161,480 matches
-
sub o imensă umbrela neagră" (M.I). SÎMBĂTĂ și DUMINICĂ, în week-end: vizitatorii sporesc, personalitățile revin, reporterii se mișcă iute, au ochi buni și reportofoane cu baterii încărcate. Semnalam rubricile Din tîrg culese (la care contribuie toată floarea studențimii de la Litere), Jurnalul (de Tîrg) al Adinei Dinitoiu, observațiile Luminiței Marcu, interviurile și instantaneele lui Cristian Munteanu, Paul Cernat, Dana Gheorghe, Emilia David și "capul limpede" al lui Ion Bogdan Lefter. // Tot de la Tîrg Cronicarul a primit Facla literară, o revistă de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17854_a_19179]
-
împotriva ei. Intelectuali transilvăneni care s-au trezit semnați pe o listă despre care nu aveau știință sau care nu voiau să semneze un proiect de federalizare, ci o discuție despre chestiunea federalizării României, au ajuns vedetele reacției prezidențiale pe litera Constituției, deși, în sine, faptul unei dezbateri despre situația Transilvaniei de azi ar putea aduce în prim-plan că chestiunea economică națională a început să producă serioase nemulțumiri regionale. Foarte netă reacție a președintelui Constantinescu, aflat într-o vizibilă vînătoare
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17854_a_19179]
-
să mai recurgă la armele, seducătoare, ale confesiunii. Autoarele respective practică o "artă", nu o "confesiune". Scrisul lor rămîne, oarecum, adîncit în pagina, nu zboară. Astfel și Iolanda Malamen, care a revenit după 14 (patrusprezece ani) de absență de pe scena literelor noastre, cu 2 (două) cărți de poezie și românul pe care abia l-am amintit. Dar revenirea sau reîntoarcerea, în interiorul artei sale, a însemnat o redirijare spre o slăbire a relației autoarei cu ceea ce scrie. "Slăbire" care presupune că experiența
Meseria de a scrie by Angela Marinescu () [Corola-journal/Journalistic/17874_a_19199]
-
Centrul de Studii și Analize Suceava, cu sprijinul S.C. Nord Est Ș.A. - "Monitorul de Suceava". În ciuda formelor variate de relief, înfățișarea "Continentului" e sobra, aproape monotona, cele 120 de pagini fiind machetate invariabil pe două coloane, cu același corp de litera și aproape fără ilustrații. Dar austeritatea prezentării grafice e compensata de calitatea conținutului care, prin selecția autorilor, subiecte și stil, amintește oarecum de ceea ce era odată Secolul 20. În Editorial, Constantin Pricop (care și-a rezervat și paginile de cronică
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17883_a_19208]
-
doilea volum. În fine, autoarea își pune întrebarea dacă postmodernismul este un nou manierism și caută să-și definească sieși și cititorului un răspuns. Departe de viziunea îngust tehnicista sau provinciala deseori întâlnită în muzicologia noastră, dornică să pătrundă dincolo de litera partiturii, și să acceseze universul secret al creatorului, Valentina Sandu-Dediu ne-a dat o carte densă de informație, nutrita de pasiunea pentru cultura în globalitatea ei, de aspirația către o înțelegere complexă a muzicii. Este nu numai o contribuție originală
Ceea ce nu este evident by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17898_a_19223]
-
nimicitoare. Întîi că dl. Sache avea pentru muște și un plici special adus din Chină și care, pe lîngă că pleznea musca, o și îmbiba pe loc cu un soi de zeama verzuie, - nu verde de Paris, - îi spunea, cu litere chinezești, ireproductibile, cam așa uhî. Zeama era un acid puternic din clasa europeană, - se informase, - a zeythonului, cred că am transcris corect. Dar să-l fi văzut cînd, vara mai ales, și noaptea mai curînd, cînd îl vizită, zbîrnîind, țintarul
Tzîntzarul Arthur by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17899_a_19224]
-
tocmai în 1932 și a făcut oarecare vîlvă, în 1936, cu romanul Adolescenții din Brașov, evocînd teribilismul unor tineri. Dar nu s-a putut impune printre importanții romancieri ai generației tinere, fiind, cu vremea, uitat. Dar încă din studenție, frecventînd Literele și Filosofia la București, a contractat amiciții cu colegii de generație, împreună cu care a fost un frondeur mereu inflamabil, cochetînd, ca toți ceilalți, cu ambianța literară a anilor treizeci, asociindu-se în grupări efemere precum "Corabia cu ratați" și făcînd
Filigranul amintirii by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17177_a_18502]
-
pare o lucrare apocrifă a poetului însuși. Inadaptarea alcătuiește materia, adesea de-o finețe fumurie, halucinantă, a scrierii în discuție. Poetul cultivă "dereglările" subtile, simțindu-se o siluetă "multiplu volatilă", atrasă de alteritate, de disimulare, de evanescență: "Durerea e o literă omisă sau neciteț caligrafiată. Creste de munți și nori aduși aproape de prelungirea gîndurilor celor mai intime ori personale; atîta putere în a te descoperi, în a fi altul prin răsturnarea bărcii, prin alunecarea vîslei... Clamez zgomotul iscat după o ușă
Formele inadaptării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17174_a_18499]
-
de ani. Atât, numai 36 de ani (neîmpliniți) a trăit Cristian Popescu! S-a născut la 1 iunie 1959 și a murit la 21 februarie 1995. în acest scurt interval a reușit să-și facă studiile ( a absolvit Facultatea de Litere a Universității din București în 1990), să publice trei cărți (Familia Popescu, poeme, col. "Cartea cea mai mică" a revistei Convingeri comuniste, 1987, Cuvânt înainte, poeme, Buc., CR, col. "Debut", 1988, Arta Popescu, poem 1987-1993, Buc., Societatea "Adevărul", 1994), să
Cine a fost Cristian Popescu? by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17192_a_18517]
-
de după anul 1989. Astfel a început cariera mea literară. I.C.: I-ați dat piesa personal lui Petru Comarnescu? P.Ch.: Este o altă poveste. La cîțiva ani după ciudata întîlnire de la porțile cimitirului, mai precis în timpul în care urmam facultatea de litere, scriam cronici plastice în ziarul "Timpul", apoi " Ecoul", directorul lor fiind Grigore Gafencu, ale cărui opinii politice le împărtășeam. Redactorul paginii culturale era Stephan Roll și, într-o zi, înmînîndu-i un manuscris, mi-a comunicat buna sa apreciere, întrebîndu-mă, totodată
Pavel Chihaia - Dacă aș fi ascultat de comuniști, nu mai eram eu, eram un altul" by Ileana Corbea () [Corola-journal/Journalistic/17164_a_18489]
-
în afara contextelor, ar putea părea echivalente; în fond, singularul articulat are adesea aceeași valoare semantică cu pluralul articulat, desemnînd totalitatea indivizilor în cauză. Din fericire, dicționarele noastre au înregistrat în acest caz diferența. În Dicționarul limbii române (DLR), de exemplu (Litera O, 1969), ca omul e explicat "cum se întîmplă (sau se poate întîmpla) în mod obișnuit oricui"; ca oamenii, în schimb, primește definiția "cu manifestări omenești; cum trebuie, cum se cuvine". Analizînd citatele în care apar cele două construcții se
"Ca omu'" sau "ca oamenii"... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17215_a_18540]
-
Cronicar Zona Almosnino Dacă ne-am lua după autoevaluările publice arogante, după revendicările vanitoase de lauri, pămîntul lumii noastre literare ar trebui să fie buric lîngă buric. În grădina Literelor, modestia și discreția sînt flori rare, parfumul lor se pierde în mirosurile stridente de buricul-pămîntului și doar timpul poate cerne fructele perisabile de cele perene. CONTRAPUNCT nr. 1-2 aduce în lumină, într-un act tîrziu de justă evaluare, un poet
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17203_a_18528]
-
îmbrace în trei sute de foi mari de cupru scînteind, la începuturi, în soarele Atlanticului, dar pe care umezeala, vînturile, chimia grea, oceanică, îi va schimba, sever, culoarea... În mîna stîngă, ea ține la subțioară tăblia pe care stă scrisă cu litere latine Declarația de independență de la 4 iulie 1776. Text ca al unui alt imperiu roman, mutat aici, lîngă Long Island... Brațul drept ridicat, lung de 12 metri și gros de trei, ținea sus torța uriașă cu făclia electrică imensă măsurînd
Statuia Libertății by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17201_a_18526]
-
romancier, traducător, adaptator și scenarist, de șase ori bursier al Consiliului Artelor din Canada, laureat a peste douăzeci de premii în cariera sa, distins de guvernul francez cu două decorații ale aceluiași Ordin: Cavaler și Ofițer al Ordinului Artelor și Literelor. Cum să-mi încep acuzația? Acum mai bine de două mii de ani, Electra lui Euripide spunea: "Cum să-mi încep acuzația? Cum să o închei? Ce să pun la mijlocul ei?" În această epocă a eufemismului și a limbii de lemn
27 martie, Ziua Mondială a Teatrului by Michel Tremblay () [Corola-journal/Journalistic/17232_a_18557]
-
cu cenușa funerară fiind păstrată, ca un sfînt relicvar,în fosta sa cameră de lucru, apoi ajungînd în cavoul familiei din cimitirul Fălticeni. Tînăra Monica Lovinescu, scriind proză încă din adolescență (acum o repudiază hotărît), fusese studentă, în București, la Litere. Bucureștiul studențesc din anii războiului și de după aceea e recreat cu culoare și nostalgie. Extraordinar e evocată redeschiderea, la 2 iunie 1946, a cenaclului "Sburătorul", cu participarea lui Șerban Cioculescu, Vladimir Streinu, Hortensia Papadat-Bengescu, Ion Barbu, Cella Delavrancea, Brăescu, Ticu
Vocea inconfundabilă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17247_a_18572]
-
era atît poet cît și cîntăreț, să nu uităm că Euterpe inspira deopotrivă poezia lirică și muzica. Inițial, poezia a fost cîntare nu doar la figurat, ci și la propriu. O creație fixată în melos înainte de a fi fixată în literă (scrierea riscînd a produce alienarea gîndului genuin, conform opiniei lui Platon). Nu întîmplător, Cezar Ivănescu dă spectacole de poezie cîntată, cu acompaniament de instrumente muzicale, împrumutînd stihului vocea sa de-o armonie virilă, de un patetism dominat. Spectacole în care
Poezia lui Cezar Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17243_a_18568]
-
ca o necăutată strigare a sufletului. Numai că aci simularea oralității cedează pasul unei retrăiri, unei experiențe emoționale similare cu cea care i-a dat naștere. Dacă autorul Cuvintelor potrivite era cu precădere scriptic, făcînd să țîșnească izvorul primitivității din literă, Cezar Ivănescu e un oral care își scoate efectul din cuvîntul pus pe melodie, descătușîndu-și propria sa muzică în atmosfera unei arte sincretice. Contemporanul nostru are astfel aerul nu de-a crea după calapoade folclorice, ci de-a produce el
Poezia lui Cezar Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17243_a_18568]
-
năstrușnice plante exotice. Mă învățasem cu mîncarea din America, îmbelșugată, servită pe niște platouri mari de carton, cu alimentele pline de calorii, la grămadă. Mult, dens, deși fără gust. Pe străzi, văzusem panourile unui mare trust pe care scria cu litere de 3-4 metri înălțime FOOD. Dacă e un loc în care nici un om nu poate muri de foame, - oricît de sărac - acela este America, - numai de n-ai vrea să mănînci! De obicei, la acele partiuri totul se servea laolaltă
Alt parti, de 150 de dolari by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17253_a_18578]
-
sunt coordonatele care descriu, cu mici variații, întreaga serie. Au urmat, apoi, aparent asemănătoare din punct de vedere grafic, dar, de fapt, diferențiate subtil prin format, dominanta rece sau caldă a negrului, hieroglifa copertei, luminozitatea și textura hîrtiei, corpul de literă, tipul de paginație și, evident, natura imaginilor, cărțile semnate de Marcel Tolcea (Bicicleta Van Gogh), Dușan Petrovici (Zaruri de apă) și din nou de Șerban Foarță (Șalul eșarpele Isadorei). Sensibil diferită ca expresie, deși aparține și ea aceleiași colecții, este
Cartea ca obiect estetic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17285_a_18610]
-
de rezistență" sunt concepute în cheie textualistă, potrivit logicii căreia textul și biografia scriitorului fuzionează, generând o specie hibridă, o coaliție scripto-existențială.Textul și viața autorului sunt ca niște vase comunicante. Chipul "scribului" devine permeabil și se imprimă pe nisipul literelor, iar textul, mișcare simetrică, fluid din fire, se prelinge și se amestecă, artizan, cu trăsăturile caracterului acestuia, "Ăsta sunt eu!... Rimez cu mine după cum îmi sună sau îmi răsună sau își consună anumite propoziții în diferite poziții. Sînt un ins
Aluviuni textuale by Dorina Bohanțov () [Corola-journal/Journalistic/17298_a_18623]
-
dintre Grigore Maimuț și creștin-moraliștii din PNȚCD: închiderea ochiului țărănist în afacerea Sanca, în schimbul "mărturiilor fulminante" despre Bancorex? PDSR ATACĂ NECRUȚĂTOR PNȚCD. După care, fără a-și preveni cititorii cui aparțin afirmațiile teribile pe care le publică Curierul începe cu litere mari: "Falimentarea Bancorex, o bancă solidă în 1996, s-a produs sub păstorirea țărănistă și a guvernelor conduse de PNȚCD. Trăim situația în care "hoții strigă hoții". În EVENIMENTUL ZILEI Cornel Nistorescu se minunează și el de majoritatea copleșitoare obținută
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17289_a_18614]
-
convingătoare căci vin dintr-o citire atentă a textului. Deschis către modernitate dar prudent în afirmații, Pântea răspunde întrebării despre limitele îngăduite inovării regizorale, căci deși a făcut unele montări îndrăznețe ("Rigoletto" în lumea interlopă) nu acceptă să iasă din litera partiturii și nici să schimbe relațiile fundamentale dintre eroi: flexibilitate, dar și fidelitate față de spiritul operei. Interesante sunt relatările despre activitatea pedagogica susținută de Pântea la Luxemburg, unde conduce clasa de operă de la Conservator. Un excurs prin repertoriul esențial de
O oglindă fidelă by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17306_a_18631]
-
emanciparea" se produce printr-o părelnică fetișizare a normei. Autorul pare obedient față de aceasta pînă-n pînzele albe. "Critica" e învăluită în iluzia manieristă a respectării ei fără crîcnire. O notă așezată în fruntea volumului dă asigurări de integră supușenie în fața literei: "Revăzută și adăugită, noua ediție a acestei cărți (unica, pesemne, de pe terra cu două titluri și "intrări"), este și ultima, i. e. definitivă. Ieșită inițial de sub tipar în 1978, la Litera-n regie proprie, editură în al cărei nume se recunoștea
Poezia lui Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17261_a_18586]
-
așezată în fruntea volumului dă asigurări de integră supușenie în fața literei: "Revăzută și adăugită, noua ediție a acestei cărți (unica, pesemne, de pe terra cu două titluri și "intrări"), este și ultima, i. e. definitivă. Ieșită inițial de sub tipar în 1978, la Litera-n regie proprie, editură în al cărei nume se recunoștea, justificîndu-l, prin textualism, prin gramatologie, cartea încearcă să verifice acum, în anotimpul post-modern și "moale", structura "tare" (și perenă?) a unui alt canon estetic (sau, mai curînd, scriitural)". Același aer
Poezia lui Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17261_a_18586]
-
Jean Cocteau agent, coque, taud de nos bateaux en papier". Sau în altă variantă: "A Jean Cocteau âges, ans, coqs, taux de nos châteaux de cartes". Ne aflăm pe un teren extrem de lunecos, pe care fiecare sintagmă, fiecare cuvînt, silabă, literă pot, într-o clipă, a-și schimba înfățișarea, parcă printr-o hipercorectitudine, printr-o epuizare a scrupulului scriptic. Textul cel mai migălit se arată cel mai primejdios, căci suprafața sa crapă, deschizînd abisuri delicios-amețitoare care-i înghit accepția primă, care
Poezia lui Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17261_a_18586]