2,874 matches
-
de un trandafiriu deschis. Arătau superb. Aveam de asemenea sute de tricouri și genți de plajă cadou, nenumărate truse cu mostre, plus fiecare articol de machiaj din stoc, pentru ședințele de schimbare de look ale lui Candace. Tocmai pusesem ultimul luciu de buze la locul lui pe măsuță când a apărut și Lauryn. —Salutare, a zis, mișcându-și ochii de broască de colo-colo în căutarea febrilă a ceva ce putea critica. Dezamăgită, n-a găsit nimic nelalocul lui, așa că și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
spunea că e bolnavă. A luat un calmant și s-a întors în pat. Nici nu se punea problema să mă duc după ea. Știi, interiorul coapsei fetei ăsteia e deosebit de neted. Pielea e a dracului de excitată acolo: are luciul unui șarpe. Când te uiți, descoperi cute complice, mătăsoase, în tendoanele de lângă crăpătură. Nu dai în fiecare zi peste fete cu asemenea coapse pe dinăuntrul lor. Selina arată ca o fată din revistele pentru bărbați. Probabil că e o fată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
pe tine. — Și tu. Tu arăți la fel, dar mai stăpână pe tine. Dar arăta, într-adevăr, schimbată. Dobândise ceea ce își dorise de atâta timp. Era acel ceva pe care îl vezi urcându-ase ori coborând din mașini, sau răzbătând din spatele luciului magazinelor de bijuterii, sau în holurile unui hotel ca acesta. E strălucirea cu o dublă protecție contra timpului și vicisitudinilor lui. Avea de-acum culoarea, nuanța banilor. Selina s-a așezat comod și a început să vorbească. New York-ul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
să vii să te uiți? I-am privit cu atenție fața, ochii de Strada Mare. Și ochii ei au strălucirea lor, a promenadelor prin magazine la ora șase, a afacerilor încheiate în tripla lumină de argint, de albastru întunecat și luciul sidefat al necesarului târg. Aerul feței ei era sentimental, dar ochii nu-i erau sentimentali, nu erau nici măcar blânzi. Am simțit pericolul - subsuorile mele au vibrat din cauza lui. Nu pericolul descoperirii, ci acela al schimbării, al revenirii la ceea ce a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
toți prietenii noștri ne pierdeam ca într-o plutire. Mă uitam peste umerii Teodorei, în acele dimineți când o întâlneam proptită în fața câte unei vitrine, cu nădejdea, credința chiar, că, privind și eu odată cu ea în acel punct tulbure din luciul sticlei, voi vedea cu ochii ei, voi zări odată cu ea ceea ce simțeam în mod neclar că ei îi era arătat. Erau dimineți când nu-mi doream nimic altceva decât să-mi pierd mințile, să scap de tot ce mă înconjura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de Lume. Îl ascultam, lăsându-mă doar învăluit de taina cântecelor, de lumina începutului de toamnă, spălată de orice umbră, lumină pură pogorând nu din înălțimile cerului, ci țâșnind parcă din salcia aceea, din toiagul alb al orbului, din întinsul luciului de apă, din cioturile munților cu desene sinilii în depărtare, din liniștea și din uitarea tuturor depărtărilor în care mă prăbușisem. Lumină venită din străfunduri, revărsată peste Lume ca o dărnicie a celor din pământuri. Întăritoare, izvoditoare de noi chemări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mod curent. Mumiile erau pudrate și rujate, pregătite cu mare grijă pentru viața de apoi. Prin urmare, acolo nu se poate fără adjuvante, nu-i așa? Simțurile dispar. Gustul, văzul și auzul. Dar pipăitul și mirosul? „Rimel Plumb Aut Mascara, luciu de buze Full de Popi, fard de pleoape Cvinta Roială... lac de unghii Ridicați pontul... pudră compactă Pas parol... ruj Kiss, cremă de noapte Faust, spumă de baie Ghizell... spray de corp transparent, deodorant Mefistofel, feminitate Îngrijită, ruj Bonsay, șampon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Warburg - așa cum stătusem zilnic În ultimele cincizeci și șase de luni - și țineam cu disperare telefonul, care era În momentul ăsta acoperit cu un strat de fond de ten Maybelline Fresh Look (nuanța maro deschis) și de câteva pete de luciu de buze L’Oreal (roz diamant). L-am șters cât de bine am putut, cu receptorul lipit de ureche, apoi mi-am frecat degetele soioase de scaunul de la birou, ca să mă curăț. Mă bătea la cap un „minimum“, adică o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Broadway. De ce? —E ciudat. Sunt practic vizavi. Tocmai plecam de la cursuri când am primit un mesaj de la Amy să te sun. Stai puțin, vin la tine. Închise, iar eu m-am holbat o clipă la telefon, apoi am smuls un luciu de buze și o perie din geantă și m-am repezit la baie, care era, normal, ocupată. L-am privit cum se apropie de ușa de la intrare și am țâșnit Înapoi spre masa mea din colț, prăbușindu-mă pe scaun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
adunare de altădată în care se vota cu unanimitate directivele partidului comunist. Samsarii, incurabilii care vând totul, uzurpatorii, au fost înscăunați prin lașitatea mulțimii care i-a votat cu ochii închiși și mintea înghețată, seduși iarăși de sloganele îmbrăcate în luciul hârbuit al minciunii. Copleșiți de sărăcie, mulți români, milioane, tineri mai ales și oameni valoroși, pleacă în străinătate în exil. Rupți de familie, copiii lor cresc orfani. Pentru ce se ascund permanent marile dezastre de ieri și vinovații lor, pentru
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
și cristale. La masă o nemulțumise căldura mâncărilor și fermentația lor. Nu-i fusese foame, ca și cum se temea chiar de combustiunea alimentară. Punea ochii pe aburul rece al paharelor pline ca să și-i răcorească și mâinile, pe cât era îngăduit, atingeau luciul farfuriilor. Din sufragerie preferase să privească panourile lustruite ale pereților, ceea ce era o dovadă puternică a funcției tactile a vederii. "Văd!" înseamnă desigur "pipăi cu ochii", dar de obicei alcătuiește un simț aparte, care își pierde acest înțeles de atingere
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
lipsite de viață, desenuri primitive și absurde de felurite închipuiri: oameni, draci, animale, flori, făcute de Mika-Le. Așadar, vestibulul era, în adevăr, pădurea acelui Puck, cu părul ca o iască neagră și ochii aurii, pali ca monedele fără efigie, cu luciul șters ca un abur... Mini - Așa e când înnădești casa, uită la ea uimit și dete din umeri. Revăzu din ce în ce mai bine în minte pe Mika-Le. Nu era frumoasă, nu era urâtă. Nu exista decât dacă ceva sau cineva ți-o
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
totuși veghea pesemne un gând dosnic, tot așa de șters ca aurul efigiilor mate și tot așa de perfid ca el. Printre gene ce clipeau din lumina nesigură a clarului risipit de lună, imaginile astea se profilau transfigurate, și pe luciul apelor subțiri, care inundau spațiul haotic din noaptea asta, tragedia shakespeariană proiecta acum locuri memfite. Mini vedea statui colosale, de atâtea ori mai mari ca natura. Cariatide având chipul întunecos al Lenorei și susținând pe creștet lespezi, pe care se
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
lui Daou câmpul vrăjitorilor este doar o amintire, o pată a fostului cămin lăsată pe pământ. Aproape tot ce le aparținuse albilor a fost ars, a mai rămas doar un craniu albit adăugat altarului din peștere, și un teodolit fără luciu încorporat într-un altar dintr-o fermă. Deși spiritele europenilor au fost alungate pe alte tărâmuri și încă o dată strămoșii au ieșit să le călărească femeile în timpul dansului, se pare că rana din timp nu s-a vindecat și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cu bolovani în mă-sa: «A, mamó, stai să-mi dai să beau!» La douăzeci de ani Victor se însura a șasea oară: două dintre neveste muriseră iar pe trei le alungase el.” De pe cărările pădurii care se deslușeau în luciul tocit al frunzișului ieșeau cîrduri de țigănci, cocîrjate sub panere de nuiele și coșuri din scoarță de tei, pline cu bureți. Stafidite, cele bătrîne erau urîte și schiloade. Ochioase și frumoase, țigăncile tinere priveau la noi cu plăcere. În marginea
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
jos. Apoi aruncă În traistă trunchiul ce dădea din aripi. Blondul rămase trăsnit, cu gura căscată și mâinile Însângerate Încă Întinse. Privirile nu i se dezlipeau de căpățâna aruncată În buruieni. Căscase ciocul de Încă două-trei ori. Ochii Își pierdură luciul, se uscară și se rostogoliră din găvane. Când se aplecă să Îi culeagă, copilul văzu că erau cu adevărat boabe de piper, așa cum auzise el că punea Tușa În ochii aripatelor de pe Ploconul de pâine. Băieții Încremeniră. Asta Însemna că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
să răspundă cum ajunsese acolo ori de ce. Însă nici pe el nu-l munceau nedumeriri de felul ălora. Sta liniștit pe marginea Eleșteului, singur, departe de lume, și se uita la libelulele albastre ori verzi care-și țârâiau aripile aproape de luciul bălții. Se așezau pe câte o frunză de trestie ori pe vreo buruiană ieșită din apă. Broscoii cu ochi beliți le pândeau și, din când În când, căscau guri imense, rozalii, săreau scurt, apucau și frângeau trupurile lunguiețe și viu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
dar, nu peste mult, părerea lui Nobunaga despre Mitsuhide începuse să se modifice. Și exista o cauză clară: faptul că, în caracterul și în atitudinea lui Mitsuhide, nu se simțea nici o urmă a bunăvoinței de a se schimba. Când privea luciul limpede al cheliei acelui „cap de kumquat“, care nu făcea niciodată vreo greșeală - niciodată - emoțiile lui Nobunaga se îndreptau spre ceea ce simțea el a fi partea putredă a caracterului lui Mitsuhide. Și în sufletul lui se nășteau sentimente perverse, aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de ceva - căci Nobunaga se ridică deodată în picioare. — Ia ascultă, Cap de Kumquat! Stăpânindu-se, Mitsuhide se prosternă la picioarele seniorului. Simți nervurile reci ale unui evantai lovindu-i de două-trei ori ceafa. Da, stăpâne? Culoarea, beția, chiar și luciul cheliei lui Mitsuhide păliră dintr-o dată, căpătând culoarea lutului. — Ieși din încăpere. Evantaiul lui Nobunaga i se dezlipi de ceafă, dar numai pentru a arăta spre coridor, întocmai ca o sabie. Nu știu ce-am făcut, dar, dacă v-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
risipi, Nagato intră pe poartă. Iar când cei doi negustori se asigurară că ajunsese înăuntru, își îndreptară pașii în aceeași direcție. Evident, paznicii de la poarta din față erau deosebit de severi. Oamenii care intrau și ieșeau nu erau obișnuiți să vadă luciul războinic al lăncilor, al halebardelor și chiar din ochii ostașilor care făceau de gardă. Toți străjerii purtau armuri și, dacă cineva părea suspect, opreau persoana cu somații și răcnete. — Stați o clipă! Unde mergeți? îi întrebă gardianul pe cei doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ucenicilor se mărea. 25. Barnaba și Saul, după ce și-au împlinit însărcinarea, s-au întors din Ierusalim, luînd cu ei pe Ioan, zis și Marcu. $13 1. În Biserica din Antiohia erau niște prooroci și învățători: Barnaba, Simon, numit Niger, Luciu din Cirena, Manaen, care fusese crescut împreună cu cîrmuitorul Irod, și Saul. 2. Pe cînd slujeau Domnului și posteau, Duhul Sfînt a zis: "Puneți-Mi deoparte pe Barnaba și pe Saul pentru lucrarea la care i-am chemat." 3. Atunci, după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
preajmă. Când am ajuns, am băgat de seamă că toate sunt așa cum le știam. Călugărul mă cercetează cu privirea întrebătoare: „Vrei să intrăm sau mergem mai departe?” Drept răspuns, pornesc înainte...La o bucată de vreme, printre copaci, se zărește luciul bălții din vale. Acum știu unde ne vom opri...Bătrânul nu-și schimbă pasul niciodată. Așa și acum, merge domol, cu privirea zburătăcită la tot ce-i iese în cale. Îl urmez în același mod. Ajunși pe malul apei, el
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
dorințelor: „Cum să devii vedetă în 24 de ore?”. Și răspunsul, de obicei nu este chiar atât de tâmpit, ca de exemplu un enunț al guvernului Boc. Ba am putea spune din contra, numai cu condiția să te numești Nicoleta Luciu, Gina Pistol, sau măcar Johny Mitralieră (cine o fi ăsta, n-am de unde să știu, dar grădina lui Dumnezeu este mare și cine știe dacă nu va deveni vedetă până mâine). Având în vedere, că la figura mea cu poza
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
la studierea fenomenului tabloidelor și a personajelor golașe pe care le prezenta. Am tras urgent prima concluzie, pe care mi-am notat-o. Este vorba de numărul și frecvența aparițiilor. Iată de exemplu azi, una numită Adina Vasilica Ciuciu (noua Luciu?) apăruse în 19 știri în Libertatea, în 19 în Click! și în 15 în Cancan. Și notațiile, a început să se adune pe carnetul meu. Iată una care iese singură în evidență: fă-ți prietenii extrem de potriviți, respectând principiul dialecticii
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
deosebit de riscant, presupune gesturi extreme, care poate trăda, Doamne ferește, inteligența. Și în cazul acesta ești un om pierdut, fiindcă nimeni nu vrea să promoveze un om care poate să fie mai inteligent decât cel carel promovează. Cazul Adinei Ciuciu (noua Luciu), citată mai sus, e demn de un manual. Dan-Silviu Boerescu, inventatorul acestui nou fenomen media în pielea goală, a primit de la o prietenă o propunere, o fată nouă, un model mai aparte. Surpriza lui a fost cică, într-a-devăr de proporții
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]