2,874 matches
-
nou bolnav. Mi-e rușine să ies și nu mai am curajul să-i întâlnesc pe acești oameni pe drum, să-i salut. Am redevenit pentru ei „romanul”, ocupantul. Interdicție Un șir de furnici a înnegrit poteca din curtea mea, lungindu-se până la ușa casei. Am vrut să le strivesc cu talpa, însă Aia m-a oprit cu un gest hotărât. „Nu trebuie să ucizi nici o ființă vie!” Repetitio „E o impietate să ucizi animalele ca să te hrănești cu ele. Să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
puteam de oboseală și de cald. Ea însă reușea să se țină dreaptă, ca și cum asta ar fi fost o activitate a ei normală, de zi cu zi. Cum nu mă mai simțeam în stare să lucrez, m-am depărtat, frânt, lungindu-mă la umbra unui stejar crescut în mijlocul câmpului. Pe când mă fura somnul, am avut o viziune înspăimântătoare: un hău imens se deschidea la picioarele mele și eu vedeam cum lunec încet înăuntru, fără nici o posibilitate de-a mă opri. Pe măsură ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
cu mare alai demons trativ, scoțându-se mai Întâi sub ochii unei mulțimi de gură-cască hoituri Întregi de cal aduse de Ioșca, hengherul pri mă riei, care tăia, despica, spinteca - cu cuțitul, cu satârul și cu fierăs trăul - hartanele sanguinolente, lungind cât se poate această operație și asmuțind răcnetele flămânzite după carne ale leilor din Libia, ale tigrilor regali din Bengal, ale panterei din Lahore, ale leopardului din Abisinia, ale jaguarului din Pampas și ale hienei din Sudan, cu mârâitul ei
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
una, cele 32 de formațiuni de etape cu mii de căruțe Încărcate și mult mai multe mii de oa meni: ascultând Îndemnurile colonelului meu - să fac așa după cum m-o tăia capul meu de țivil. Același colonel care-mi spunea, lungit pe băncile pustii ale școlii primare, sediul comandamentului nostru: — Eu zic să ne predăm, Beldie, nu-i așa?... Ei, ce-are să-mi facă? O să mă pună să lucrez În fabrici!... Lucrez și-n fabrici!... De ce să nu lucrez? Pentru asemenea
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
direcția „Întoarcerii la natură“. Constantin Beldie constată, necruțător, că „Sunt suflete de cărturari, adevărate localuri publice“. El declară ritos că „Sin gurele mele remușcări În viață sunt pentru timpul pierdut cu cărți inutile. Încalte să fi stat tot timpu acesta lungit În iarbă, cu ochii-n azur“. Ca la Stroești, am adăuga noi! Partea a doua a cărții Începe cu un aforism: „Viața nu-i nici cel dintâi, nici cel de pe urmă dintre bunuri. E singurul“, reținut și recomandat de prietenii
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cerebral. I-au povestit cazul. Le-au răspuns că dacă maestrul ar fi fost sănătos, acest lucru nu s-ar fi întâmplat cu poetul. Pe Ion Marin Sadoveanu, Maniche, cum îi zicea, alintându-l, cel sub arest, l-au găsit lungit pe o canapea, cu mâna la inimă, nu se simțea bine. Când au ajuns la Teatrul Național, la Zaharia Stancu, i-a primit secretara, a plâns și ea și le-a comunicat că șeful ei este foarte afectat, dar nu
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
Dispensarului T.B.C. Turda. Fusese transportat și lepădat acolo pentru a fi, eventual, preluat de familie sau... — L-am găsit pe tata la Dispensar, într-o cameră la etajul I, cu mai mulți foști deținuți, unii de drept comun, eliberați. Era lungit în pat, tuns în cap, cu barba rasă, cu fața mică, ridată. Vorbea foarte încet, cu teamă. M-a întrebat de familie, de surori, Maria, Lenuța, Florica, i-am spus că trăiesc, deși tanti Lenuța murise, la care veste, el
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
Traversăm o mică porțiune din Germania și revenim în Austria îndreptându-ne spre Innsbruck, o foarte frumoasă stațiune turistică și a sporturilor de iarnă, unde ninge mărunt. Intrăm pe valea Tirolului și străbatem Alpii prin numeroase tuneluri, unele dintre ele lungi de 7-9 km. Ajungem la trecătoarea Sf. Anton. Aici ne aflăm în plină iarnă. Munții sunt acoperiți cu zăpadă și ninge cu spor. În sfârșit, în jurul amiezii intrăm în Elveția. Trecând pe lângă lacul Geneva ne îndreptăm spre Lausanne, veche așezare
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
fiindcă vor fi opriți să se mai vadă. — A vorbit cu foarte multă blândețe și omenie ducele, spuse duhovnicul prințului. Am fost mișcat până la lacrimi. Între noi fie vorba, și Înălțimea Sa era foarte tulburat. În sfârșit, ce să mai lungesc vorba. Domnul Conrad ne-a promis tot sprijinul. și-a pus În mișcare oamenii de Încredere ca să afle unde este ascunsă Adelheid. „De Îndată ce se va afla“, mi-a spus, „o vom elibera din robia rușinoasă. Nădăjduim că nu e moartă
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
aplecat în fântână peste știubei și a venit spre el. S-a folosit de furcoiul ce-l avea cu el și-a reușit să scoată plosca. A spălat-o bine și-a umplut-o cu apă. Nouă ni s-au lungit urechile așteptându-l. Nu ne am apucat de mâncat, că nu era frumos să servim fără el. Vorba aceea: Toți pentru unul și unul pentru toți. Ce poftă am mai avut! Ne-am făcut mustăți de la cartofi, dar n-a
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
harnică, tot anul avea în vedere să ne completeze lada (cu zestre). Încă de când eram mici, a început pregătirea. Țineam multe oi și din lâna lor (toarsă și vopsită) unguroaicele de la Măneuți ne-au țesut câteva scoarțe cu trandafiri. Erau lungi de câte vreo 5 m și late de 1,50 m. Ele împodobeau camerele țărănești. Au fost primele ce-au ocupat loc de cinste în lada mare și înflorată. Tot din lână, ne-a țesut țoluri vărgate și sumani, pe
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
se uniseră formând un colos de apă, care venind de sus, dinspre munte, vuiau și gemeau sub încărcătura crengilor și buștenilor cărați. Ce era de făcut? Să mergem pe la podul din Frătăuții Noi, ne prindea noaptea. Înconjurând astfel, drumul se lungea, ajungând la vreo 16 km. Așa că ne-am hotărât: trecem râul prin vadul de la moara lui Dughea. Ne-am luat de mână și voinicește înaintam spre malul, care, nu se mai zărea. Doamne, ce frică ne-a mai încercat! Pe la mijlocul
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
este cât l-au îngrădit.. Si giurându în acesta chip să-și stăpânească locul ținterimului bisericii lor, drept câtu-i îngrădit. Noi, doamne, așe socotim că este cu cale și cu dreptate.” Rogu-te, mărite Spirit, să mă ierți că mă lungesc la vorbă, dar aș mai adăuga doar faptul că mitropolitul Gavriil nu s-a mulțumit doar cu cele de mai sus, ci a făcut și „Carte de blăstăm...asupra celora sau din moldoveni, sau din armeni, oricarii vor ști pe
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
lingurică, așa că duminică m-am sculat de dimineață, mi-am fîcut treburile de gospodărie și după ce Ghiță a plecat cu vacile la imaș, m-am îmbrăcat frumos și m-am dus la biserică. Părintele Mironescu a slujit frumos dar a lungit mult slujba, așa că am plătit banii de liturghie și m-am pornit către casă. Cînd am trecut pe lângă grădina publică, am văzut în gard o bortă nu prea mare, pe unde putea să intre numai un copchil și m-am
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
înconjurată cu zid și destinată numai seminariștilor. Este una din bisericile cu cimitir în jur, după cum bine îți amintești. Din septembrie 1937, în acest cimitir - chiar lângă poartă - se găsește mormântul Virginiei Micle-Gruber, fiica Veronicăi Micle. Dragă prietene, nu mai lungesc vorba, fiindcă - știu bine - că abia aștepți să poposim - chiar și imaginar - la renumitul Han Trei Sarmale. Și pentru ca frântura de timp pe care o vom petrece acolo să fie cât mai plăcută, să încercăm a scotoci prin timpul colbăit
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
pe ofițerii armatei ruse, dar manierele lor în societate și chipul de a-și mobila locuințele prezintă contraste la fel de surprinzătoare ca echipajele și costumele descrise mai sus. Auzi vorbindu-se franțuzește și vezi toalete occidentale, dar și fumători de ciubuc lungiți pe divane sau țigani zdrențăroși care deretică prin casă. În septembrie 1837 descindea în București Ion Codru Drăgușanu: „Iacă-mă în Babilonul României. Nu-ți scriu figurativ, ci deplin în sens leterale. Aici e amestecul limbilor, aici contrastul porturilor și
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
cărții (poate la ediția viitoare...) un mic film de desen animat. Să introducem deocamdată cu ajutorul fanteziei, între semnele tabloului alăturat, acele imagini intermediare prin care Gopo ar fi obținut iluzia mișcării continue. Să vedem deci cu ochii minții cum se lungește și se încovoaie la capăt linia mediană a lui ..., cum apoi cârligele laterale i se prefac într-o linie ondulată, și în fine cum cade și aceasta, ca o frunză atinsă de brumă, lăsându-ne în față o literă curat
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
cum s-au petrecut în realitate. Nu mai vorbim de trecerea anilor, de schimbări de optică sau chiar de convingeri. De aceea, mărturia unor participanți direcți la evenimente rămâne un element prețios. Serile la o stațiune cu ape termale sunt lungi, dar discuțiile sunt și mai lungi și, în cazul unor persoane de aceeași profesie, presărate cu multe amintiri personale; așa că ambasadorul Andrei a aflat de prezența mea la întâlnirea cu N. N. Kuznetov din martie 1968, iar eu, de faptul că
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
ca ea să rămână așa și să nu sufere nici o schimbare”. 311 Cuvintele acestea au fost Însoțite de aclamațiile tuturor. Apoi au cerut să se rostească un blestem, după obiceiul lor, Împotriva oricăruia s-ar apuca să schimbe textul, fie lungindu-l, fie prescurtându-l. Lucru foarte bun pentru a-l păstra În veci neschimbat. 312 Când află de toate acestea, regele se bucură nespus. Socotea că lucrarea fusese dusă la Îndeplinire cum nu se putea mai bine. I s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
În favoarea unei datări târzii a acestui corpus misterios s-au Înmulțit. E de ajuns să amintim contribuțiile lui F. Müller, G. della Volpe, R. Rocques, M. Schiavone, Lilla, H.D. Saffrey, R.F. Hathaway, Ritter, Y. de Andia și lista se poate lungi cu ușurință. Saffrey, Hathaway și de Andia merg chiar mai departe, afirmând o dependență a lui Pseudo-Dionisie față de opera lui Damascius. Cât despre E. Corsini, el a făcut apropieri Între Pseudo-Dionisie și tratatul De diis al lui Salluste. În paralel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
în luna septembrie este gata de filtrare. Au trecut cele 30 de zile necesare pentru a se transforma într-un lichior gustos și aromat. Miroase a proaspăt și a dor de viață. Zilele s-au micșorat, iar nopțile s-au lungit spre bucuria petrecăreților. Castanele culese pe lună plină te îmbie, fierbinți și gustoase, la fiecare colț de stradă. La o cupă de sake încălzit merge Saury (pește), o delicatesă a sezonului. „Ban Moon” păstăile de soia, fierte și tăvălite prin
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
grobiene - dar cred că nu-i este locul aici ; în primul rînd, aș putea fi suspec tat de subiectivism, în al doilea rînd, aș prejudicia - ca să zic așa, savant - fluxul povestirii. Care, oricum, e deja prejudiciat, așa că n-o mai lungesc : ca urmare a acestei vizite inopinate, am fost puși în discuția clasei (eu, Bogdan și Rotiță - Romică și Zarzără apucaseră să intre în cabinele w.c.- urilor) și, în cele din urmă, somați să ne tundem la piele și să venim
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
și atunci o sărut“ - și ne-am întors pur și simplu. La întoarcere a fost încă și mai rău, fiindcă plaja se populase deja și, în văzul tuturor, chiar că nu puteam să o mai fac. Ce s-o mai lungesc ? - am ajuns în cele din urmă la cearșaful amicilor noștri și eu nu rezolvasem deloc problema. Ca să mai îndrept situația, am întrebat-o pe tipă dacă i-e foame (pierduserăm amîndoi masa de dimineață) și m-am dus să cumpăr
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
am trezit tot cu ea lipită de spate, dar de data asta era ca de gheață. Îmbrăcasem cămașa morții, cum, frumos, se spune. Idioții opriseră gazele și în cameră era un frig de-ți clănțăneau dinții. Ce s-o mai lungesc ? - pînă spre seară făcusem o febră de 42 de grade. Asta am văzut cînd am ajuns acasă și mi-am luat-o. Pînă acasă, în autocar, avusesem niște frisoane groaznice, care se lăsaseră cu o criză de spasmo filie de
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
de el nu aveau niciodată ocazia să zboare prin aer fără cap. Tatăl punea găina pe jos, în baie, călca cu un papuc pe aripi și cu celălalt pe picioare, o trăgea de gît în sus, să i-l mai lungească, și apoi tăia liniștit cu cuțitul. Găina doar tresărea, dar de zbătut nu avea cum să se zbată. În cele din urmă, își lăsa resemnată gîtul în sifonul de scurgere al băii. Tatăl spăla cu dușul cada și pe jos
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]