1,161 matches
-
detectată pe 5 martie 2015 a redus luminozitatea stelei cu până la 15%, iar o alta, pe 28 februarie 2015, a produs o reducere de până la 22%. Comparativ cu acestea, o planetă de dimensiunea lui Jupiter ar reduce doar 1% din luminozitatea stelei, fapt ce indică spre un alt fenomen responsabil pentru scăderi, fenomen ce ar putea obscura până la 50% din diametrul stelei. Din cauza defectării a două din cele patru roți pentru stabilizarea giroscopică, telescopul Kepler nu a putut înregistra scăderea periodică
KIC 8462852 () [Corola-website/Science/335066_a_336395]
-
cele patru roți pentru stabilizarea giroscopică, telescopul Kepler nu a putut înregistra scăderea periodică de 750 de zile prezisă pentru aprilie 2015; mai sunt planificate observații pentru luna mai 2017. Pe baza clasificării stelare și a tipului spectral, modificările în luminozitate nu pot fi atribuite unei variabilități intrinseci, așa că au fost propuse mai multe ipoteze ce presupun existența unui material ce orbitează steaua și blochează lumina acesteia, dar niciuna din aceste teorii nu explică complet datele colectate. O explicație propusă ar
KIC 8462852 () [Corola-website/Science/335066_a_336395]
-
stea. O dovadă ce susține această teorie este dată de existența unei pitice roșii aflată la o distanță de 132 de miliarde km (885 u.a.) de KIC 8462852. Totuși ideea ca niște comete să poată obscura până la 22% din luminozitatea unei stele a fost pusă sub îndoială. Un studiu ulterior, publicat pe 13 ianuarie 2016 a sugerat că steaua și-a redus gradual luminozitatea între anii 1890 și 1989 cu aproximativ 20%, fapt ce face explicația „roiului” de comete mai
KIC 8462852 () [Corola-website/Science/335066_a_336395]
-
u.a.) de KIC 8462852. Totuși ideea ca niște comete să poată obscura până la 22% din luminozitatea unei stele a fost pusă sub îndoială. Un studiu ulterior, publicat pe 13 ianuarie 2016 a sugerat că steaua și-a redus gradual luminozitatea între anii 1890 și 1989 cu aproximativ 20%, fapt ce face explicația „roiului” de comete mai puțin probabilă. Studiul respectiv a fost contestat de analize ulterioare care indică spre o luminozitate constantă în perioada studiată (fără a explica variațiile de
KIC 8462852 () [Corola-website/Science/335066_a_336395]
-
2016 a sugerat că steaua și-a redus gradual luminozitatea între anii 1890 și 1989 cu aproximativ 20%, fapt ce face explicația „roiului” de comete mai puțin probabilă. Studiul respectiv a fost contestat de analize ulterioare care indică spre o luminozitate constantă în perioada studiată (fără a explica variațiile de luminozitate pe termen scurt). Alte explicații au mai fost produse, ce includ: defecte ale datelor sau instrumentelor, variabilitatea stelelor de tip B(e), praf interstelar, un număr de planete gigante cu
KIC 8462852 () [Corola-website/Science/335066_a_336395]
-
între anii 1890 și 1989 cu aproximativ 20%, fapt ce face explicația „roiului” de comete mai puțin probabilă. Studiul respectiv a fost contestat de analize ulterioare care indică spre o luminozitate constantă în perioada studiată (fără a explica variațiile de luminozitate pe termen scurt). Alte explicații au mai fost produse, ce includ: defecte ale datelor sau instrumentelor, variabilitatea stelelor de tip B(e), praf interstelar, un număr de planete gigante cu sisteme proeminente de inele, și un posibil câmp de asteroizi
KIC 8462852 () [Corola-website/Science/335066_a_336395]
-
colecta o parte din lumina acesteia pentru nevoile sale energetice. Din cauza relatărilor numeroase din media despre această stea, aceasta a fost comparată de cercetătorul Steve Howell (parte a misiunii Kepler) cu KIC 4110611, o altă stea cu o curbă de luminozitate neobișnuită (ce s-a dovedit a fi, în urma mai multor ani de cercetare, o parte a unui sistem stelar multiplu format din cinci stele). În privința datelor actuale ale distribuției luminoase a stelei KIC 8462852, Wright pune accentul pe studii spectrale
KIC 8462852 () [Corola-website/Science/335066_a_336395]
-
KIC 8462852, Wright pune accentul pe studii spectrale ulterioare. Conform cu Wright, probabilitatea originii extraterestre a observațiilor este foarte scăzută; totuși steaua este o țintă de calibru pentru SETI deoarece observațiile naturale nu pot încă explica complet fenomenul de diminuare a luminozității. Pe 19 octombrie 2015, Institutul SETI a anunțat că a început să studieze steaua cu telescopul pentru a căuta posibile emisii radio ce ar putea proveni din partea unor inteligențe extraterestre din apropierea stelei. În urma unei examinări de două săptămâni, Institutul SETI
KIC 8462852 () [Corola-website/Science/335066_a_336395]
-
probabilă; încă nu a fost stabilit potențialul de dispersie a luminii stelei de către echivalentul unei centuri Kuiper ce perturbă comete spre sistemul solar interior. Un număr mare de telescoape optice monitorizează KIC 8462852 în așteptarea altui eveniment de diminuare a luminozității, ce ar putea dura mai multe zile, iar observații ulterioare sunt programate de către marile telescoape echipate cu spectrografe pentru a determina natura materiei ce obscurează lumina stelară și dacă este vorba de un mare obiect solid sau materie compusă din
KIC 8462852 () [Corola-website/Science/335066_a_336395]
-
mare parte a activității științifice. Aici și-a dobândit reputația de matematician și a fost ales membru al Royal Society. În 1683 a devenit membru al Academiei Franceze de Științe. În 1683, asistând la observațiile lui Cassini, a observat o luminozitate deosebită pe cer, asemănătoare în intensitate și culoare cu cea a cometelor. Fatio a emis o altă teorie asupra acestui fenomen, diferită de cea a lui Cassini, teorie acceptată de oamenii de știință. A rezolvat probleme interesante din domeniul matematicii
Nicolas Fatio de Duillier () [Corola-website/Science/331846_a_333175]
-
de inele fade în jurul Ochiului, care sunt straturi sferice rămase în urma ejecțiilor; totuși, mecanismul lor este neclar. NGC 6543 este o nebuloasă planetară foarte studiată. Este relativ luminoasă cu o magnitudine aparentă de 8,1, și de asemenea prezintă o luminozitate de suprafață ridicată. Este situată la o ascensie dreaptă de și la declinația . Declinația sa mare reprezintă faptul că este mai ușor de observat din emisfera nordică, de unde majoritatea telescoapelor mari au studiat-o. Întâmplător, NGC 6543 se află pe
Nebuloasa Ochi de Pisică () [Corola-website/Science/332852_a_334181]
-
verdele deschis, albastrul abia perceptibil, tonuri de crem și portocaliu, galben stins, ocru-brun. Alăturarea tonurilor clare și luminoase face ca strălucirea culorilor să devină evidentă. Fondul negru sugerează ideea nopții și o gamă de culori deschise și foarte calde redau luminozitatea. Liniile curbe ondulate păstrează vagi reminiscențe ale artei bizantine. În scenele biblice care se petrec în orașe se regăsesc însă influențe baroce. Chipurile lui Picu ies în evidență atât prin tehnica lor, cât și printr-o imaginație extrem de bogată, printr-
Procopie (Picu) Pătruț () [Corola-website/Science/332864_a_334193]
-
da Ponte, deja celebru pentru realizarea podului Rialto, chiar dacă a trebuit să țină cont de observațiile nobilului Marcantonio Barbaro, expert arhitect, prietenul lui Andrea Palladio și senator influent, proveditore al Arsenalului între 1583 și 1585. El a exprimat îndoieli cu privire la luminozitatea interioară a clădirii și la costul estimat de realizare a bolților ce acopereau navele, iar Senatul a aprobat modificarea proiectului inițial. Lucrările deja finalizate între timp nu au trebuit să fie demolate, însă, iar atelierul a fost terminat în 1583
Rio della Tana () [Corola-website/Science/333545_a_334874]
-
Vechi se întind pe o lungime de 152 de metri de la Turnul cu ceas către Aripa napoleoniana, având un portic cu 50 de arcade cărora le corespund cele 100 de ferestre de la cele două superioare. Deși terminate în arc central, luminozitatea deschiderilor amintesc de stilul venețiano-bizantin al primei procurații, construită în secolul al XII-lea, în timpul dogelui Sebastiano Ziani (vizibilă în celebra pictură a lui Gentile Bellini "Procesiunea în Piață Sân Marco") și destinată a adăposti locuințele procuratorilor din "citra", cei
Procurațiile () [Corola-website/Science/333567_a_334896]
-
ciocni, suprafața Pământului va fi deja mult prea fierbinte pentru ca apa lichidă să existe, anihilând toată viața terestră; fenomen care este în prezent estimat a se produce în aproximativ de ani (3,75 miliarde de ani) datorită creșterii treptate a luminozității Soarelui (o creștere de 35-40% peste cea curentă).
Coliziunea Andromeda–Calea Lactee () [Corola-website/Science/333684_a_335013]
-
urmărește poetul sunt satisfacțiile morale, bucuriile spirituale, și singurul drum care duce spre toate: "dragostea". Nici în momentele sale cele mai depresive Hafez nu atinge nici pe departe limitele pesimismului lui Khayyam. Caracteristic poeziei lui Hafez este optimismul în general, luminozitatea, sinceritatea, spontaneitatea și o deosebită eleganță a stilului. ” , "GAZELURI" 1(4) Paharnice, fă-mi vinul din pocal făclia mea!" " Cobzare, cântă-mi, vreau s-am lumea în sclavia mea!" În cupă văd răsfrânta față ce mi-e dragă." " Voi nu
Poezia persană () [Corola-website/Science/333718_a_335047]
-
să fie o cometă și a propus, în 1978, să fie denumit „Chiron”, "dualitatea om/cal" al animalului mitic centaur trimițând la posibilitatea unei posibile naturi "asteroid/cometă" a corpului ceresc. În 1988 s-a măsurat o creștere neașteptastă a luminozității lui Chiron cu aproape o magnitudine, fapt care este un comportament tipic cometar. În 1989 i-au fost observate o coamă și o coadă, acestea indicând faptul că Chiron era, realmente, o cometă. Însă cu un diametru de 166 km
2060 Chiron () [Corola-website/Science/333881_a_335210]
-
din "Norii lui Magellan". Ea a observat că perioadele cefeidelor sunt cu atât mai mari cu cât acestea sunt mai strălucitoare. Ea a găsit o relație care leagă perioada de variație (timpul dintre două maxime sau două minime) cu media luminozității aparente a acestor stele, și deci cu luminozitatea lor absolută, întrucât distanța dintre stelele din interiorul Norului este neglijabilă în raport cu distanța lor de Pământ. Astfel, este suficientă măsurarea distanței uneia dintre aceste cefeide (de exemplu prin metoda paralaxei), pentru a
Cefeidă () [Corola-website/Science/333235_a_334564]
-
perioadele cefeidelor sunt cu atât mai mari cu cât acestea sunt mai strălucitoare. Ea a găsit o relație care leagă perioada de variație (timpul dintre două maxime sau două minime) cu media luminozității aparente a acestor stele, și deci cu luminozitatea lor absolută, întrucât distanța dintre stelele din interiorul Norului este neglijabilă în raport cu distanța lor de Pământ. Astfel, este suficientă măsurarea distanței uneia dintre aceste cefeide (de exemplu prin metoda paralaxei), pentru a obține o relație generală care să lege perioada
Cefeidă () [Corola-website/Science/333235_a_334564]
-
absolută, întrucât distanța dintre stelele din interiorul Norului este neglijabilă în raport cu distanța lor de Pământ. Astfel, este suficientă măsurarea distanței uneia dintre aceste cefeide (de exemplu prin metoda paralaxei), pentru a obține o relație generală care să lege perioada și luminozitatea lor absolută și să se determine distanța oricărei alte cefeide observate. Această măsură a fost realizată pentru prima oară în 1916, la Universitatea Harvard, de Harlow Shapley care a completat descoperirea Henriettei Leavitt. Începând de la această dată cefeidele au devenit
Cefeidă () [Corola-website/Science/333235_a_334564]
-
situată într-o galaxie. Tânără, însă cu structură mai evoluată decât Soarele, o cefeidă își datorează energia luminoasă reacțiilor de fuziune nucleară care, în regiunea sa centrală, transformă heliul în carbon. Arthur Eddington a dat o primă explicație a variațiilor luminozității în 1926. Partea externă a stelei se contractă și se dilată alternativ, în urma unui dezechilibru auto-întreținut al forțelor legate de presiunea gazului și gravitate. Aceste mișcări sunt însoțite de schimbări de temperatură responsabile de variația periodică a luminozității. Perioada de
Cefeidă () [Corola-website/Science/333235_a_334564]
-
a variațiilor luminozității în 1926. Partea externă a stelei se contractă și se dilată alternativ, în urma unui dezechilibru auto-întreținut al forțelor legate de presiunea gazului și gravitate. Aceste mișcări sunt însoțite de schimbări de temperatură responsabile de variația periodică a luminozității. Perioada de variație a strălucirii unei cefeide reprezintă în jur de două ori timpul necesar unei unde de presiune pentru a se propaga din centrul stelei la suprafață; ea depinde de starea mediului traversat de undă și constituie de aceea
Cefeidă () [Corola-website/Science/333235_a_334564]
-
Steaua gigantă este o stea cu rază și luminozitate substanțial mai mare decât o stea cu secvență principală de aceeași temperatură efectivă. Acest tip se află deasupra secvenței principale (clasa de luminozitate V în clasamentul spectral Yerkes) pe diagrama Hertzsprung-Russell, aceasta corespunde claselor de luminozitate II și III. Termenii
Stea gigantă () [Corola-website/Science/333318_a_334647]
-
Steaua gigantă este o stea cu rază și luminozitate substanțial mai mare decât o stea cu secvență principală de aceeași temperatură efectivă. Acest tip se află deasupra secvenței principale (clasa de luminozitate V în clasamentul spectral Yerkes) pe diagrama Hertzsprung-Russell, aceasta corespunde claselor de luminozitate II și III. Termenii "gigantă" și "pitică" au fost inventate de Ejnar Hertzsprung în 1905 pentru stelele cu o luminozitate cu totul diferită în ciuda temperaturii similare sau
Stea gigantă () [Corola-website/Science/333318_a_334647]
-
stea cu rază și luminozitate substanțial mai mare decât o stea cu secvență principală de aceeași temperatură efectivă. Acest tip se află deasupra secvenței principale (clasa de luminozitate V în clasamentul spectral Yerkes) pe diagrama Hertzsprung-Russell, aceasta corespunde claselor de luminozitate II și III. Termenii "gigantă" și "pitică" au fost inventate de Ejnar Hertzsprung în 1905 pentru stelele cu o luminozitate cu totul diferită în ciuda temperaturii similare sau tipului spectral. Stele gigante au raze de până la câteva sute de ori mai
Stea gigantă () [Corola-website/Science/333318_a_334647]