291,864 matches
-
Mauricio Kagel, Karlheinz Stockhausen, Luigi Nono sau John Adams, fie despre concepția componistica „multifațetată” a lui John Zorn). Altfel spus, nici un compozitor din cei enumerați mai sus nu se conformează decât parțial criteriilor formulate în lista lui Kramer sau în lista lui Mahnkopf. Este vorba aici nu atât despre o simplă diferențiere (tonal-atonal sau modern-postmodern) și nici măcar de una dublă (modern-postmodern, cu o diferențiere ulterioară în interiorul postmodernismului muzical), cât despre o diferențiere triplă în interiorul aceleiași perioade (postmoderne), iar ambele liste nu
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
în lista lui Mahnkopf. Este vorba aici nu atât despre o simplă diferențiere (tonal-atonal sau modern-postmodern) și nici măcar de una dublă (modern-postmodern, cu o diferențiere ulterioară în interiorul postmodernismului muzical), cât despre o diferențiere triplă în interiorul aceleiași perioade (postmoderne), iar ambele liste nu pot fi considerate drept totalizante și pe deplin relevante, de vreme ce criteriile pe care acestea le conțin corespund unui sau altui compozitor doar într-un mod selectiv și se prezintă a fi mai degrabă „mozaicate” decât „monolitice”. Este o cu
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
din această imagine putem configura un răspuns la întrebarea privind calitatea și specificul relaționării între postmodernitate și totalitatea culturilor muzicale anterioare. Aici se impun mai multe imagini că posibile ipoteze de lucru. În același timp, Steffen Mahnkopf prezintă o altă lista, a fațetelor calitative pe care în opinia lui le deține postmodernismul muzical: 1. Postmodernitatea polistilistică: aici aspectul dominant este pluralismul și, implicit, accesibilitatea diferitelor perioade istorice 2. Postmodernitatea ironică: intenția majoră vizează travestirea, parodia, ironia și excesul. 3. Postmodernitatea hibrida
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
for tonal music în the 1970s), în: Claus-Steffen Mahnkopf, Musical Modernity From Classical Modernity up to the Second Modernity —Provisional Considerations, pag. 6. În trimiterea la subsolul paginii, muzicologul ține să comenteze conținutul primelor cinci poziții din această a doua lista: "1. Această lucrare nu reprezintă un simplu agrement muzical, ci simultan, în sensul unei duble codificări, se adresează cunoscătorilor care pot avea plăcerea "descifrând" acest joc al posibilitățăților. Este o indicație clară în direcția manierismului, 2. Narativismul nu este doar
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
și, respectiv, un canon implicit muzical, precum clasicismul, romantismul, impresionismul sau expresionismul muzical. De fiecare dată atunci când este vorba despre identificarea unui stil, curent, a unei orientări sau tendințe conceptuale în plan muzical-artistic, este vorba în primul rând despre o listă repertoriala, ceea ce într-un mod evident semnifică o tipologie de structură canonica, oricare ar fi aplicabilitatea acesteia - canon ideologic (estetic-stilistic), canon structural-conceptual (componistic), canon interpretativ (interpretarea muzicală) sau canon didactic (învățământ muzical). Astfel, oricare tip de polemizare sau de incursiune
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
incursiune analitică pe marginea identității și categoriilor postmodernismului artistic determina într-un mod implacabil implicarea problemei canonului. Ceea ce ar rămâne, însă, de facut înaintea ceremoniei de nominalizare (a titlurilor de lucrări, a numelor de compozitori, a "etichetelor" stilistice sau a listelor canonice) ar fi identificarea unui ansamblu de coeficienți ai distorsiunii semantice care similar prafului depus pe sticlă unui geam ar împiedica vizualizarea completă a unui peisaj într-o zi senina și ar deformă imaginea însăși determinând o explicabila frustrare. (1
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
la postmodernitate, chiar dacă și cu mici diferențe graduale. În ambele situații termenul-cheie îl reprezintă fenomenul de stil, iar întrebarea este dacă un artefact muzical definibil cu claritate în termenii unei apartenente stilistice poate fi atribuit postmodernității? Că și canonul, că lista a referenților valorici, în istoria muzicii occidentale stilul se prezintă că o structură metanarativă - totalizatoare, determinanta și coercitiva, deci prin definitie modernista și implicată în postmodernitate doar în calitate de referent și în limitele procedurii de pastișare. Ca si Reich, Cage ori
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
continuare o deține ideea și conceptul canonului muzical. Iar consecințele sunt vizibile prin proliferarea unei multitudini de tipologii canonice în jurul acelor deja consacrate prin tradiția unor practici istorice. Pentru a finaliza șirul considerentelor expuse mai sus, ne propunem schițarea unei liste repertoriale a postmodernismului muzical, aceasta subdivizata în aproximativ trei etape într-o imagine evident ipotetica și aproximativa. Însă formularea unei periodizări vizează la modul direct invocarea fenomenului canonic, deoarece conținutul unui termen periodizant precum postmodernismul (muzical) reclamă explicitarea unei liste
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
liste repertoriale a postmodernismului muzical, aceasta subdivizata în aproximativ trei etape într-o imagine evident ipotetica și aproximativa. Însă formularea unei periodizări vizează la modul direct invocarea fenomenului canonic, deoarece conținutul unui termen periodizant precum postmodernismul (muzical) reclamă explicitarea unei liste repertoriale. Etapă 1 (1968-1979). Războiul din Vietnam și proliferarea mișcărilor pacifiste (sfârșitul anilor '60), revoluția "de catifea" în Cehoslovacia (1968), revoluția rock (implicând o multitudine de orientări și curente constitutive, precum revoluția hippy sau revoluția sexuală) și multiplicarea curentelor și
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
atitudine creativă și emergentă altor imagini, teorii și propuneri pentru alte identități estetice, noi și diferite, pentru deceniul deja consumat, dar și vizând, retroversiv, deceniile anterioare ale postmodernismului muzical. Ideea lui Klaus-Steffen Mahnkopf, deja citat în text cu cele două liste ale principiilor și tipologiilor muzicale postmoderne, despre modernitatea secundă vine să completeze, să salveze sensurile tipologice, încadrabile într-o succesiune temporală coerentă, si sa confere o identitate legitimă stărilor de lucruri moștenite din consistentă câmpului "fragmentat" și "împrăștiat" al postmodernității
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
stilistic sau funcțional, este în egală măsură utilizabil, și din această cauză un stil auto-consistent definit prin referință la prezent nu este posibilă și, în egală măsură, nedorită."<footnote Mahnkopf, Idem., pag. 7. footnote>. În continuarea textului, Klaus-Steffen Mahnkopf prezintă lista compozitorilor care, în opinia lui, adera la această ultimă tendința și care îi include pe Mark André, Richard Barrett, Pierluigi Billone, Chaya Czernowin, Sebastian Claren, Frank Cox, Liza Lim, Claus-Steffen Mahnkopf, Chris Mercer, Brice Pauset, Enno Poppe, Wolfram Schurig, Steven
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
după 1989 l-au susținut pe un fost activist al PCR, Ion Iliescu, la conducerea țării. Este adevărat că altele dintre ele sunt false personalități, care ocupă prin impostură un loc în viața publică. Dar nu sunt toate așa. Pe listă figurează și oameni de valoare (ca Augustin Buzura, Eugen Simion sau Emil Constantinescu) care, din punctul meu de vedere, ar merita omagiați, nu stigmatizați. Problema este însă alta. Indiferent de valoarea lor, toți acești oameni, tocmai pentru că sunt oameni, nu
Ochiul magic () [Corola-journal/Journalistic/10112_a_11437]
-
să-și piardă și cititorii fideli. Să vedem "ancheta" realizată de Cotidianul pe tema Generația expirată. Nume de politicieni, oameni de știință, de cultură, figuri din showbiz, din domeniul justiției sau din cel religios sunt propuse pe un fel de listă postmodernă a rușinii. Unele dintre acestea reprezintă "o parte" din propunerile cititorilor, cum suntem informați pe site-ul Cotidianului; altele sunt propunerile ziarului însuși, printr-o mirabilă, caragialiană unanimitate a redactorilor lui. Astfel, ÎPS Teoctist e cel dintâi expirat la
Ochiul magic () [Corola-journal/Journalistic/10112_a_11437]
-
Teoctist e cel dintâi expirat la Religie, Eugen Simion la Știință (?), Ion Iliescu la Politică, Sergiu Nicolaescu la Cultură, Mircea Sandu la Sport, Florica Bejinaru la Justiție și Romică }ociu & Emil Palade la Showbiz. Voturile aparținând cititorilor configurează ierarhia din listele publicate de Cotidianul. Lipsite de relevanță axiologică și de rigoare sociologică, aceste liste sunt de fapt transparente pentru idiosincraziile unora dintre articlierii ziarului. Altfel cum s-ar explica, bunăoară, prezența lui Ion Gheorghe, poet de calibru și om cu desăvârșire
Ochiul magic () [Corola-journal/Journalistic/10112_a_11437]
-
la Politică, Sergiu Nicolaescu la Cultură, Mircea Sandu la Sport, Florica Bejinaru la Justiție și Romică }ociu & Emil Palade la Showbiz. Voturile aparținând cititorilor configurează ierarhia din listele publicate de Cotidianul. Lipsite de relevanță axiologică și de rigoare sociologică, aceste liste sunt de fapt transparente pentru idiosincraziile unora dintre articlierii ziarului. Altfel cum s-ar explica, bunăoară, prezența lui Ion Gheorghe, poet de calibru și om cu desăvârșire absent, azi, din presa românească? Bunul simț ne spune, apoi, că se vor
Ochiul magic () [Corola-journal/Journalistic/10112_a_11437]
-
ai filmelor lui Sergiu Nicolaescu decât cei 317 câștigați de proiectul Cotidianului... Unele nume dintre cele citate îmi displac și mie. Dar aceasta este o opinie strict personală, avansată și asumată ca atare. Nimeni nu-mi dă dreptul să echivalez lista mea de opțiuni cu "starea de drept" a valorilor și nonvalorilor dintr-un anumit domeniu. Ideea în sine de a croi și manipula asemenea liste respiră un aer comunist și amintește izbitor de epoca anilor '50, când nume ale culturii
Ochiul magic () [Corola-journal/Journalistic/10112_a_11437]
-
opinie strict personală, avansată și asumată ca atare. Nimeni nu-mi dă dreptul să echivalez lista mea de opțiuni cu "starea de drept" a valorilor și nonvalorilor dintr-un anumit domeniu. Ideea în sine de a croi și manipula asemenea liste respiră un aer comunist și amintește izbitor de epoca anilor '50, când nume ale culturii "vechi", "reacționare" erau terfelite prin gazetele Partidului unic. Mi se va spune că acum situația este radical diferită, fiindcă e democrație. Iar eu voi spune
Ochiul magic () [Corola-journal/Journalistic/10112_a_11437]
-
care n-au apucat gazetele de perete din instituțiile României Socialiste au o consolare la îndemână: le pot citi, într-o versiune actualizată, pe site-ul ziarului Co--tidianul. Rușinea ar trebui să fie nu a celor care figurează pe aceste liste, ci a celor care le-au conceput și instrumentalizat. Daniel Cristea-Enache
Ochiul magic () [Corola-journal/Journalistic/10112_a_11437]
-
traducea îndurerata modestie. Restrîngerea, economia sînt imperativele scriiturii d-sale. Idealul poetului îl constituie experimentarea limitei: "Să locuiești la limita ființei/ să nu ai lemne, pîine, țuică/ nici cărți pe rafturi/ doar un pat/ făcut din gînduri/ și dintr-o listă de prieteni/ ce prea departe/ parcă zac". Umbra tinde a se substitui trupului: Tot mai multe umbre/ se-așează peste umbra mea.// încet, încet/ de-atîta greutate/ pămîntul se lasă/ și-ncepe a-nsera.// E-aproape clipa/ în care/ chiar trupul meu
Litota morala by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10118_a_11443]
-
ai lui Gigi Becali e mai violentă în limbaj decît Becali însuși, acționînd la nivel lexical conform sloganului adaptat "Murim, luptăm, pe Gigi îl apărăm!" O parte dintre foștii susținători ai lui CVTudor, din perioada în care România mare publica liste cu personalități care ar fi trebuit condamnate la moarte, s-au repliat în oastea lui Becali, de unde agită crucea și ciomagul. Chiar dacă Becali se declară anticomunist înverșunat, el e privit de unii dintre fanii lui drept un nou Ceaușescu, reprofilat
Atacul securistilor orfani by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10126_a_11451]
-
tocă tocmai în gura căscată, ș-așa fu de crudă lovitura, încât toți dinții îi părăsiră gura... Rar text scris în limba română în care să încapă atât de grotescă îngrămădeală de numiri pățind fiecare câte ceva în mod diferit. O listă de caractere, unul după altul încremenit în câteva sunete doar, închizând în ele mărunte, ambițioase, caraghioase viețuiri... Bezmetica luptă nu s-a încheiat... când Bălăban, fierarul, se apropie furios de Tandler și îl pocnește... Cu un greu baroș, ce pe
Caftane si cafteli by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10137_a_11462]
-
Pagină realizată de MARIUS HORESCU „Salvarea“ timișoreană - un alt punct pe lunga listă a premierelor ce s-au înregistrat pe Bega De la „Sun“-ul londonez la „Berliner Tagblatt“ și de la „New York Herald“ la maghiarul „Pester Lloyd“, ziarele din întreaga lume anunțau, în dimineața zilei de 13 august 1881, catastrofa petrecută la teatrul Ring
Agenda2003-32-03-a () [Corola-journal/Journalistic/281352_a_282681]
-
în 1906, profesorul Nicolae Minovici devine întemeietorul primei structuri de salvare din București și, prin extensie, din România care, în epocă, se oprea la Carpați - Societatea Salvarea. După cum se observă, timișorenii preced cu exact două decenii inițiativa din Regat, completând lista și așa destul de numeroasă a premierelor românești ce s-au înregistrat pe Bega. Se poate afirma însă, fără teama de a greși, că de data aceasta este vorba de ceva mai special, deoarece „Salvarea“ timișoreană, prima din actualul spațiu românesc
Agenda2003-32-03-a () [Corola-journal/Journalistic/281352_a_282681]
-
61) livrează pizza și la domiciliu (sau la sediul firmei) pe bază de comandă telefonică apelând numerele 221 331 sau 0722 138 280. În termen de 30-40 minute de la preluarea comenzii, clientul este servit la adresa dorită, având la dispoziție o listă de meniu ce include 23 de sortimente de pizza italiană, coapta pe vatra, la prețuri cuprinse între 56 000 și 96 500 de lei. Firma nu percepe taxa pentru transport. Toți cei care comandă o pizza primesc gratuit din partea casei
Agenda2003-32-03-18 () [Corola-journal/Journalistic/281345_a_282674]
-
ucigaș creat până acum de Skynet. Trimisă înapoi în timp pentru a termina ceea ce începuse predecesorul ei, T-1000 este tot atât de nestăpânită precum este de frumoasă masca sa umană. De data asta, însă, Connor nu mai este singura țintă pe lista Skynetului. Medicul veterinar Kate Brewster își va vedea trecutul îndepărtat și prezentul promițător intrând în coliziune cu un viitor inimaginabil, dar numai dacă va scăpa din mâinile lui T-X. Connor și Kate realizează că Ziua Judecății e înfiorător de
Agenda2003-32-03-22 () [Corola-journal/Journalistic/281349_a_282678]