KorAP: Find »[drukola/base=luci & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...44 45 46 ...83 >

2,054 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901

stelele înghițite de nori ca să se elibereze mai curate, mai limpezi și mai scânteietoare, de parcă ar fi fost niște pahare șterse cu ștergare de borangic, se arăta ca o jerbă de flăcări. Ochii țăranilor care-și frecau fețele cu zăpadă luceau roșii și rotunzi ca ai păsărilor. Și chiar păreau, în cămeșoaiele lor albe, cu mâneci largi, un cârd de păsări mari de apă, înșelate asupra vremii și-ntoarse pe Dunăre înainte de desprimăvărare. Sorții căzură de data asta asupra unui băiat

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
făcu semn țăranilor să-l despoaie pe Vasili, băietul cel ales. În ciuda gerului care scotea aburi din piele ca la cai, el rămase liniștit, fără să tremure, fără să-și frece cu palmele pielea de găină a pieptului, pe care lucea o cruciuliță de alamă. Păstrase doar o cârpă în jurul șalelor. Se apropie încet de malul râpos al fluviului, călcând prin nămeți cu tălpile goale, urmat la ceva distanță de săteni. Ocoli nuielele negre, pline de ciori cârtitoare și deodată umbra

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
amețitoare, mi-am continuat lucrul, refăcând în sens invers manevrele tehno- j logice ale lui Herman. Am săpunit țeasta și, cu briciul, am îndepărtat și ultimele urme ale străvechii păduri. Am șters țeasta cu un șervet până când a-nceput să lucească mat, bilă de fildeș în comparație cu care fața Ancăi părea cărnoasă și vulgară ca un flasc organ sexual atârnând spre podea. Țâțele ei, pântecul ei suplu de adolescentă, șoldurile și picioarele ei învelite în cașmir albastru-electric atârnau acum ca franjurile unei

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
la câteva case mai încolo, nunand semințe de floarea-soarelui cu alți câțiva, doar în chiloți negri de murdărie și-n maieuri rupte. Între bălăriile care tiveau golurile căscate, duhnitoare, ale ferestrelor, unde tencuiala se mâncase până la cărămizi, am zărit ceva lucind auriu. Am pătruns printre gunoaie și ciulini, pătîndu-mi pantalonii de bidoane ruginite și țevi unsuroase, până lângă zidul casei. Fecale omenești, uscate și pline de muște, erau risipite peste tot, în colțurile odăilor goale, pe iarbă, între mărăcini... Am ridicat

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
și nătângi, să-mi fi-ntins degețelele spre mușcata roșie ca focul din vitrină (încă acolo după douăzeci și opt de ani), spre mașina de calculat primitivă, cu suluri de hârtie pentru bonuri, de la casierie, spre rafturile cu conserve și macaroane abia lucind în penumbră. Vânzătoarea încă se afla acolo, mumificată, cu nasul mâncat, cu dinții rânjiți, înfășurată în halatul ei numai zdrențe. Pretutindeni foiau păianjenii, în pânzele lor atât de dese, încît păreau, prinse între străvechi pungi de făină viermănoasă și de

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
geamuri zăbrelite, dădeau impresia unui oraș locuit de o altă specie, cu alte nevoi și altă anatomie. Chiparoși triști se desfoiau spre cer. Întortochindu-se printre morminte și cavouri, dricul ajunse în fața unei construcții stranii. Era o casă roz, care lucea nostalgic în înserare. Căci în acel noiembrie umed seara se lăsase repede ajutată de norii galbeni posomoriți. Cavoul avea un fronton triunghiular, sever, cu o fereastră rotundă în centru. Ușa era încadrată de două firide, cu două statui de bronz

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
Maria, strivită de dimensiunile neomenești ale construcției calcaroase, se apropie de fereastra de la extremitatea cealaltă a sălii, urcă pe ciocuri și excrescențe de calciu, strivi sub tălpi aceleași ființe amoebale, până ajunse la membrana de culoarea lunii, dincolo de grosimea căreia luceau luminile și fluturau umbrele altei lumi. Își lipi fruntea de tendonul călduț, își lipi palmele de tâmple și de membrană, ca niște paravane, și-ncercă să zărească ceva prin substanța tulbure, hialină. Urletul lumii exterioare devenise chinuitor, insuportabil ca al

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
adăpostea decât uniforme! Erau uniforme negre, de ofițeri SS, din cei pe care-i vedea zilnic prin cafenelele Bucureștiului, sau străbătând străzile în automobile negre. Deasupra erau aranjate 5-6 șepci înalte, cu emblema înfățișînd un craniu rânjit, iar sub uniforme luceau perechi de cizme lăcuite. Doar în spatele cizmelor se aflau îngrămădite câteva boarfe de damă, un fel de dominouri de carnaval și măști. Maria se-nfășură cu un soi de mantie șofranie care ar fi putut trece, în orașul înnoptat, drept

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
mare animal arcimboldesc. O mână delicată, ca pictată de un renascentist, odihnea, retezată din încheietură, pe o bucată de slănină legată cu sfoară. Din retezătură, ca niște filamente de meduză, ieșeau capete de vine și nervi. Pe deget, un inel lucea o piatră albă. Mariei i se opri inima. Alergă înspre mână, agățîndu-și rochia într-un ghem de sârme. Se aplecă, fără s-o atingă, simțind că se înăbușă de emoție. Era fluturele! Era inelul din păr de mamut pe degetul

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
și umerii. Tot ce-avea Ionel de făcut era să ia o scară, o găleată cu apă și-o perie aspră și să colinde sistematic aleile parcurilor, oprindu-se la cetățenii de granit și de piatră albă și făcîndu-i să lucească de curățenie și bunăstare. Tânărul se îmbată criță în după-amiaza aceea, abia se tîrî în odaia lui de la mahala, lătrat și chiar mușcat de o târlă de câini, căzut prin băltoace... Dimineața, după coșmaruri cu statui care vorbeau sau care

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
părtaș faptelor mizerei, pieritoarei făpturi de carne, pielițe, nervi și sânge care-i macula eternitatea. Proptindu-se-n mâini pe ghizd urile puțului, tânărul se cufundă pân-la brâu în bezna de smoală dm interior, unde-n lumina oblică a lunii luceau stins doar primele două trepte. Ionel coborî cu grijă încă o treaptă și trase cu greutate bustul lui Pușkin peste deschizătură, obliterând astfel parfumul cerului de primăvară și rămânând în noaptea absolută. Mai tîrzm, cam la vreo săptămână după acea

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
mobile cu intarsii - cranii palide de aligator; pe pereți - măști Voo-Doo, delicate ca de clown alb. Covoare groase cu desene de neînțeles. Deschiseră și trîntiră-n urma lor uși de placaj subțire, pătrunseră-n alte odăi, tot mai răcoroase, în care luceau stins carafe de sticlă și tablouri așezate oblic față de lumină, așa că păreau albe ca laptele. Aceste case dreptunghiulare de lemn erau mult mai voluminoase decât ai fi crezut. Vreo doi-trei copilași (ai cui?) stăteau ghemuiți prin unghere, cu ochii mari

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
ce împodobea peretele din spate, deschis ca o fereastră către un peisaj fantastic. Pictura, peste care trecuseră secole, căpătase o lucire stinsă, iradiind singurătate și melancolie, înfățișa palate gigantice, de marmură trandafirie, cu fațadele încărcate de colonade și statui, ridicîndu-se, lucind ca oglinda, din evanescența orbitoare a unei mări verzi și limpezi scânteind sub un soare abstract de amiază perfectă. Corăbii încărcate cu butoaie, ancorate la țărm, păreau alcătuite din aceeași coajă de sticlă fumurie ca și clădirile ornamentate dement, și

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
colț al ferestrei, pe când ninsoarea-ncetase. Lumina unicei candele scânteia cu fire de raze subțiri ca niște sârmulițe de alamă peste fețele în clarobscur ale surorilor. Negrul aproape că pierise în beznă, lăsîndu-și doar ochii rotunzi și dinții să mai lucească în aerul tot mai stins al odăii. Fecioara și Sf. Gheorghe, arhanghelii și pozele cu tătica în primul război, ștergarele de borangic consunau ciudat cu substanța poveștii, căci toate credințele pământului adăposteau ochiuri fierbinți de magie, cum și orice grozăvie

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
de zăpadă care se-nșiraseră de-a lungul trotuarelor? Sau cerul lăptos, coborât de să-l atingi cu mîna? Acum azurul se înălța fără limite, decupând precis contururile statuilor de la Universitate, ale blocurilor cubiste, cu zeci de terase și terăsuțe, lucind roz în aerul luminos, ale crengilor ramificate, desfrunzite, negre ca smoala, de plopi și de carpeni. În jurul acestor contururi tăioase azurul se dilua până aproape de culoarea pură a luminii, pentru ca imediat mai sus să devină adânc și intens, pe alocuri

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
vitrinele aprinse ale magazinului de mobilă arătau obiectele știute, liniștitoare: fotolii și canapele, birouri, lămpi cu abajur... Etajul opt al scării noastre era incomparabil mai misterios decât celelalte. L-am și descoperit tîrziu: când am urcat prima dată acolo, cu Luci și Jean, ca să ieșim pe terasă, trecuse mai bine de un an de când ne mutasem în bloc. Aveam șase ani împliniți și cunoșteam bine, din colosul de beton, doar scara noastră și holul celei de vizavi, din același gang. În spatele

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
gol, mi-a tras câteva și mi-a căutat niște pantalonași scurți. Abia mi-i săltase pe pulpe-n sus, că m-am și smuls din mâinile ei și-am șters-o din nou pe-afară. M-am întîlnit cu Luci, și apoi și cu Jean, pe marele rezervor de lângă zidul de beton, vizavi de scara 5, o scară lugubră, deosebită de toate celelalte și aproape la fel de misterioasă ca scara 1, pentru că nu era așezată într-un gang, ci chiar în spatele

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
dedesubt, am sporovăit o vreme aproape liniștiți. Jean de la șapte ne spunea că la italieni mămăliga se numește "pulicika", "așa că poți să fugi pe stradă și să strigi în gura mare "pulicika! pulicika!" , și nu-ți face nimeni nimic", iar Luci, grăsuț și cârlionțat, cocoțat pe gard, striga și el, râzând în hohote, cuvântul caraghios. După ce ne-am săturat să-l spunem în toate felurile, am plecat în explorare, căci eram prea puțini deocamdată ca să jucăm ceva. M-am opus din

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
trântit peste un maldăr de lemne pline de cuie, și m-am zgâriat puțin la un picior. Până la urmă, înfiorat, am spus că merg și eu pe terasă, dacă urcăm pe la scara noastră, a mea și a lui Jean, căci Luci stătea la scara 3. Jean era golan, vorbea urât și spunea cântecele și bancuri rușinoase, "cu prostii". Stătea la șapte, era mereu foarte sărăcăcios îmbrăcat, iar mama lui arăta ca o cerșetoare. Taică-su era tractorist la Circ, trăgea în

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-n sus ca să se vadă, cu limba scoasă-n oglindă, și-n cele din urmă a apăsat și pe ultimul buton, cel însemnat cu "O", făcând liftul să se oprească-ntre etaje. "Te spun! Te spun lu' maică-ta!" striga Luci înnebunit de frică, pe când Jean deschidea ușile ca să vedem mai bine planșeul de beton dintre două etaje. "Aici ați rămas, bă! Ați belit-o!" Și chiar simțeam că vom rămâne în cabina aceea îngrozitoare, pictată în verde, pentru totdeauna, despărțiți

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
De acolo, lumina cădea oblic, în felii groase, vibrând ca un cristal. Am mai urcat o scară mult mai scurtă decât cele obișnuite. Aș fi dat orice să mă-ntorc din drum, frica îmi devenise aproape insuportabilă, dar Jean și Luci, cu contururile erodate de lumină, cu părul plin de raze, urcau mai departe, lipiți de pereți, umplîndu-și hainele de var. Încă o rotire în casa scării, și ne-am pomenit pe palierul de la 8, într-o lumină suprafirească. Venea de pe

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
aur, și din mandibulele rădastei se formau două statuare femei goale, străjuind, cu cornuri ale abundenței în mâini, o intrare de iad, și fiecare corn al abundenței, la o nouă mișcare-a mătăsii, devenea o aglomerare de cranii de viperă. Luci devenise o herghelie de cai cu șeile de cașmir înflorat, iar în mijlocul florilor aspide și unicorni își disputau o gemă fără de preț, iar gemă era o planetă acoperită de nori, prin spărturile cărora se zăreau iazuri și cratere, și-n

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
am proptit de gard, uitîndu-ne-n sus spre terasa blocului. Dacă Herman ne urmărise? Dar nu se-ntîmplă nimic. Doar că se făcuse ora prânzului și mamele noastre, sprijinite de balustradele balcoanelor, ne strigau să venim sus. Au plecat întîi fetele, apoi Luci. Jean s-a dus pe alee, iar eu am rămas singur, proptind mai departe gardul zgrunțuros de beton. Ce zi ciudată! Și, mai ales, cât de... neobișnuit, cât de diferit mă simțeam. Alergând pe scări în jos, auzisem un zdrăngănit

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
irealului, și că sîntem cu toții, oricât de concreți ne-am simți, doar ficțiunea cine știe cărei alte lumi, ce ne creează și ne cuprinde... Un mare mister, o pătrunzătoare melancolie se răsfrângeau acum în miliardele de ochi dimprejur, care-n penumbra alunie luceau ca niște bile de sticlă atârnând de pedunculi subțiri, de parcă întreaga umanitate, topită sub cerul organic al grotei într-o singură ființă, n-ar fi fost altceva decât o plantă carnivoră, o roua-cerului deschisă în mlaștină, sclipindu-și diamantele lipicioase

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
în față cu punga de hârtie în brațe. O răsturnă pe podea și începu să asambleze, cu dexteritatea stângace a unui copil, bizara mașinărie în care se-mbinau tije, cruci de Malta, bolțuri, pinioane și cătușe dintr-un metal ce lucea stins ca aluminiul. Într-un obturator cu lamele-n spirală așeză cristalul Leon, veșted acum ca o bucată de iască. Tuburi gofrate, curele și conductori electrici îmbrăcați în plastic colorat uneau diversele părți ale mașinăriei între ele. Cum încăpuseră în

Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]