14,805 matches
-
zbătea Încercînd să scape din strînsoarea mîinilor. Nu era tulburat pentru că recunoscuse glasul: care putea fi la fel de bine al soției sale sau al oricărei femei muribunde, a cărei suferință deznădăjduită acuză, ci pentru că glasul Îl recunoscuse pe el. Un punct luminos se mișcă pe tavan, lunecînd pe perete. — Încetați! Încetați! strigă Rowe. — Arthur, auzi el din nou glasul, șoptind. Fără să se mai gîndească la nimic și fără să mai perceapă mișcările tainice și zgomotele ciudate din jurul lui, Rowe imploră: — Încetați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
este pregătită, În vestibul, zise doamna Wilcox. — N-am putut face rost de un drapel ca lumea, spuse individul de la Apărarea Civilă. Stegulețele astea nu prea impun respect - se vedea că se străduiește din răsputeri să scoată În relief latura „luminoasă“ a morții. Toți colegii au venit, domnule Wilcox, În afară de cei care sînt de serviciu. Și cei din brigada auxiliară de pompieri au trimis o delegație. A sosit și o echipă de salvare, plus patru sanitari și o fanfară a poliției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
aveai impresia că te Învîrtești Într-un cerc. — Domnul Travers a zis că trebuie să Îl așteptați. — Nu sunt la ordinele domnului Travers, Îi răspunse Rowe. Hotelul era cît se poate de modern: În loc de sonerie avea un sistem de semnale luminoase, ce se aprindeau și se stingeau, Într-o liniște desăvîrșită și alarmantă. Ai fi zis că locatarii transmit fără Încetare știri urgente, de o importanță vitală. Acum, cînd nu se mai auzeau fluierăturile și suspinele, domnea peste tot o liniște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Închidem amîndoi ochii și să ne prefacem că trăim În zilele de dinaintea exploziei acelei bombe. Despre ce-mi vorbeai atunci? Anna se așeză, tăcînd stînjenită. — Nu plînge! exclamă el, uimit. — Era vorba să Închidem, amîndoi, ochii... — I-am Închis. Salonul luminos și artificial, unde se simțea atît de străin, nu se mai vedea; dispăruseră și revistele cu coperte lucioase, și scrumierele de sticlă. Întunericul era deplin. Digby Întinse o mînă și o atinse ușor pe a ei. — Te supără? o Întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Într-un colț al mașinii, Îngîna o melodie tristă. Se Însera cînd ajunseră la periferia Londrei și era noapte de-a binelea cînd ieșiră la cîmp deschis. Prin ferestruica din spate se vedea cerul - un labirint de linii și pete luminoase, aidoma străzilor și piețelor unui mare oraș, ca și cum lumea locuită ar fi planat deasupra, lăsînd dedesubt doar șesurile negre ale nopții. Drumul era lung și lugubru, dar Rowe izbutea cu greu să-și ascundă entuziasmul, care l-ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Prentice, plimbîndu-se de colo pînă colo prin Încăpere, cu picioarele-i subțiri și țepene. Apropiindu-se de o fereastră, dădu la o parte perdeaua și privi afară. Nu se mai vedea decît o stea - celelalte se topiseră pe bolta din ce În ce mai luminoasă. CÎt timp pierdut! exclamă el. Trei oameni morți, și unul În Închisoare... — Au să găsească ei alți zece În loc! mie Însă Îmi trebuie filmul. Și șeful bandei. În chiuveta din camera lui Poole s-au găsit urme de substanțe chimice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
tem că am putea găsi acolo lucruri pe care n-o să-ți prea placă să le identifici... Ajunseră chiar În locul unde stătuse Stone; trei luminițe roșii pîlpîiau deasupra iazului, dîndu-i, În clarobscurul zorilor, aerul unui port În rada căruia semnalele luminoase indică vapoarele gata să iasă În larg. Domnul Prentice o porni prin apă, sau, mai bine zis, printr-un mîl gros, urmat de Rowe. Luminile roșii se vădiră a fi niște felinare, de felul acelora atîrnate noaptea deasupra drumurilor În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
o Afrodită născută din moarte, de fracturile multiple ale coapselor izbite de maneta frânei de mână și, mai mult decât orice, de rănile organelor genitale, uterul ei străpuns de ciocul heraldic al siglei producătorului, sperma lui vărsându-se peste cadranele luminoase ce înregistrau pentru totdeauna ultima temperatură și nivelul de benzină. Numai în aceste momente, atunci când îmi descria ultima lui ciocnire, Vaughan era calm. Vorbea despre aceste răni și coliziuni cu tandrețea erotică a unui amant demult rămas singur. Căutând prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
dezastre imaginare pe care le-a descris pe când ne plimbam împreună de-a lungul șoselelor de la aeroport. Visa la limuzine ambasadoriale izbindu-se de rezervoare cu butan, producând explozii, la taxiuri pline cu odoarele celebrităților lovindu-se frontal sub vitrinele luminoase ale supermagazinelor pustii. Visa la frați și surori înstrăinați, întâlnindu-se din întâmplare în ciocniri inevitabile pe drumurile de acces ale uzinelor petrochimice, incestul lor inconștient devenind explicit în acea lovire de metal pe metal, în hemoragiile țesuturilor lor cerebrale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
În vreme ce se uita prin aparat, i-am privit coapsele cum se contractă și cum fac fesele să se strângă. Pe neașteptate, m-am simțit tentat să întind mâna și să-l apuc de penis, să-i îndrum vârful spre cadranele luminoase. Mi-am imaginat piciorul lui puternic apăsând pedala de accelerație până la podea. Picăturile spermei sale ar fi șters intervalele stilizate ale vitezometrului în vreme ce acul lui s-ar fi ridicat odată cu noi pe când goneam de-a lungul asfaltului denivelat. Urma să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
vehicul în care se afla manechinul amantului ei. Pe când îl privea pe Vaughan din spatele măștii grotești, Seagrave părea, în chip nedeslușit, să fi fost deja rănit în coliziunea ce urma să aibă loc. Cu gura aceea și cu ochii prea luminoși de femeie, cu părul blond-vopsit strâns în coc în creștetul capului, semăna cu un travestit vârstnic surprins în stare de ebrietate în budoarul său. Se uita la Vaughan cu o anume indignare, de parcă acesta din urmă l-ar fi forțat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
mea cu câțiva pași, cu o precauție excesivă de somnambul, se uita țintă când la o parte, când la alta de cer, trăind - așa cum îmi aminteam mult prea bine și eu - acele prime schimbări prevestitoare de lumină care transformă o luminoasă amiază de vară într-o seară plumburie de iarnă într-o singură secunde. Așezându-se în scaunul pasagerului, își potrivi comod spatele în tapiseria spătarului, ca pentru a-și scoate la vedere rănile. Mă privi cum bâjbâi după cheia din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
mașina pe banda de trafic lent, accelerând când am ajuns pe puntea descoperită a autostrăzii, în mijlocul fluxului rapid de trafic. Perspectivele se schimbaseră sub toate aspectele. Zidurile de ciment ale drumurilor de racord se înălțau deasupra noastră ca niște faleze luminoase. Liniile demarcatoare, cu mișcările lor paralele sau încrucișate, formau un labirint de șerpi albi, care se zvârcoleau, veseli ca niște delfini, în vreme ce purtau în spinare roțile mașinilor. Indicatoarele rutiere suspendate se profilau deasupra noastră ca niște bombardiere în picaj pline
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
câțiva metri deasupra solului, aterizând pretutindeni pe acele nesfârșite piste care acopereau peisajul. Mi-am dat seama că toate străzile și autostrăzile acelea fuseseră fără știre construite de noi pentru primirea lor. Aplecat peste mine, Vaughan pilota mașina printre traseele luminoase. Când am schimbat direcția, în jurul nostru țipară claxoane și cauciucuri. Vaughan controla volanul ca un părinte care îndrumă un copil vlăguit. Eu țineam pasiv cadrul volanului în mâini, urmărind parcursul mașinii de-a lungul unui drum de racord. Am oprit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
care le ținuseră prizoniere laolaltă. În jurul meu, interiorul mașinii strălucea precum chilia unui magician, lumina fiind mai scăzută sau mai intensă în funcție de cum îmi mișcam eu ochii. Cadranele de pe tabloul de bord îmi iradiau pielea cu acele și cifrele lor luminoase. Carapacea consolei, planurile înclinate ale tabloului de bord, marginile metalice ale radioului și scrumierei scânteiau în preajma mea ca niște piese de altar, geometriile lor întinzându-se spre corpul meu ca îmbrățișările stilizate ale unei mașinării hiper-cerebrale. În depozitul de mașini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
devenit incandescentă. Eram sigur că rampa albă era o porțiune din corpul lui Vaughan, și că eu eram una dintre muștele care se târau pe el. Temându-mă că la o singură mișcare m-aș putea arde de suprafața aceea luminoasă, mi-am pus mâinile în creștetul capului pentru a ține la locul lui țesutul moale al creierului. Cât ai clipi, lumina se stinse. Mașina lui Vaughan se scufundă în întunecimea de sub pod. Totul redevenise cenușiu și mohorât. Aerul și lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
străinătate («pentru odihnă și tratament») etc. - toate pe cheltuiala statului (adică a «poporului muncitor»); cu cât privilegiile nomenclaturii erau mai mari, cu atât propaganda despre «deplina egalitate în drepturi», despre «sacrificiile pe care trebuia să le facem cu toții pentru viitorul luminos al copiilor noștri» era mai intensă (și mai agresivă). Aceste realități contravin tezelor comuniste. Marx și Engels au rămas în istorie ca filozofi, promotori ai socialismului științific, având ca idei noi, fundamentale lupta de clasă și o societate fără clase
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
cunosc ce sunt masele în realitate, nu în tratate și manifeste. [...]«Stalin și banda sa ... au fost niște scelerați, însă dintr-o specie cu totul particulară; demența lor era de ordin social, iar nu individual. Era fructul legitim al idealurilor luminoase.» Pentru a demonta mitul marxist trebuie mai întâi spus că: „«Pentru comunism începutul este Marx, consideră Milan Djilas -. Pentru Marx, ca și pentru toți comuniștii, comunismul se caracterizează prin două laturi esențiale. Una este într-adevăr științifică la nivelul analizei
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
amici te vor face să-ți sugi pula, după ce ți-o vor separa de corp. Dureros, crede-mă, dar mai mult pentru tine decât pentru ei. Așa că ia seama, maestre. Semnează aici cum că nu mai sunt membru al acestei luminoase organizații și ne putem despărți în relații cordiale. Nu semnezi, ți-am zis: Baronu’, frații Daniel Ciucă... Între picioarele maestrului se formă un lac de pișat. Cu mâna tremurândă și lipsit de cuvinte, marele om semnă hârtia pe care i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
fi deloc de invidiat, dar în clipa asta aș fi gata să le schimb cu oricare din ei. De pildă, cu unul dintre tinerii care se-nvârt printre jucători, strângând semnături pe o petiție către primărie, privind taxa pe firmele luminoase; acum, petiția e citită barmanului. Romanul relatează aici frânturi de conversație care par să nu aibă altă funcție decât să prezinte viața cotidiană a unui oraș de provincie. - Și tu, Armida, ai semnat deja? - e întrebată femeia pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
pagina scrisă, chipul ei rămâne ascuns între fum și păr, ar trebui să înțelegi, dincolo de cuta amară a gurii, ce anume nu e cută amară. — Ce povești spun?, întreb eu. Nu știu nimic. Știu că ai un magazin, fără firmă luminoasă. Dar nu știu nici măcar unde e. Îmi explică. E un magazin de pielărie, valize și articole de călătorie. Nu e în piața gării, ci pe o stradă laterală, lângă pasajul de nivel al gării de mărfuri. — Dar de ce te interesează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
opusă, prin care, din oglinzi, îmi vin imagini pe care vederea directă nu le poate cuprinde. Iată ceea ce mi se-ntâmplă să visez: din oglindă în oglindă, totalitatea lucrurilor, întreg universul, înțelepciunea divină ar putea să-și concentreze razele lor luminoase într-o oglindă. Poate cunoașterea întregului e îngropată în suflet și un sistem de oglinzi care să-mi multiplice imaginea la infinit, redându-i esența într-o unică imagine, mi-ar dezvălui sufletul întregului, ascuns în imaginea mea. Aceasta ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
rotesc în aer, efectele corespunzătoare fiecăreia dintre ele se însumează, creând o percepere complexă, de ploaie liniștită, și - dacă o boare de vânt le întârzie coborârea - de aripi suspendate în aer; apoi, când privirea coboară pe pajiște, de mici pete luminoase risipite ici și colo. Acum, eu, fără a pierde nimic din aceste percepții complexe plăcute, aș fi dorit să mențin distinctă, neconfundată cu celelalte, imaginea individuală a fiecărei frunze, din momentul când intră în câmpul meu vizual și să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
că lumea continuă... Și în fiecare seară mă las și eu în voia lecturii, ca îndepărtata cititoare necunoscută... Îți smulgi imediat din minte nepermisa suprapunere de imagini între Directorul General și Ludmila, pentru a te bucura de apoteoza Cititoarei, viziune luminoasă, înălțându-se din cuvintele abile ale lui Arkadian Porfirici, pentru a gusta certitudinea, confirmată de atotștiutorul Director, că între ea și tine nu mai există obstacole, nici mistere, în vreme ce Cagliostro, rivalul tău, nu rămâne decât o umbră patetică mereu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
pentru că voia să se facă dreptate. Îl puseseră să muncească într-o carieră de piatră, iar ochii lui fuseseră vătămați pentru totdeauna de praful de piatră. În cele din urmă, însă, când a ieșit din închisoare în ziua aceea emoționantă, luminoasă, n-a pomenit nimic de răzbunare sau pedepsirea celor vinovați. A spus că sunt lucruri mult mai importante de făcut decât să-și plângă trecutul și, în timp, a demonstrat că a vorbit serios prin nenumărate gesturi de bunăvoință arătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]