12,623 matches
-
mult decât poeții rațiunii. îmi place grotescul unor autori ca Pope, Swift, Rochester. Trebuie să-i fac oarecum să conviețuiască în mine cu sentimentul tandru religios al lui Herbert. Auden e un erou al meu, pentru darul limbajului și puterea lirică, mai puțin pentru înțelepciunea lui goetheeană. Pentru același motiv, îmi plac, în Anglia, Brodsky, Hecht și Fenton. Aceștia au înțeles bezna și au tăiat-o cu inteligența lor. Au fost și europeni, iar eu cred că sunt european înainte de toate
George SZIRTES: Notă de subsol la o literatură nescrisă by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15665_a_16990]
-
condițiile de viață, spaimele și demoralizarea oamenilor, haosul fizic. Erau acolo spaime cunoscute că așa va ajunge să fie mintea mea. Voiam să fug. Rezultatul a fost poemul Transylvana. E un poem presărat cu orori, în parte comice, în parte lirice. Am revenit în 1997, prin British Council, la o conferință la Oradea. Condițiile de viață se îmbunătățiseră oarecum. Am călătorit cu Irina și am stat de vorbă în tren, mi-a făcut plăcere. Cum se întâmplă ades cu imaginația poeților
George SZIRTES: Notă de subsol la o literatură nescrisă by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15665_a_16990]
-
atît existențială cît și literară. E o perspectivă perenă, cu toate că nu tocmai des vizitată de poeții actuali, cu predilecție dedați unei unilateralizări, unei atenții acordate separat factorilor contrastanți amintiți, cînd nu ne apar drept captivi ai ironiei care descărnează actul liric, lăsînd osul gol a silogismului. Apelînd la concretul dens, la o imagistică groasă în voia căreia se lasă, Nicolae Țone beneficiază astfel de șansa unui paradoxal acces la impactul metafizic, ocultat de versificația de ,,poante", de ,,spirite" spectaculare, gen Prevert
Un postavangardist (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15692_a_17017]
-
discursului contractat în specificitatea sa inedită, în acutizarea sa performantă, face loc lumii ca atare. Voluptatea de-a trăi, bucuria de-a palpa materiile și de-a contacta ființele, hedonismul transpar în textele lui Nicolae Țone ducînd la un ethos liric a cărui figură nu e decît răsfrîngerea în oglindă a eului empiric. Rebeliunea împotriva cadrelor rigide ale limbajului e subsumată, evident, unei revolte împotriva artificializării existenței, a rutinei și ipocriziei, însă fără accentul exclusivist, frigid, al paradigmei, ci într-o
Un postavangardist (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15692_a_17017]
-
Academiei Internaționale Mihai Eminescu, Titos Patrikios, numit de curând președinte al Olimpiadei Culturale și Hristoforos Liontakis, prozatorul și dramaturgul Kostas Mourselas), dar și reprezentanți ai generațiilor mai tinere (poeții Athanasios Vistonitis, Athina Papadaki, Haris Vlavianos, Thanasis Lambrou, prozatoarea Lia Megalou-Seferiadi). Lirica cipriotă a fost reprezentată de Kyriakos Haralambidis (a cărui operă a fost încununată cu Premiul de Stat pentru poezie în Grecia și cu cel al Academiei din Atena) și de Andreas Petridis (vicepreședinte al Societății Scriitorilor din Pafos). Simpozionul a
,,Dimensiunea europeană a literaturii neoelene" by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/15737_a_17062]
-
nici scenic, dar trebuie să pară ușor. Tot ceea ce bel-canto-ul rossinian cere glasului se regăsește în scriitura vocală a ,,Italiencei": rulade, triluri, cascade de ornamente, note filate, debit precipitat specific operei buffe, ansambluri dinamice (celebrele crescendo-uri) dar și arii lirice linii largi cantabile. Nici scenic nu este mai la îndemână să menții ritmul trepidant, râsul ușor, volatil. Dintre cele circa 40 de opere, multe uitate, ale lui Rossini, ,,Italianca" - o bijuterie plină de fantezie și vervă spumoasă - și-a dobândit
Politica pașilor mici by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/15755_a_17080]
-
toată întinderea, de la acutele luminoase și gravele bine plasate are un timbru cald, neted; intonația precisă, frazarea fină și coloratura ușoară aparțin unei adevărate mezzosoprane rossiniene. Isabella ei a trecut cu naturalețe de la fioriturile șăcalnice la linia largă a efuziunilor lirice sau la tonul solemn din rondoul Pensa alla Patria. Într-o lume ideală vocea ei ar fi puțin mai amplă, dar chiar și așa Oana Andra știe deja să-și valorifice atuurile unui tip de voce rar. Robert Nagy este
Politica pașilor mici by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/15755_a_17080]
-
fost ideea unui scenariu mai vechi de prin anii șaizeci, că valurile Mării Negre fatale îi duc poetului tristețea în depărtări, răspândind-o în întreg universul, atât de ignar pe atunci, primind o dovadă strălucită a spiritului prin cele două mesaje lirice nemuritoare: Tristele și Ponticele, cântecele tomitane. Soarta ar fi FAMA lui Virgiliu. Corespunzătoare - în scenariu - Massmediei de azi, Radio și Televiziunii, forța de răspândire a știrilor, veștilor de tot felul, stăpânind și diriguind lumea, publicul ascultător. Faima, Svonul din Eneida
Carmen et error by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15752_a_17077]
-
presupus stricăciunea rafinată a unui Imperiu vechi clădit mai întâi pe severa virtute romană statuară, despre care scrie în versurile sale, ca săpate în bronz, Horațiu, poetul de curte, însă tot atât de mare cel puțin precum Cântărețul iubirilor ușoare, cel dintâi liric important al Europei, libertin în artă și în purtări, osândit... Livia, soția lui Octavian Augustus, se spune că ar fi fost și o ferventă a misterelor egiptene, zeiței Isis, ființă tiranică, poruncitoare. Și că Ovidiu ar fi fost prea legat
Carmen et error by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15752_a_17077]
-
scriitorii, n-ar fi "oameni de cultură", așadar ei blochează progresul și nu postideologii, cadrele fostului regim sau indivizii corupți! Marea, oribila vinovăție a poeților, publiciștilor și romancierilor constă în aceea că "vorbesc despre ei", că se manifestă în cheia lirică, despre care unii cred că e cheia majoră a creației, că-și exprimă personalitatea despre care Goethe a cutezat să spună că e "binele suprem", în loc de-a se retrage rușinați pentru a lăsa întreaga agoră la dispoziția "ideilor" impersonale
Adrian Marino între lumini și umbre (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15745_a_17070]
-
de ordin lexical. Voi încerca să explic, pe rând, aceste trăsături caracteristice ale creației sale. La cei trei poeți "canonizați" ai "Cercului literar din Sibiu" (Radu Stanca, Ștefan Aug. Doinaș și Ioanichie Olteanu) peisajul natural, ca fundal al desfășurării "actului liric și ca fundament al sensibilității poetice, poate fi definit ca impregnat de un decorativism pronunțat, ca o stilizare estetizantă, propriu fiecăruia: "atmosferă de mister, de ritualitate cvasi-magică, de butaforie și figurație de burg medieval, la Radu Stanca; orizont simbolic și
Al patrulea poet al "Cercului literar" by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15767_a_17092]
-
reflexe fruste, aproape elementare, de o anume bizarerie, în zariște de ciudățenii și simțire genuină de tip sătesc, la Ioanichie Olteanu. Ceea ce aduce nou în această ecuație Dominic Stanca este o precizare realistă a peisajului, în cadrul căruia se petrece actul liric. În ce privește tematica, Dominic Stanca iese din sfera subiectelor antice (Doinaș), medievale (Radu Stanca) sau rustice (I. Olteanu), pentru a ancora în orizontul bine determinat al istoriei naționale, eroii baladelor sale, de pildă, nu mai sunt nici figurile mitologice ale Antichității
Al patrulea poet al "Cercului literar" by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15767_a_17092]
-
beneficiat niciodată de un asemenea amestec particular de ironie, de detașare lucidă sau angajament sentimental, de această triplă inserție în identitatea națională: în lexic, în istorie, în peisajul natural. În plus, Dominic Stanca scrie o poezie în care arta portretizării lirice este atât de fidelă personajului real, încât elimină orice urmă de livresc: figurile lui par a fi smulse, ca niște plante, din solul în care le-a hrănit, iar rădăcinile lor păstrează încă țărâna născătoare. Este clar că zona de
Al patrulea poet al "Cercului literar" by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15767_a_17092]
-
teritoriul unei copilării pe care arta o ridică la nivelul fabulosului. Imaginile sale se hrănesc direct din acest contact nemijlocit cu realitatea de fiecare zi, cu elementele istoriei, cu forța de expresie a unei vocabule regionale, într-o rafinată montură lirică; sufletul se emoționează în fața lor, mâna care le atinge tremură, ochiul care le vede le pătrunde intimitatea. Dacă, de pildă, în baladele lui Ioanichie Olteanu consemnăm o ușoară undă de ironie, Dominic Stanca îngroașă această undă până la un naturalism care
Al patrulea poet al "Cercului literar" by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15767_a_17092]
-
asemenea performanțe artistice, e foarte plăcut să simți că faci parte din Ginta Latină! Ultimele două seri ne-au oferit întâlniri cu alte ipostaze ale diversității jazzistice europene. Istvan Gyárfas Quartet din Ungaria a evoluat cu predilecție într-o tonalitate lirică. Paradoxal însă, momentele de "decolare" din tramele armonice oarecum previzibile erau tocmai cele swingate. Spectacol dominat de chitaristul lider al grupului, ca și de pianistul Gábor Cseke, indeniabil discipol al lui Bill Evans. La rândul său, Michael Sagmeister Trio (Germania
Festivalul de Jazz de la Sibiu by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/15774_a_17099]
-
Roxana Racaru (Re)povestirile lumii pe care le investighează Roxana Sorescu devin, în analiza minuțioasă la care le supune, hipertexte, sisteme, organizări complicate de noduri și arce. "Nu foarte numeroase, existente totuși, cîteva scrieri literare românești - epice, lirice, exegetice - satisfac definiția noțiunii de hipertext, așa cum este ea utilizată în limbajul calculatoarelor" și permit astfel atît o lectură în succesiune - orizontală, o lectură în ierarhie - verticală, și o lectură "în rețele de interpretare personală" - asociativă. "Avantajul lor este de
Fire și noduri by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15781_a_17106]
-
își organizează demonstrația plecînd de la o observație cît se poate de simplă: constată că, în genere, totul se petrece ca și cum "anumite obiecte și anumite imagini ar beneficia, datorită unei forme sau unui conținut, de o semnificație deosebită, de o capacitate lirică mai pronunțată decît în mod obișnuit". Exemplul cel mai convingător îl constituie, pentru el, modul misterios în care o insectă precum călugărița (Mantis religiosa) acționează asupra afectivității, și, prin ricoșeu, asupra imaginarului uman. După ce trece în revistă o serie de
Mitul pasiunii by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16143_a_17468]
-
universal": În urma unei contrageri continue, materia se împuținează, devenind în ultimul stadiu în care mai poate exista materie-emisie, o emisie sonoră abreviată, cum anticipa acel "Of!" din Monosilaba de toamnă. Aș spune că acest text e un fel de program liric ce va fi respectat îndeosebi de ceea ce a fost la sfîrșitul ei poezia bacoviană. Reziduurile unei lumi degradate se confundă cu silaba, sonoritatea aceasta nefiind doar un echivalent a ceea ce este ultima fărîmă de materie, ci ultima ei formă de
Bacovia sau paradoxul degradării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16142_a_17467]
-
răzvrătite, discordanțele), purtînd marca de fabricație proprie. La fel interesantă ni se pare insistența criticului ieșean asupra reificării în cadrul poeziei bacoviene, proces tutelar, derivînd din starea ei agonică, din ceea ce Ion Caraion a numit "sfîrșitul continuu". Dacă în alte creații lirice întîlnim adesea însuflețirea, personificarea, aci stăpînește tranziția din organic în anorganic, mineralizarea. E un fapt scos în evidență încă de Vladimir Streinu: "Mișcarea poeziei bacoviene nu se ridică din amorfism spre organizare, ci, dimpotrivă, se înscrie ca o cădere din
Bacovia sau paradoxul degradării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16142_a_17467]
-
o gloată agonică. Avem aici o confirmare a ceea ce a spus Petre Pandrea referitor la poezia bacoviană "a asfaltului", care a înlocuit-o pe cea a "pajiștilor verzi"". Firește că în acest plan al devitalizării, al "dispariției", al aneantizării, eul liric capătă conotațiile corespondente. Spre deosebire, bunăoară, de "demiurgicul" Arghezi, Bacovia se identifică cu individul frustrat, șters, anonim, suferind. E "naufragiatul" din arhaicele locuințe lacustre, elevul palid și terorizat dintr-un "liceu-cimitir", frecventatorul de cavouri, mușteriul cîrciumilor sordide, supraviețuind mai mult
Bacovia sau paradoxul degradării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16142_a_17467]
-
a trecut prin minte nici lui Zarifopol, nici lui Ralea, ideea înrudirii dintre Minulescu și Caragiale a dezvoltat-o G. Călinescu în Istorie, unde a văzut în Minulescu pe Mitică, pe Lache, pe Eleutheriu Popescu și pe ceilalți în ipostază lirică. Grigurcu la aniversară Notabil gestul CONVORBIRILOR LITERARE (aprilie) de la Iași de a acorda cîteva pagini poetului și criticului Gh. Grigurcu (n. 16 aprilie 1936). Cassian Maria Spiridon îi schițează un portret amplu și înțelegător, iar Adrian Dinu Rachieru se ocupă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16166_a_17491]
-
livrești sunt numeroase, intertextul funcționează productiv și spectaculos, relativizând sentimentul "realului" dar neanulându-l, căci prozatorul are un remarcabil simț al concretului, surprins și recreat în detalii semnificative, în culori și reliefuri reverberante. Și e de notat imediat amprenta discret lirică a acestor proze în care sub lejeritatea unei scriituri jucăușe transpare fondul grav al viziunii: imaginea pe care Patrick Deville o aproximează despre lumea de azi este a unui haos în care se caută un fel de ordine și de
Patrick Deville - "Literatura franceză n-o duce deloc rău" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16106_a_17431]
-
legendarei păsări, din propria-i cenușă de damnat, din pricina inoportunei epigrame împotriva lui Eminescu, dar și a propensiunii sale novatoare, ce întîmpina încăpățînate și nu o dată perfide rezistențe. Asigurînd, în conștiința celor de azi, legătura cea mai trainică, pe plan liric, între autorul Luceafărului și strălucitoarea pleiadă interbelică, socotit a fi heraldul poeziei veacului XX, el, cel aproape neluat în seamă în timpul vieții ori amintit doar spre a fi respins. Personalitate complexă, ambițioasă la extrem, prin însuși crezul său astfel înscris
Un conspect Macedonski by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16172_a_17497]
-
cu un fond de materialitate frustă, zgrunțuroasă, precum o subiacentă compensație a conștiinței subiective care suferă. A unei conștiințe ce se alină identificîndu-se cu materiile nostalgiei sale. Desigur, acest patetism sumbru, acest revers îndoliat al vitalității ni-i reamintește pe liricii noștri rurali ai generației '60. La fel ca-n baletul lor expresionist, informul confesiunii primitive se rafinează, abisalitatea prinde chipul unui ceremonial: "O nouă cădere nervoasă: de ce, de ce să ni se ia vederea/ și carnea de pe oase pentru a fi
Un univers erotizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16205_a_17530]
-
pledează, fără echivoc, în sensul criticii acerbe pe care Cioran o face, în Schimbarea la față a României, etniei noastre "păcătoase". Chiar dacă în volumul publicat de noi la Editura Junimea din Iași, anul trecut și intitulat Emil Cioran, un exeget liric al Căderii enunțam, în legătură cu această problemă, un punct de vedere sensibil diferit de acela exprimat în cartea lui Ion Vartic, recunoaștem totuși justețea celor mai multe dintre observațiile critice făcute de acesta. Astfel, spusa cronicarului Miron Costin în privința înțelepciunii resemnării noastre față de
Identitatea fluidă a lui Cioran by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Journalistic/16232_a_17557]