2,404 matches
-
amestecă realul imaginarul. Cinismul acestuia, ca profanare sau cruzime, este aproape o componentă sadică, și pare paradoxal că în acest roman al așteptării unui ideal și al senzualității obsessive, se poate descoperii această determinare a stărilor de spirit subiective. Complicațiile livrești dau o teoretică notă de rafinament lui Ragaiac, în intenția lui Gib I Mihăescu, o combinare de ființă activă, romantică în sensul acelei haiducii, destul de schemati luate drept punct de reper în prima parte a romanului, și meditativ, concentrată pe
PASIONALITATEA CA REFLEX AL IMAGINARULUI ÎN RUSOAICA DE GIB I. MIHĂESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372733_a_374062]
-
geană”, cu gândul la „comorile” dintre resturile și pivnițele caselor înghițite de flăcări, m-am reîntors acasă cu niște coperți cartonate de carte pe care le visasem cu ochii treji în noaptea aia de pomină, pregătite pentru „toaletarea” comorii mele livrești și de neprețuit ascunsă la colibă. Îmi legasem norocul, prin nu știu ce alchimie divină - care funcționa sigur în zona inconștientului - de un început de statornicie și recumpănire a lucrurilor din jurul meu și care mi-ar putea aduce un câștig, cine știe cum și
CARTEA DINTRE LESPEZI! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373116_a_374445]
-
sclavagizată, spălată pe creier românitatea aflată, de fapt, într-o fază istorică de rezistență la pauperizare programată, materială și spirituală, împinsă să își piardă cultura și cultul culturii, esențele esenței naționale și naționaliste, prin stoparea perversă a accesului mediatic și livresc la valorile perene românești: locul de invidiat în religia culturii, artelor, științelor, inventicii, gândirii și aplicațiilor în toate domeniile de vârf care determină progresul. Sunt atât de român, încât dezavuez a-poezia, a-ritmia non-lirică și non-metaforică, încât prefer să citesc
CONFESIUNI DESPRE ARTA DE A FACE ARTĂ (LIRICĂ)... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 2057 din 18 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379619_a_380948]
-
un Eminovici Drept moștenirea noastră vasculară, Străbate seva cea de gânduri-nișe Și de feerică iubire pentru țară. Azi, Eminescu nu putea să moară... În cuibul cel de pasăre măiastră O poezie cu însemn de pace Mi-ar înverzi mireasma cea livrească. Nu, Eminescu nu putea să moară, Visa să fie călător prin stele, Deci, se prea poate, că așa într-o doară A și rămas Luceafăr între ele. Eu ce aș fi? îmi zic, fără Poetul Ce idealul de femeie a-ndulcit
NU, EMINESCU NU PUTEA SĂ MOARĂ... de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1627 din 15 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379687_a_381016]
-
această seară de decembrie și duduie vesel trosnind și luminând încăperea cu scânteieri jucăușe. Umbrele lucrurilor s-au trezit din amorțire și prind să danseze fericite pe pereți în penumbra încăperii, laolaltă cu limbile flăcărilor din sobă într-un balet livresc. Frigul care se încuibase încă de la sosirea iernii în tăcerile nostalgice ale zidurilor, se retrage în trombă din cameră, pe fereastra deschisă, odată cu aerul de încremenire, lăsând loc suflului proaspăt ozonat ce năvălește pe aceeași fereastră și aromelor de căldură
UNIVERSUL UNDE MĂ SIMT O PRINȚESĂ de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2179 din 18 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379258_a_380587]
-
au afirmat în media culturală.... XVII. DUMITRU PANĂ- LAKONIKA, de Cristina Ștefan , publicat în Ediția nr. 2000 din 22 iunie 2016. Dumitru Pană- Lakonika Am citit volumul de poezii Lakonika, scris de Dumitru Pană, cu prejudecata că un filozof scrie livresc și uzeză de prețiozitate. El poate pierde la impactul cu cititorul prin neîncredere în poeticitatea sa: ori face poezie, ori logica gândirii, ori estetizează sentimente, imagini, portrete, ori interpretează pe bătrâna Sophie limpezind căile cugetării - abtractizarea, ambiguizarea nu i-ar
CRISTINA ŞTEFAN [Corola-blog/BlogPost/379129_a_380458]
-
filozofia și poezia. Cartea conține trei plachete de versuri, trei grupaje, fiecare semnificând o anume tematică: I. coincidentia propositorum Citește mai mult Dumitru Pană- LakonikaAm citit volumul de poezii Lakonika, scris de Dumitru Pană, cu prejudecata că un filozof scrie livresc și uzeză de prețiozitate. El poate pierde la impactul cu cititorul prin neîncredere în poeticitatea sa: ori face poezie, ori logica gândirii, ori estetizează sentimente, imagini, portrete, ori interpretează pe bătrâna Sophie limpezind căile cugetării - abtractizarea, ambiguizarea nu i-ar
CRISTINA ŞTEFAN [Corola-blog/BlogPost/379129_a_380458]
-
ca indianist de clasă, greu comparabil cu oricare altul dintre indianiștii timpului. Hegel, chiar și cu inevitabilele limite ale operei, se dovedește cunoscător profund a tot ceea ce se cunoștea pînă atunci cu privire la lumea indiană. Nu se poate spune un cunoscător livresc al Indiei: cunoștințele lui, chiar dacă extrase din cărțile contemporane, au devenit viață adevărată pentru gînditorul din Stuttgart. Pe el îl interesează, ca pe nici un alt indianist al epocii aprofundarea aspectelor reale singulare ale lumii fizico-spirituale a Indiei pentru a putea
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
un Tintoretto și mă reped la Muzeu să-l văd, sau de scumpul de Craiu, și tot acolo mă reped dacă sînt un retardat caraghios sau doar un momentan defazat. Angoase de atelier. 8 martie Ce-a fost doar joc livresc de cuvinte Taliban/Caliban a devenit realitate. Opinia internațională taxase încă de mult intoleranța criminală a talibanilor afgani, dar recent aceeași opinie internațională constată cu stupefacție că tagma fundamentaliștilor din această țară uitată de Dumnezeu și-a transformat, peste noapte
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și postbelică se instalează dintr-o dată în papilele cu care, snobi, hulim atît de tare micul? Nu vă mai spun.) Evaluînd, așadar, inegalabila plăcere neaoșă de-a mînca un mic (cu muștar, sau fără? ești întrebat pe terasă), mă surprind (livresc) gîndindu-mă la scena humuleșteană cu drobul de sare. Tot căinîndu-ne, ca cele două, că e gata să ne cadă-n cap, uităm de mici. Uităm că mai există mici. Trei mici, vă rog! Cu muștar. 4 iulie Mă sunase de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Doctor Ragnavaldur Sicl se conduc tot după modelele pe care și le-au asumat din fragedă copilărie, însă nu i s-a permis să meargă prea departe pe acest drum. Așa că a fost obligat să se rezume doar la pilde livrești, citând din Seneca, Sfântul Augustin și Borak cel Bătrân. Curtea a trebuit să accepte că acuzatul s-a comportat după cum a perceput el modelul asumat, că aceasta este o însușire general umană, însă n-a putut trece peste gravele învinuiri
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
expresiei cotidiene, într-un efort de construcție originală. Lirică fundamental ambiguă, versurile la A., polarizate în structuri oximoronice, creează o tensiune semantică între conținut și expresie, cu efecte ironice izvorâte din voita inadecvare. Experiența intimă e proiectată pe un fundal livresc, de simboluri cunoscute, reinterpretate și devenite repere ale unui univers insolit. Câteva teme și obsesii se lasă lesne descoperite, asigurând coerența întregului: feminitatea, în varii ipostaze - fecioara inocentă, dar întunecat voluptuoasă, mama cu pruncul, femeia blestemată (nefecundă), o mitică Mumă
ANDONE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285350_a_286679]
-
ascult încet, nespus de-ncet / când timpul vine calm și trece peste.” Iubitorul de clasicități se dezvăluie ca un sentimental, un trubadur autohton, boem balcanic al unui Levant mirific, de „amiezi valahe cu fluturi și fântâni”. Adesea evocarea folosește sugestia livrescă, uzează de intertext, găsește prototipul frumosului natural în artă („Te-aștept să vii și tu, ca dintr-o stampă / sau ca din vechi lecturi”). Livrescul nu e însă prilej de paradă a unei erudiții reci, ci trăire de voluptăți estete
ANDRIŢOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285359_a_286688]
-
al unui Levant mirific, de „amiezi valahe cu fluturi și fântâni”. Adesea evocarea folosește sugestia livrescă, uzează de intertext, găsește prototipul frumosului natural în artă („Te-aștept să vii și tu, ca dintr-o stampă / sau ca din vechi lecturi”). Livrescul nu e însă prilej de paradă a unei erudiții reci, ci trăire de voluptăți estete. Formula definitivă e revelată de pendularea între „panta clasică din miazăzi” și o jouissance de vivre cu cețuri de burg medieval transilvan și ingrediente de
ANDRIŢOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285359_a_286688]
-
haz de necaz. Limbajul pierde din prețiozitatea lexicală și prozodică, devine simplu, confesiv, se eliberează de convenții. Poetul atenuează jocurile boemei, în care odinioară își camufla tristețile, preferând acum tonuri mai grave și nedisimulate, stârnite de sentimentul curgerii inexorabile. Referința livrescă rămâne modică în aceste volume, iar atunci când apare e integrată în chip mai firesc: „Prin jungla nuferilor barca plutește fără nici o țintă / iar noi în barcă, triști și palizi ca-ntr-un poem de Lamartine. / La margine de baltă rațe
ANDRIŢOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285359_a_286688]
-
margine de baltă rațe sălbatice, țipând, colindă, - / dorm armele-n banduliere, căci vânătorii zac de spleen”. În rezumat: „Risipitor de imagini și risipit uneori în poezia ocazională, Andrițoiu este în creația lui mai pură un poet de vocație, elegiac și livresc. Cultivă filonul clasic și reactualizează speciile uitate ale poeziei sentimentale printr-o fantezie inteligentă” (Eugen Simion). Poetul a tradus (singur sau în colaborare) din lirica elină, latină, canadiană (de limbă franceză), vietnameză, precum și din Rilke (Poemele franceze), N. Zidarov, I.
ANDRIŢOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285359_a_286688]
-
al elevilor din școlile secundare din Slatina. Editorial, a debutat în 1969 cu volumul de versuri Stelele lui Filoctet. Cultura solidă pe care își construiește studiile consacrate Antichității nu alterează poezia scrisă de A., în sensul unei supraaglomerări de simboluri livrești. Dimpotrivă, poeziile din Stelele lui Filoctet (1969), Dincolo de coclauri (1979) și Umblet subțire (1986), încântă prin simplitate - o simplitate savantă, ce e drept -, prin lirism și candoare, prin abilitatea de a reda emoția primară, neprelucrată, toate acestea prinse într-o
ANTONESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285390_a_286719]
-
vitalism antiintelectualist de sorginte trăiristă, N. Manolescu crede în schimb că eseurile sunt orientate decisiv spre spațiul culturii și că diversitatea punctelor de vedere critice răspunde, poate, într-un fel perspectivei postmoderne a autorului, ce înlătură barierele dintre real și livresc, practic și teoretic. Optând pentru libertatea de expresie oferită de o scriitură fragmentară și voit nesistematică, A. abordează în chip personal o problematică familiară eseisticii noastre interbelice, fascinată de cultură, în pagini care evită ariditatea erudiției prin efervescență juvenilă. Vocația
ANTONESEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285392_a_286721]
-
abstractă, pentru a descoperi ulterior în poezie forma de expresie adecvată personalității sale. Volumul Pharmakon (1989), publicat în versiune integrală în 1990, sub titlul Căutarea căutării (Premiul Asociației Scriitorilor din Iași), atrage atenția prin substanțialitatea imaginarului, nealterată de numeroasele referințe livrești, de la Hölderlin la Mallarmé. În poezia lui A., în care obiectele proliferează refuzând ordinea, esențială pare a fi dimensiunea organicului. După 1989 autorul publică un volum de interviuri, 1990. Vremea în schimbare (1993), o traducere din Lev Șestov și propune
ANTONESEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285392_a_286721]
-
în sensul clasicității greco-latine), un amestec de onirism și expresionism (poate influențat și de modelul poeziei lui Ioan Alexandru), exterior, decorativ, a cărui artificialitate se complică până la ermetism și manierism, tendință accentuată în volumele următoare. „Universul poetic”, „imaginea” sunt construite, livrești, circulare, închise. Ele comunică de fapt lipsa de comunicare, de fior liric, o absență. Țipătul „expresionist” este mai mult tăcere, ecoul unui sunet, încremenire. Natura se denaturalizează, peisajul se construiește din afară și rămâne exterior, legătura cu eul liric se
ARBORE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285416_a_286745]
-
de conștiința propriei goliri interioare și a neputinței de exprimare poetică. Fără a se impune în contextul literar al anilor ’70, poezia scrisă de A. reprezintă o voce cu o notă distinctă, caracterizată prin impersonalitatea rece, deghizată într-o imagistică livrescă, barochizantă. SCRIERI: Exodul, București, 1967; Cenușa, București, 1969; Auguralia, București, 1972; Chagall, București, 1972; Piero della Francesca, București, 1974; Poeme, București, 1974; Futurismul, București, 1975; Averse, București, 1976; Cetatea ideală în viziunea Renașterii, București, 1978; Bellini, București, 1978; Stolul de
ARBORE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285416_a_286745]
-
Fără a avea complexitatea inextricabilă a Crailor de Curtea-Veche, povestirea Remember, adevărată artă poetică, reprezintă punctul cel mai de sus al esteticii mateine. Plasată Într-un cadrul cosmopolit (Berlinul Începutului de veac), acțiunea, Învăluită Într-o atmosferă occidentală, cu aluzii livrești și mondene, se leagă de cele mai subtile aspecte ale decadentismului european. Prin accentul pur existențial aplicat sferei esteticului, „decadentul” trăiește nemijlocit expresia artistică râvnită. Spre aceeași concluzie converge și panegiricul de o rafinată cruzime al lordului Henry pentru Dorian
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
cu poeme, cronici, eseuri, traduceri. A debutat în „Almanahul scriitorilor” (1978) cu poeme, iar prima carte, Ecuație liniștită, îi apare în 1985. Este prezentă în numeroase antologii din țară și din străinătate. D. propune o poezie elaborată, de certă încărcătură livrescă, respectând echilibrul și solemnitatea discursului. În timp, descoperind „căile beatitudinii”, poezia câștigă (e drept, temperat) în pasionalitate. Nu e vorba însă de părăsirea jocurilor inteligenței, ci de captarea palpitului vieții, a misterelor lumii, ceea ce face din discursul poetic un exercițiu
DIMA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286763_a_288092]
-
cucoane și comedia-farsă Hămăiță nu s-au jucat, iar din „fantezia” Regina Lia a apărut un foarte scurt fragment în „Flacăra” (1914). Gheorghiță Făt-Frumos este o „năzdrăvănie” pentru copii, muzica la acest libret fiind compusă de Alfonso Castaldi. Un umor livresc emană istorisirile de vânătoare și, tot așa, relațiunile de voiaj, unde, cu neastâmpărul și gustul lui pentru neprevăzut, D. surprinde amuzat un pitoresc văzut ca împestrițare a realului, dar și ca reflex al unui insolit frapant. O nuanță de bizarerie
DIAMANDY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286760_a_288089]
-
sub clare nopți de Pampelună”, mirajul unor „țări cu cerul violet”, emfază, declamații teatrale în notă epicureană, expansivă, contrariate de frisonul morții, „poze” nostalgice sau, la rigoare, bagatelizând idila, cu un vioi accent, făcând mai tot discursul suspectabil. Sonorități exotice, livrești, afirmă pe alocuri relația cu o retorică impusă odată cu pleiada următoare, simbolistă, de poeți. Cu ezitări și obscurități, câteva tălmăciri (din Hugo, Petöfi, Leopardi sau Catulle Mendès) nu trec de faza sârguinței juvenile. Tenace, D. forțează intrarea în Parnas până în
DIMITRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286772_a_288101]