Îl apucau durerile și Încă una peste noapte. Îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
În picioare, Își scoase pălăria și spuse ceva În turcă, făcând pe toată lumea să râdă. — Ce-a spus? — N-am putut auzi, spuse Myatt. Bărbatul Își aruncă pălăria În aer, o prinse, se aplecă În față până ce ajunse cu fața lipită de picioare și rosti un singur cuvânt. Toți domnii turci râseră iar, și chiar fețele de cocă zâmbiră. — Ce-a spus? — Trebuie să fi fost În dialect. N-am putut Înțelege. — Aș prefera ceva sentimental, spuse Janet Pardoe. Am băut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265

Lauren sună, ea privi ecranul, zâmbi, apoi puse telefonul pe o placă de marmură și Îl lăsă să sune. Probabil că e Jay-Z sau careva care sună să vadă dacă poate veni la petrecere, spuse Marci, care rămăsese cu ochii lipiți de telefon. De ce nu răspunzi? La asta, Lauren se mulțumi să ridice din umeri și se Îndepărtă patinând. Un pic mai târziu, când petrecerea Începuse să se apropie de final și eram toți destul de relaxați, leneveam pe o sofa alături de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
ești gravidă, minți Salome. În clipa aia apăru chelnerul, aducând o tavă plină cu păhărele de votcă. Le-a pus jos pe o măsuță lângă noi. Toată lumea, În afară de Phoebe, luă câte un păhărel. Shai, nefericit acum că nu mai era lipit de Salome, luă două. —Phoebe, o cunoști pe Sylvie? Întrebă Lauren. Phoebe Îmi zâmbi cu căldură. Nu o mai Întâlnisem, dar numele ei Îmi părea cunoscut. Clipi cu un vag aer de timiditate și apoi spuse: —Îl cunosc pe Hunter

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
Era ca și cum pusese un reflector spre ea ca să o localizeze. Nu avea ochi pentru nimeni altcineva. Ah, cea mai frumoasă fată din New York, spuse el, ridicându-și mâinile spre Lauren, care i le-a luat În ale ei. Sanford rămase lipit de taburet, iar Lauren se așeză chiar lângă el. Restul lumii rămase În picioare În jurul lor, privind În jos la ei doi. El a dus la buze una dintre mâinile ei și a sărutat-o. Sanford era complet, absolut, nebunește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
Belle de Jour1 (când ai de gând să te Îmbraci ca o cocotă, ea este modelul la care să aspiri, părerea mea). Hunter, este minunată, i-am spus, ducându-mă Înapoi În pat. Îți mulțumesc mult de tot. M-am lipit de el și am Închis ochii, mulțumită. —Iubito, zise Hunter după câteva clipe, unde este chiuveta din baie? — Ce cauți acasă cu o zi mai devreme? i-am replicat eu, somnoroasă. Dacă ai fi așteptat până mâine, ar fi fost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
pe Sylvie de săptămâni Întregi... Nu poate aștepta până la următoarea mea deplasare? Înțeleg. Mda. OK. Te sun eu Înapoi, spuse el și Închise. Sophia Încerca deja să-l facă pe Hunter să se Întoarcă la Paris? Simțeam cum mi se lipește capotul de pielea care-mi devenise brusc rece și lipicioasă. Uitând cu totul de sfaturile primite de la Lauren și Tinsley, am lăsat să-mi scape: —Iubitule, de ce nu mi-ai spus că ai angajat-o pe Sophia? Încercam din răsputeri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
eu. Nu mai sunt la liceu, spuse Lauren. Divorțatelor le place... Să și-o tragă, zise Tinsley, cu mintea aiurea. Lauren, ai cumva la tine luciul ăla de buze lipicios? Chanel Sirop? Lui Nicky Îi place la nebunie, că mă lipește de fața lui. Avem un rendezvous la lumina zilei Într-o jumătate de oră. O să se lase cu o grămadă de f... —Ho, gata, i-o tăie Lauren. Sylvie este o femeie măritată respectabilă. O să moară dacă te mai aude

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
cortului, unde se salută voios cu un grup strălucitor de ruși. Pentru cineva de urma căruia era atât de greu de dat, părea, În mod sigur, foarte cunoscut. Era Înalt - pe puțin 1, 95 m - iar părul său blond era lipit de cap din cauza transpirației. Avea fața stropită cu noroi din timpul meciului, ceea ce nu făcea decât să intensifice culoarea albastră a ochilor săi și să facă să-i pară și mai albi dinții când zâmbea. Nu e de mirare că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
oarecum invitate să plece de pe platou - cu vocea care implică aluzia „timpul tău a expirat“. Pe ecran, Nina plutea către Nancy Într-un nor de șifon. În ciuda tuturor relelor, nu mă puteam abține să nu fiu emoționată. Privirea mi se lipi de ecran, inspectând În cele mai mici amănunte Înfățișarea Ninei. —Iat-o pe Nina Chlore!!! Starul din Blonda fatală... spuse Nancy, În timp ce Nina se apropia. Nina! Chlore! Tu! Ești! Extraordinară! Încetează! spuse cu drăgălășenie Nina când ajunse pe scena Access

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
tigru care Își ucide prada. Douăzeci de minute mai târziu, plecau Împreună de acolo, ținându-se de braț, spre șocul invitaților adunați la petrecere. Singura persoana care nu părea să fie oripilată era Salome, care era cocoțată pe canapea, fericită, lipindu-se Întruna de Prince Angus. Când ușa se Închise după Sophia și Faisal, Salome pur și simplu căzu de pe canapea și rămase pe podea chicotind și râzând prostește, ca o păpușă mecanică a cărei cheiță a fost răsucită. —Sunt un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230

ecran mai mare, de mai mult volum. Nu suportăm să trăim fără toate astea, dar nu, nimeni nu este dependent. Putem s-o oprim când vrem, sigur că da. Potrivesc un toc de fereastră într-un perete de cărămidă. Îl lipesc cu o pensulă nu mai mare decât aceea de la sticluța de ojă. Fereastra e cât unghia. Adezivul miroase a fixativ de păr. Mirosul are gust de portocale și de benzină. Modelul cărămizilor din perete nu e mai pronunțat decât o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
cu penseta câte un geam minuscul în fiecare fereastră. Decupez, cu o lamă de ras, draperii de plastic nu mai mari decât un timbru, albastre pentru ferestrele de la etaj și galbene pentru parter. Unele sunt trase, altele sunt lăsate. Le lipesc. Există lucruri mai rele decât să-ți găsești soția și copilul morți. Poți să stai și să te uiți cum îi ucide lumea. Te uiți cum soția îmbătrânește și devine tot mai plictisită pe zi ce trece. Te uiți cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
tot cartierul, bucuria sau furia. Odată am montat cu josul în sus cincizeci și șase de ferestre, la un conac în stil colonial olandez, și a trebuit să-l arunc. La un castel în stil Tudor cu doisprezece dormitoare am lipit burlanele pe latura greșită a calcanelor și am reușit să topesc totul încercând să le dezlipesc cu un dizolvant chimic. Nimic nou din punctul ăsta de vedere. Specialiștii în cultura Greciei antice spun că oamenii de pe vremea aia considerau că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
haos. Ceea ce o să faci de fiecare dată când piciorul ți s-a vindecat cât de cât și când ai niște bani. Pui la punct toate detaliile. Nu e chiar cum te-ar învăța un psihiatru, dar dă rezultate. După aia lipești ușile în pereți. Pereții îi lipești în fundație. Pui laolaltă cu penseta piesele minuscule ale fiecărui coș de fum și, cât se usucă adezivul, construiești acoperișul. Agăți burlanele minuscule. La fix, până la cel mai mic detaliu. Pui și minusculele ferestre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
dată când piciorul ți s-a vindecat cât de cât și când ai niște bani. Pui la punct toate detaliile. Nu e chiar cum te-ar învăța un psihiatru, dar dă rezultate. După aia lipești ușile în pereți. Pereții îi lipești în fundație. Pui laolaltă cu penseta piesele minuscule ale fiecărui coș de fum și, cât se usucă adezivul, construiești acoperișul. Agăți burlanele minuscule. La fix, până la cel mai mic detaliu. Pui și minusculele ferestre mansardate. Agăți obloanele. Ridici stâlpii porții

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
acoperișul. Agăți burlanele minuscule. La fix, până la cel mai mic detaliu. Pui și minusculele ferestre mansardate. Agăți obloanele. Ridici stâlpii porții. Întinzi peluza. Sădești copacii. Inhalezi gustul de portocale și de benzină. Mirosul de fixativ. Te pierzi în fiecare amănunt. Lipești o viță de iederă pe o latură a coșului. Cu degetele prinse în firele de adeziv ca într-o pânză de păianjăn, cu buricele încleiate și acoperite de-o crustă. Îți spui în sinea ta că zgomotul e ceea ce definește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
tău. Nu raiul, ci tăcerea ar fi răsplata mult așteptată. Sădești cu o pensetă flori în jurul fundației. Spinarea și gâtul ți se apleacă peste masă. Strângi fesele și-ți îndoi coloana, care se arcuiește spre o migrenă de la baza craniului. Lipești minusculul covoraș cu „Bine ați venit“ în fața ușii de la intrare. Agăți înăuntru lămpile minuscule. Lipești cutia poștală lângă ușa de la intrare. Lipești la poartă sticlele de lapte minuscule. Minusculul ziar împăturit. Când totul e perfect, exact, până la ultimul detaliu, s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
în jurul fundației. Spinarea și gâtul ți se apleacă peste masă. Strângi fesele și-ți îndoi coloana, care se arcuiește spre o migrenă de la baza craniului. Lipești minusculul covoraș cu „Bine ați venit“ în fața ușii de la intrare. Agăți înăuntru lămpile minuscule. Lipești cutia poștală lângă ușa de la intrare. Lipești la poartă sticlele de lapte minuscule. Minusculul ziar împăturit. Când totul e perfect, exact, până la ultimul detaliu, s-a făcut, probabil, trei sau patru dimineața, pentru că acum e liniște. Podeaua, tavanul, pereții nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
apleacă peste masă. Strângi fesele și-ți îndoi coloana, care se arcuiește spre o migrenă de la baza craniului. Lipești minusculul covoraș cu „Bine ați venit“ în fața ușii de la intrare. Agăți înăuntru lămpile minuscule. Lipești cutia poștală lângă ușa de la intrare. Lipești la poartă sticlele de lapte minuscule. Minusculul ziar împăturit. Când totul e perfect, exact, până la ultimul detaliu, s-a făcut, probabil, trei sau patru dimineața, pentru că acum e liniște. Podeaua, tavanul, pereții nu se mai zguduie. Motorul frigiderului amuțește și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
cu prognoza meteo și întotdeauna îi atârnă de o haină o legitimație de acces. Parola de la calculatorul lui e „parola“. Vine lângă biroul meu și zice: — Streator, porcăria asta de cravată albastră e singura pe care-o ai? Cu receptorul lipit de ureche, articulez fără glas „Interviu“. Întreb tonul din telefon: — Cu B de la „băiat“? Bineînțeles că nu spun nimănui că i-am citit lui Duncan poezia. Nu am cum să sun la poliție. Nu am cum să-i explic lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
că e deja metastază. Nu, mă simt bine, zice. Gagica deschide ochii. El îi face cu ochiul. Ea zâmbește. Și tipul cu favoriți zice: — Da, înseamnă foarte mult pentru mine în momentul ăsta. Și eu te iubesc. Închide și se lipește iar de fața gagicii. Nash ia bancnota de zece dolari de pe bar și și-o vâră în buzunar. Nu, n-am auzit nimic, zice. Gagica alunecă de pe bară și râde. Se urcă la loc și zice: — Ea era? Și tipul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]