2,476 matches
-
jocul ― În curînd voi termina treaba asta Începută-n evanghelii... Mă voi arunca În brațele celuilalt, Îmi voi juca Încă o dată fecioria pînă la capăt, Îmi voi șterge de pe gură dîra de sînge cîinesc, mă voi juca pe parchetul lucios, cu oasele scapulare ale preafericitului tată. Carnavalul se anunță Întotdeauna cu o clipocire la tîmplele mele..., și atunci, cu siguranță, știu că trebuie să mă fardez În profet, să mai fac un nod aței rupte din palmă, să-mi pudrez
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
ceafa ei vânătă de tunsoare, Lică surâdea, cu pliscul deschis, gata de fluierat. Văzîndu-i așa de aproape, Maxențiu avu un imbold să ridice mâna și să lovească obrazul arămiu al femeiei, obrazul proaspăt al haimanalei. Rezemă atunci pe lemnul rece, lucios, al biroului, o palmă fierbinte, care parcă se lipea. Lică se uita mereu la Maxențiu cu ochi strânși, cel stâng mai mult. Nu-1 sfida, dar își reamintea scena întîlnirii pe bulevard. Lui Maxențiu i se păru că Lică gîndește: "Iată
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
eu, dacă aș scoate din ele numai pielea ș-aș face ciubuțele, mai mult aș câșliga. - Le vinzi cu bucata ori dai garnitură ? - Ci sî fac ! Am să vând și cu bucata. Parcă azi mai cumpără cineva garnitură ? Cu obrazul lucios împestrițat de vinișoare și ochii atenți la tocmeală, de câtva timp se strecurase în ușă bunicul lui Leonaș. Doamna cu voaletă îl observă și zise calculat, cu ton de veche prietenie : - Ce mai faci, domnu’ Lupu ? Am auzit c-ai
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
ieșit din biserică, plângând amar". " De unde știți toate astea?" a întrebat Julius, în speranța că va reuși să-l provoace la o mărturisire care să-i dezvăluie ce ascunde doctorul Luca. Ștergîndu-și broboanele de transpirație, ce-i făceau fața aproape lucioasă, acesta îl privi încurcat. "Cum de unde? Magia și nebunii au fost pasiunea mea". 16. De bună seamă, cu modul meu defensiv de a trăi nu aveam cum să devin un om de acțiune. Era firesc să mă las trăit de
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Când venea primăvara și nu era încă timpul să merg cu vacile pe Calea Secii, îmi mutam sediul în pridvor, pe trepte sau sub mărul bătrân din curtea "palatului", care făcea "mere de sticlă", numite așa din pricină că aveau coaja foarte lucioasă. Sezonul jocurilor în praful din uliță ― bineînțeles, pe Delături ― începea puțin mai târziu, când zilele deveneau mai calde. Atunci, îmi diversificam activitatea. Ciopleam bețe de alun pe care le ornamentam cu desene geometrice, fugind în grădină după "foaia tăieturii" de câte ori
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
stea, dar Îl Îngrozea gîndul că ar putea să scîrțîie din nou o scîndură din podea. Mergea Încet străbătînd coridoarele de pe marginea celui de al doilea patio ce ducea spre scară. Trecînd prin fața ferestrei unde stătea bătrînelul pleșuv cu țeasta lucioasă, Julius se uită Înăuntru, fiindcă voia să mai vadă o dată cum sînt Înțelepții. Era acolo, așezat pe un scaun, cu ochelarii pe nas și lentilele ca niște funduri de sticlă și Julius trecu Încercînd să facă cît mai puțin zgomot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
să fie negresă și să aibă aproximativ șaisprezece ani. Și să poarte un sari de mătase albă cu foarte palide flori nei denti ficabile presărate, în ușor relief, dea supra lui (chiar deasupra, plutind parcă la un centimetru de materialul lucios). Iar pe cap să poarte, din același material, un mic turban ce-i alungea tâm plele în felul frumuseților egiptene. Și s-a întâm plat, de aseme nea, ca fata să aibă fire de walkman șerpuin du-i afară din
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
seara fatală când a început totul, în localul Vulpea Roșie de pe Șelari, la brațul unui ins oarecare dintr-un grup vesel, era într-adevăr țigancă, avea fața aspră, buzele ca de bărbat senzual și părul atât de negru și de lucios, încât de bună seamă că fusese dat cu pumni întregi de ulei de nucă. Purta o rochie verde praz, cercei baroc de strassuri și pantofi de asemenea cu strassuri sclipitoare pe catarame. Grupul tăbărî la o masă rezervată, se ceru
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
oriunde. Pittsburgh, Santa Fe, Addis Abeba - pastelurile liniștitoare, neutre ale navetei globale. Stătuse pe aceeași mochetă maroniu-roșcată, în fața aceluiași birou de recepție albastru-verzui de nenumărate ori până acum. Pe biroul de recepție, într-un coș, se aflau zece mere strălucitoare, lucioase, toate de aceeași formă și mărime. Nu putea spune dacă erau adevărate sau de decor până nu-și înfigea unghia într-unul dintre ele. În timp ce recepționera îi procesa cartea de credit, Weber răsfoi teancurile de broșuri pentru turiști. Toate erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de frică să nu strivească victima. Au fost nevoiți să aștepte ajutoare și să se uite cum poliția făcea fotografii. Weber cercetă una dintre fotografii. —Invers, spuse Hayes. Weber întoarse poza. Un Mark Schluter pletos, făcut covrig, cu un șuvoi lucios de sânge prelingându-i-se pe față prin gulerul deschis. Stătea cu capul plecat, lipit de tavanul cabinei, într-o rugăciune răsturnată. Când sosiseră pompierii, fuseseră nevoiți să taie un stâlp de susținere cu o lampă cu acetilenă. Weber își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
te distrezi total, pe-ăștia doi trebuie să-i suni. Poza cu sora lui - Karin pe post de vampir gotic - produse o conductanță mică. Închise ochii și dădu fotografia la o parte. Weber insistă. —E cineva cunoscut? Mark privi poza lucioasă, de format 10/15. —E... știi tu. Fata din Familia Addams. Acul oscilă la fotografia străbunicului. —Patriarhul. Gagiul ăsta? Când era copil, stătea în casa aia de pământ și prin acoperiș a intrat o vacă. Frumoase vremuri erau pe-atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Și încontinuu, fața ei spune: O fi o glumă? Mă rog pentru chestia asta de ani întregi. Duminică dimineața vine să-l ia cu mașina ei. Arată chiar beton, într-o rochie scurtă, bleu cu guler alb, ca o cântăreață lucioasă dintr-o fantezie video MTV despre prima împărtășanie a unei țărăncuțe din anii 1950. Pe bune: i se scoală doar dacă se uită la ea, deși probabil că n-ar fi tocmai o chestie potrivită, date fiind împrejurările. După cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
la intersecția dintre Bates, Main și Dyke. Avea să-l sune pe Cavanaugh de pe celularul din buzunar, duminică, chiar pe numărul de acasă, ca să-l întrebe cum de i-a venit să ascundă acest atac de Weber. Scoase aparatul argintiu, lucios. Arăta ca un detonator cu telecomandă dintr-un thriller. Reacționa exagerat. La primul semn de obiecție argumentată, voia să tragă obloanele. Se bucurase de respect public atâta vreme - doisprezece ani -, încât credea că i se cuvine; nu mai știa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
scrisă de altcineva. Weber stătu în cămăruța verde, înghesuită, privind într-un monitor minuscul cum invitatul de dinaintea lui se chinuia să pară natural. Apoi veni rândul lui. Îl conduseră pe un platou încadrat de aparatură, plin cu piese de mobilier lucioase de living. În jurul canapelei se învârtea o mică armată de camere de filmat. Fără ochelari, lumea era un tablou de Monet. Îl așezară la masă lângă prezentator, care se uita în jos la ceea ce părea a fi o măsuță de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
umăr la firmele de vizavi - birouri de avocatură cochete, un magazin de muzică întunecos și dezordonat, cu vitrina spartă, un magazin video ce arbora un fanion pe care stătea scris cu litere vesele „Miercurea e zi de reduceri“. Dincolo de peretele lucios din aluminiu și de firma de plastic se ițeau bucăți de cărămidă și nișe din anii 1890. Tot orașul trăia într-o amnezie retrogradă continuă. Nimeni nu-i putea cere să facă mai mult decât făcuse acum. Petrecuse cu Mark
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
trei scaune, pe rândul din spate. Pedanta și hipersensibila domnișoară Nurfraddle, așezată pe locul din mijloc, la două rânduri de podium, își făcea de lucru cu manualele ei perfect aranjate. Din centrul sălii, un bărbat subțire, cu păr negru și lucios, slav sau grec, îi aruncă lui Weber o privire urâtă când văzu că prelegerea nu începuse la fix. Exista ceva în viață care să merite atâta furie? La un moment dat, fiecare suflet din această sală avea să se întoarcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
gloată, o poteră instabilă, improvizată. Acesta era subiectul prelegerii de azi și al tuturor prelegerilor pe care le ținuse de când îl cunoscuse pe măcelarul lui dărâmat din Nebraska. Nu există sine fără autoamăgire. La două scaune de grecul cu păr lucios stătea femeia din anul ăsta pe care evitase să o privească. În fiecare an, femeile astea veneau și plecau, mereu mai tinere. Nu erau toate frumoase. Dar toate se voiau mai mature decât erau, cu sprâncenele ridicate cu un nanometru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
80, dar totul e atât de încremenit, încât pare că și pe vremea Imperiului Roman se făceau la fel. Mi-am zis, dacă cumva mor din facere (anxioșii sunt prevăzătoriă, vor găsi peste veacuri o mumie cu unghiile ascuțite și lucioase, cu urme de carmin împrejur, și vor judeca complet greșit proveniența și valorile bietei decedate. Nu doar că am purces singură la tăierea, pilirea și pictarea unghiilor de la picioare, dar am avut și proasta inspirație să pun piciorul pe chiuveta
Fructul. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Luminița Marcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1772]
-
ca seminția Gorgonei, se adunase deja În locul unde căzuse omul. Se aflau acolo și cîțiva polițiști care loveau, Înjurau și Împingeau gloata tot mai numeroasă, amintind de un roi de muște adunate pe ceva dulce sau mort. Iar șirul mașinilor lucioase din stradă - care fusese oprit de semafor - se pusese din nou În mișcare. Șuvoiul inevitabil fusese amenințat de o stagnare mai Îndelungată, de o Întrerupere, deoarece cîteva elemente umane aflate În primele rînduri ale escadronului de motoare, care fuseseră martore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cerului, În zbor rapid și drept, ca niște proiectile. Pescăruși mari și grei, de un soi și de dimensiuni nemaivăzute, plutesc pe deasupra vasului În cercuri largi scoțînd țipete ciudate și stridente. Păsările mari se Înalță pe aripile lor puternice și lucioase cu picioarele strîns lipite de trup; sau se aruncă și se rostogolesc prin aer, lăsîndu-se pe apă cu bătăi mari de aripi și cu zarva țipetelor lor obsedante: parcă orchestrează această pustietate, dau glas singurătății, umplu inimile celor care-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
adunăm lîna și s-o vopsim, să mergem În pădure să strîngem coaja de sumac, și de nuc, și coji de nuci și de soc ca să facem vopsele și să limpezim lîna În apă cu vitriol pînă căpăta un negru lucios, pe care nu-l mai scoteai cu nimic... ce mai, stofele de azi nu fac nici două parale... păi n-am Învățat eu să fac treaba asta cu mîinile mele, de scoteam cele mai frumoase culori de roșu, și galben
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și alte detalii. Pentru că, în momentul în care fu introdus în cameră, văzu că la un capăt se afla o mică platformă și pe ea, un scaun mare, auriu. Pe scaunul acela stătea băiatul-împărat. Câteva zeci de oameni în haine lucioase stăteau de o parte, la o oarecare distanță. Și, lucru care-i căzu greu lui Gosseyn când intră în cameră, fu faptul că ușa pe care intrase îl obliga să treacă pe lângă acest grup de... curteni. Așa că, de fapt, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
să-și pună o haină pe el. Dar ochii cenușii, sfidători, se mulțumiră să se holbeze el, de pe fața aceea colțuroasă, - Am băutură chiar aici. Totuși, individul nu se mișcă să aducă "băuturile". Stătea acolo, pur și simplu, în spatele biroului lucios, în cămașa și vestă, și zâmbea sarcastic. Părea să fie o cămașă scumpă dar nu destul de călduroasă pentru ger. - Eu cred, continuă Gosseyn, că vei înțelege când o să-ți spun că este vorba despre o discuție intimă; care nu poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
acțiuni de control. De fiecare dată, l-ar fi putut omorî; dar n-o făcuseră. Rămase totuși, cu fața în jos, cu nasul turtit de ceea ce părea o podea moale, netedă. Ochii priveau direct în porțiunea aceea plată, cenușie, puțin lucioasă. Încă presupunea că aceasta era podeaua laboratorului către care țintise, din sistemul acela stelar îndepărtat pe care tânăra femeie, Strella, îl numise Meerd. ...Era timpul să arate că era conștient și să se miște cu grijă. Se ridică în genunchi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
am spus portarului dinăuntru să cheme o ambulanță. Gosseyn spera ca ambulanța avea să vină repede. Observase deja că era un magazin cu haine și pantofi pentru bărbați care purtau numere mari. Acum, văzu numele pe o firmă de plastic, lucioasă, instalată pe un perete, lângă intrare: CAPAORZYBSKI - haine și pantofi bărbătești, ... Probabil că vindea costume, pantofi, cămăși, cravate, pijamale, șosete, papuci și lenjerie intimă, toate după moda semantică. Era puțin ridicol, dar se potrivea cu firea umană de pretutindeni. ...Mersese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]