10,073 matches
-
și alte lucrări auxiliare sau de investiții, suitoare sau galerii de pregătire. Aveam în subordine o echipă de transport compusă din mecanici de locomotivă, care asigura transportul minereului de la abataje la puțul care scotea vagonetele la suprafața minei. Pe lângă fiecare locomotivă exista un însoțitor așa numitul cuplător de vagonete. La schimbul întâi primeam și multe echipe de întreținere care lucrau numai în schimbul unu pentru a nu încărca cheltuielile de producție a întreprinderii. Pentru lucrările de pușcare din lucrările productive aveam și
1980 AM DEVENIT MAISTRU PRINCIPAL MINER de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 639 din 30 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348459_a_349788]
-
nemulțumit, Damian, șezi blând, ce naiba! Te dai așa la om, mă’, păi ce crezi tu că eu am venit la tine cu chestii ieftine, așa mă știi tu pe mine? Cum să-l scot, mă’, că-i mare cât o locomotivă diesel-electrică, sărac de mine, mama mea care m-o făcut!...» „Așa, deci!...” a murmurat Hențea, profitând de pauza în care Mihai Oargă și-a mai ridicat o dată la buze paharul cu bere. „M-a lămurit să urc a doua zi
CAPUL DE PIATRĂ de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348436_a_349765]
-
în: Ediția nr. 696 din 26 noiembrie 2012 Toate Articolele Autorului Barajul orizontului cu greu mai face față presiunii; dincolo de el, noaptea borborosește furioasă: ”Vine, dă-mi drumul!” Preaplinul înserării deversează peste țarini, răcorindu-le. Revărsarea umedă stinge și clocotul locomotivei ce se apropie șuierând de stație apoi se disipă și devine ultima suflare călduță a zilei. Vigilentă, gura de aerisire a văzduhului soarbe ultimile rămășițe și noaptea - gazdă primitoare - așterne covorul de gală pe dalele de beton ale peronului, întâmpinând
BALTA MIRESEI de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 696 din 26 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345018_a_346347]
-
Mihaela Suciu, publicat în Ediția nr. 696 din 26 noiembrie 2012. Barajul orizontului cu greu mai face față presiunii; dincolo de el, noaptea borborosește furioasă: ”Vine, dă-mi drumul!” Preaplinul înserării deversează peste țarini, răcorindu-le. Revărsarea umedă stinge și clocotul locomotivei ce se apropie șuierând de stație apoi se disipă și devine ultima suflare călduță a zilei. Vigilentă, gura de aerisire a văzduhului soarbe ultimile rămășițe și noaptea - gazdă primitoare - așterne covorul de gală pe dalele de beton ale peronului, întâmpinând
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/345022_a_346351]
-
cumva mai pe-o sprânceană, cum se purta ... Citește mai mult Barajul orizontului cu greu mai face față presiunii; dincolo de el, noaptea borborosește furioasă: ”Vine, dă-mi drumul!” Preaplinul înserării deversează peste țarini, răcorindu-le. Revărsarea umedă stinge și clocotul locomotivei ce se apropie șuierând de stație apoi se disipă și devine ultima suflare călduță a zilei. Vigilentă, gura de aerisire a văzduhului soarbe ultimile rămășițe și noaptea - gazdă primitoare - așterne covorul de gală pe dalele de beton ale peronului, întâmpinând
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/345022_a_346351]
-
de noapte. Pe ecranul negru al cerului, imaginația proiectă un tren rulând pe șine cu-n ecartament cu mult mai larg decât cel Trans-Siberian, hotărât să străbată lumea în lung și-n lat, pe arșiță, pe viscol. În fața sa, o locomotivă greoaie precum un bivol, pufăia și icnea trăgând un șir nesfârșit de vagoane, îndărătnicindu-se să cucerească traseul, metru după metru, la fel ca optimismul care sfidează orice obstacol, chiar și destinul, mereu înainte. Mi-e foarte bine!” - concluzionă și
PUZZLE de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/345019_a_346348]
-
noi, cu prieteni și cu surprize. ”Doamne, ce de surprize! Prevăd, de pe acum, c-or să-mi taie respirația.” Instinctiv inspiră adânc. Boarea răcoroasă îi invadă alveolele pulmonare, înviorând-o. Expiră lent și imită mersul sacadat: ”Te duc-te-aduc, te duc-te-aduc...” Locomotiva se străduia din răsputeri. Din când în când, se oprea să-și tragă sufletul și șuiera: ”Tu-tu! Tu-tu! Poftiți în vagoane!” A răspuns invitației. Era prea tentant ca să refuze. A ocupat un loc, retras, lângă geam. ”Ce relaxant
PUZZLE de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/345019_a_346348]
-
privesc. Mi-e dor să te privesc. Mi-ai lipsit. Trenul aștepta impasibil startul. La un moment dat, conductorul trenului și-a verificat ceasul, a rotit stegulețul în semicerc, impiegatul gării a întors paleta cu cercul verde spre mecanic, iar locomotiva a șuierat scurt, dând de știre c-a înțeles semnul de plecare. Garnitura s-a pus în mișcare; întâi a rulat încet și apoi din ce în ce mai repede. - Șezi, Bebe! Până acum ai plâns să te iau în brațe. Nu te mai
PUZZLE de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/345019_a_346348]
-
io, să moară mama, dacă te mint, n-am bani să iau o pâine la puradei, nici ieri n-am avut și colegu’ lu’ matale m-a înțeles și mi-a zis: ”Pandele, îmi dai mâine.” Trenul încetini. Tuuu! - atenționă locomotiva intrarea în haltă. Frânele docile s-au pus în mișcare. A urmat o mică zdruncinătură și vagoanele s-au ”pupat” scurt în tampoane. Stop. - Un moment! - se scuză controlorul. Am de coborât o persoană și revin. Pandele, pregătește banii, cinci
PUZZLE de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/345019_a_346348]
-
de pe platforma haltei, continuă: ” Cine-i Geani? Știi?” - Vere, pregătește banii, sigur se întoarce ”nașul” Ghiță. Întreabă-l și de Geani. Dar mai bine nu-l întreba. E o poveste tristă... Trenul era deja într-o mișcare de deplasare lină. Locomotiva neîncetat dădea semnale scurte avertizând, dar glasul tânguitor alergând de-a lungul șinei nu renunța: - Geaniii! Gea-niii! Coboară! Geaniii!... Nu mă părăsi! - Ana! Fata taichii, ai grijă la roți! - o atenționă părintesc controlorul ieșit pe jumătate în afara ușii. Îți promit
PUZZLE de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/345019_a_346348]
-
Cerului Cristalin! Vă scrie un artist sculptor autodidact și cam “paleoastronaut” prin părțile esențiale, după “Carul Ceresc” & “Steaua arzătoare cu opt raze” la care sculptez de vreo 23 de ani, dar care a lucrat în tinerețea lui ca mecanic de locomotive în Sibiu și Brașov, la fabrica de avioane în Bacău, pe șantierele patriei și chiar și în domeniul geologiei, în mina de cupru din Banat - în Sasca Montana din Moldova Nouă. În paralel cu aceste munci mecanice dar și grele
SCRISOAREA NR.73. EPISTOLĂ ADRESATĂ PREASTRĂLUCITULUI NOBIL DOMN PRINCIPELE RADU AL ROMÂNIEI de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 804 din 14 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345256_a_346585]
-
AKM. Poc-poc... cu degetele pe unde i-am arătat eu că mă doare. Desigur că mă ascultă și cu stetoscopul. Brrrr... ce mâini reci avea când mi le punea pe spinare. Îmi spune să respir ritmic, tare... Pufăi ca o locomotivă. În sfârșit scap din mâinile lui... Mi se dă un fel de halat de culoarea vântului turbat pe care trebuie să-l îmbrac cu nasturii-n spate. Apoi mă trimite să îmi fac o radiografie la plămâni... Desigur nu pe
CUM POŢI SĂ FACI O PNEUMONIE DE VARĂ de STANLEY PATOOTY JR. în ediţia nr. 459 din 03 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345266_a_346595]
-
urcați într-un vagon de clasa I, colegul meu de acolo vă va găsi un loc, probabil, își mai îndulcește puțin tonul. - Probabil? întreb cu un ton ridicat, atât din cauza tensiunii ajunsă la cote periculoase dar și ca să acopăr șuieratul locomotivei. În același timp realizez, speriată, că trenul va opri din nou, următoarea gară fiind doar la zece minute depărtare. Nu știu ce mă sperie mai tare, perspectiva de a petrece o noapte pe culoarul unui vagon de clasa I sau de a
TRENUL de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 809 din 19 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345325_a_346654]
-
ne am împărțit fiecare spre locul lui de dormit. Eu cu Mamy și cu Kim în podul casei și Taty în mașină, că restul ușilor erau încuiate. Pe Taty nu puteam să îl luăm în pod că sforăia ca o locomotivă și Mamy cu Kim nu puteau dormi de ,,simfoniile,, lui. Eu pot, pe mine nu m -a deranjat niciodată. A doua zi norii puseseră stăpânire pe toată zona adiacentă Igeștiului. Vântul bătea de la răsărit spre apus , semn că e imposibil
LEGILE NESCRISE DE LA IGEȘTI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376737_a_378066]
-
a sărit cu gura pe noi și i a zis să plece acasă, că e târziu, și o caută maică sa. Acum însă, nu am timp de de ea, că merg cu Taty înt- o aventură la gară să vedem locomotiva aia rusească care miroase așa de urât și este așa de murdară. Dar mie îmi plac locomotivele, mai ales cele cu abur,cum am văzut eu la muzeul din Gara de Nord. Pe la jumătatea drumului a trebuit să ne ascundem urgent pe
LEGILE NESCRISE DE LA IGEȘTI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376737_a_378066]
-
o caută maică sa. Acum însă, nu am timp de de ea, că merg cu Taty înt- o aventură la gară să vedem locomotiva aia rusească care miroase așa de urât și este așa de murdară. Dar mie îmi plac locomotivele, mai ales cele cu abur,cum am văzut eu la muzeul din Gara de Nord. Pe la jumătatea drumului a trebuit să ne ascundem urgent pe un drum lateral. Din față venea o mașină rusească și mai urâtă decât locomotiva și făcea un
LEGILE NESCRISE DE LA IGEȘTI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376737_a_378066]
-
mie îmi plac locomotivele, mai ales cele cu abur,cum am văzut eu la muzeul din Gara de Nord. Pe la jumătatea drumului a trebuit să ne ascundem urgent pe un drum lateral. Din față venea o mașină rusească și mai urâtă decât locomotiva și făcea un praf că nu mai vedeai nimic cât era ulița de lungă. După un timp, s-a mai luminat. Praful se așezase pe casele de la drum și pe pomii din jur și păreau acum poleiți cu nisip Două
LEGILE NESCRISE DE LA IGEȘTI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376737_a_378066]
-
sunt claustrofob de tren de mașină poate și de avion fiindcă au geamuri unele vise se sparg în cioburi de-ai dărui vers năzuinței ce desparte femeii căsătorite dar nefericite și o Karenina ce se zbate între șine de tren locomotive cu aburi acoperă trecutul mă-ntâlnisem în vis cu Nichita și Bacovia la un pahar poate de pe Le Bateau ivre ateriza la masă și pelerinul Rimbaud să ne recite Les étrennes des orphelins iar poeții spuneau că nu ne ajunge
RADU LIVIU DAN [Corola-blog/BlogPost/376268_a_377597]
-
să audă ceilalți colegi în ce zonă sunt, dar nici eu nu-i auzeam pe ei. Din cauza densității ceței, nici sirena n-o puteam identifica, parcă era în altă direcție decât cea normală. Încercam zadarnic să percep vreun zgomot al locomotivelor prin triaj, sau al vreunui câine lătrând pe mal. Teama de necunoscut își făcea loc, fără să vreau, în sufletul meu. Dacă în loc s-o iau spre mal, mă îndreptam spre larg? Am început din nou numărătoarea vâslelor trase, căci
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1501 din 09 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375975_a_377304]
-
să acopere ambele nivele. Revoluția de la 1989 a trezit între localnici sentimente contradictorii, nefaste proiectului. Acuzat de către o parte dintre aceștia de folosirea fondurilor pentru a da clădirii o destinație personală, Nicolae Țandrău, care în tot acest timp a reprezentat locomotiva care a împins proiectul din ce în ce mai aproape de destinația finală, renunță la planuri, lăsând din mână frâiele lucrărilor pentru ca acestea să fie continuate de către săteni. Bineînțeles că, rămas fără suportul de bază, proiectul nu mai avea nici o șansă de reușită. Amenințată cu
LOCUL ÎN CARE ŞTEAMPURILE PRIND GLAS DUPĂ MAI MULT DE 50 DE ANI DE TĂCERE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2334 din 22 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/375250_a_376579]
-
urmează:... XX. CRISTIAN PETRU BĂLAN - ROMÂNIA - PRIMA ȚARĂ DIN LUME UNDE, RECENT, BIBILIA A FOST TRANSPUSĂ INTEGRAL ÎN VERSURI CU RIME !, de Cristian Petru Bălan, publicat în Ediția nr. 1488 din 27 ianuarie 2015. (Poetul Ioan Ciorca, un mecanic de locomotive din Cluj-Napoca, în prezent absolvent al Facultății de filosofie, a transpus prima biblie din lume în frumoase versuri românești, o surpriză inedită) Mă consider unul din cei mai norocoși oameni deoarece, acum când vă scriu, am în fața mea prima Biblie
CRISTIAN PETRU BĂLAN [Corola-blog/BlogPost/375193_a_376522]
-
în cca 800 din ele, dar suntem informați că în numai 15 ani fiecare om de pe pământ va putea citi această carte în limba lui. Traducătorii de la "Wycliffe Biblie", cea mai ... Citește mai mult (Poetul Ioan Ciorca, un mecanic de locomotive din Cluj-Napoca, în prezent absolvent al Facultății de filosofie, a transpus prima biblie din lume în frumoase versuri românești, o surpriză inedită)Mă consider unul din cei mai norocoși oameni deoarece, acum când vă scriu, am în fața mea prima Biblie
CRISTIAN PETRU BĂLAN [Corola-blog/BlogPost/375193_a_376522]
-
să audă ceilalți colegi în ce zonă sunt, dar nici eu nu-i auzeam pe ei. Din cauza densității ceței, nici sirena n-o puteam identifica, parcă era în altă direcție decât cea normală. Încercam zadarnic să percep vreun zgomot al locomotivelor prin triaj, sau al vreunui câine lătrând pe mal. Teama de necunoscut își făcea loc, fără să vreau, în sufletul meu. Dacă în loc s-o iau spre mal, mă îndreptam spre larg? Am început din nou numărătoarea vâslelor trase, căci
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1233 din 17 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/372769_a_374098]
-
pasageri, unul mai colorat ca altul, fiecare căutându-și un loc și vociferând zgomotos... Noi însă eram veseli și binedispuși. Speranța și emoțiile călătoriei, precum și gândurile la viitoarea partidă de pescuit compensau toate inconvenientele acestui drum. Vagonul nostru fiind lângă locomotivă, când am ajuns la Tulcea, eram mai aproape de gară, ceea ce ne ajuta la căratul bagajelor pe o distanță mai scurtă. De aici, mai aveam încă vreo trei sute de metri până la gara fluvială, dar nu ne grăbeam. Până la plecarea navei mai
AVENTURI ÎN DELTA DUNĂRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1746 din 12 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373169_a_374498]
-
aproape de locul unde discutau. - Las’ că nu pleacă până nu se urcă toți călătorii. Ceferistul acela cu șapca roșie, de aia stă pe peron, ca să dea semnalul de plecare când s-a liniștit forfota de pe lângă tren. Un șuierat scurt al locomotivei vesti plecarea, și garnitura, domol, se puse în mișcare. Din ușa deschisă a vagonului cei doi soți își transmiseră bezele, fiecare câte un „pa” cu mâinile lipite de buze și trenul se îndepărtă legănându-se la trecerea peste ace. * Când
FRAGMENT PROZĂ SCURTA DIN VOL. „LA VÂRSTA SENECTUȚII” (PARTEA A DOUA) de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2321 din 09 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372058_a_373387]