37,022 matches
-
văzut. MAMA: Și?... MAX: Nimic... Mănâncă mai departe... MAMA (încearcă să mănânce, dar nici ea nu mai poate): Nu pot... Parcă mi-ar număra fiece îmbucătură... MAX (părând curajos): Ei, la dracu'!... Nu-ți face probleme din orice... (Vrea să mănânce, dar nu poate.) E un... oarecare... (Tăcere.) BEN (vede și el Militarul): Hî!... MAX (exasperat): Ce e? BEN (speriat): Nimic... (O pasăre ciripește deasupra lor, Militarul ridică spre ea privirea ca pe un arc și pasărea, lovită, cade pe scenă
TEATRU SCURT... ȘI CUPRINZĂTOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17388_a_18713]
-
sau pur și simplu s-au resemnat mioritic pentru această categorisire. Îmbufnații: nu credeam că occidentalii sunt capabili de așa ceva după toate eforturile pe care le-am depus. Indignații: cum domnule?, noi care ne-am bătut cu românii (și am mâncat bătaie), noi care am luptat cu turcii (și deobicei, am mâncat iarăși bătaie), noi care am fost pavăza occidentului sute de ani, cu ce ne alegem? Care ne este răsplată? Culoarea asta impersonala? Să le fie rușine! Resemnații: asta este
Lipsa de respect fată de regulă by Vasile Dorobanțu () [Corola-journal/Journalistic/17944_a_19269]
-
Îmbufnații: nu credeam că occidentalii sunt capabili de așa ceva după toate eforturile pe care le-am depus. Indignații: cum domnule?, noi care ne-am bătut cu românii (și am mâncat bătaie), noi care am luptat cu turcii (și deobicei, am mâncat iarăși bătaie), noi care am fost pavăza occidentului sute de ani, cu ce ne alegem? Care ne este răsplată? Culoarea asta impersonala? Să le fie rușine! Resemnații: asta este! asta ne-a fost destinul, să fim plasați la încrucișarea drumurilor
Lipsa de respect fată de regulă by Vasile Dorobanțu () [Corola-journal/Journalistic/17944_a_19269]
-
În fiecare zi vedeam de pe gard o înmormîntare. Chiar două-trei, în zilele bune. Și, tot zilnic, regimentul trecînd cîntînd. Doar ziua "stabilizării" a fost un spectacol care să le întreacă. Magnifica trăire a aducerii leului la cursul dolarului! Aveam ce mînca și îmbracă mai mult decît alți copii. Dar, bucuriile ochiului și urechii nu ne lipseau niciuna. N-aveam nevoie de sală de teatru sau de desene animate. Participăm, chiar din clasa școlii, la spectacolul de pe stradă. Sub ochii noștri trecea
Cursul bancar by Maria Luiza Cristescu () [Corola-journal/Journalistic/17962_a_19287]
-
cu o imagistică improvizată și libertina și, mai ales, cu prea multe cuvinte: "Tata, am mușcat din pâinea noastră/ cea de toate zilele/ și am găsit dinți./ De aceea te întreb:/ Tata, ce fel de pâine e aceasta?// Noi o mâncăm și ea/ ne mănâncă zilele./ De ce în loc de grâu/ macini scrâșnet de masele?/ De ce în loc de spic/ culegem suferință?// Tata, legea noastră este: / ăOchi pentru ochi, dinte pentru dinteă./ De ce ne trimiți/ această pâine amară?// Tata, văd crescând la orizont/ întinse lanuri
Al doilea Nichita al literaturii române by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17963_a_19288]
-
și libertina și, mai ales, cu prea multe cuvinte: "Tata, am mușcat din pâinea noastră/ cea de toate zilele/ și am găsit dinți./ De aceea te întreb:/ Tata, ce fel de pâine e aceasta?// Noi o mâncăm și ea/ ne mănâncă zilele./ De ce în loc de grâu/ macini scrâșnet de masele?/ De ce în loc de spic/ culegem suferință?// Tata, legea noastră este: / ăOchi pentru ochi, dinte pentru dinteă./ De ce ne trimiți/ această pâine amară?// Tata, văd crescând la orizont/ întinse lanuri de grâu/ al căror
Al doilea Nichita al literaturii române by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17963_a_19288]
-
sofisticatelor instrumente naratologice, cartea convinge și, după cum ne asigură chiar autorul, "se termină cu bine". Primul studiu, datat 1984, propune o reconstituire a lui homo caragialensis pe baza unor "resorturi" vitale: a ști, a face, a avea, cu varianta a mînca, toate puse în mișcare de un apetit insațiabil, însă cu finalități deviate: lumea de cuvinte caragialiana suferă de "hipersintaxie", maladie a limbajului caracterizată prin exces, aglomerare, alunecări și combinări haotice, care antrenează dezordine și în planul semnificațiilor. A vorbi devine
Caragialia non sunt turpia by Florentina Costache () [Corola-journal/Journalistic/17966_a_19291]
-
înainte doar, în 1990, individul îngîmfat se avusese bine cu simpaticul în plover, premierul de pe-atunci, dl. Petre Român, răsfățatul, feciorul trufaș al internaționalei a treia, ceea ce mi-a adus repede în gînd zicală: Ce naște din pisică, șoareci mănîncă. Văzîndu-l eu pe Cosma mergînd între ai lui prin capitala, l-am auzit zicîndu-le ălora, clar de tot: "...și să-l dăm jos pe jidan". Carevasăzică, se certaseră... Nu se mai avea bine cu simpaticul... Da^ de unde și pînă unde
Ce naste din pisică... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17992_a_19317]
-
plus numai recunoașterea fățișa a erotismului. Cea mai clară dovadă că tânărul și fetița se iubesc și senzual este într-o scenă proiectată parcă în observațiile altui seducător rafinat, Felix Krull (1953), escrocul thomasmannian"; Mai tarziu bărbatul matur o privește mâncând pe tânără femeie: aCe grațios mănâncă o femeie când e grațioasa! Dar grația nu răpea actului semnificația lui profund organică. Din contră, o făcea și mai tulburătoare. Adela mănâncă puțin și pe alese, dar cu poftă. Are senzualitatea fină (subl
Studiu savant, joc literar si poem critic by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18021_a_19346]
-
Cea mai clară dovadă că tânărul și fetița se iubesc și senzual este într-o scenă proiectată parcă în observațiile altui seducător rafinat, Felix Krull (1953), escrocul thomasmannian"; Mai tarziu bărbatul matur o privește mâncând pe tânără femeie: aCe grațios mănâncă o femeie când e grațioasa! Dar grația nu răpea actului semnificația lui profund organică. Din contră, o făcea și mai tulburătoare. Adela mănâncă puțin și pe alese, dar cu poftă. Are senzualitatea fină (subl. I.P.)"; În Vestibul de Alexandru Ivasiuc
Studiu savant, joc literar si poem critic by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18021_a_19346]
-
Felix Krull (1953), escrocul thomasmannian"; Mai tarziu bărbatul matur o privește mâncând pe tânără femeie: aCe grațios mănâncă o femeie când e grațioasa! Dar grația nu răpea actului semnificația lui profund organică. Din contră, o făcea și mai tulburătoare. Adela mănâncă puțin și pe alese, dar cu poftă. Are senzualitatea fină (subl. I.P.)"; În Vestibul de Alexandru Ivasiuc, dragostea bărbatului pornește de la mărul mușcat de o fată, cu 30 de ani mai tânără. Comparat de Nicolae Manolescu, în Arca lui Noe
Studiu savant, joc literar si poem critic by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18021_a_19346]
-
putulici din astea? A pescuit dintr-un buzunar o fondanta cam nisipoasa, dar era din acelea în poleiala roșie, care poți s-o întinzi cu unghia și s-o ții în carte. A muscat-o la mijloc. Restul l-am mîncat eu. Am avut un impuls generos. - Fredi, poți să te ții și tu după Marilena. O iubim amîndoi. Doamne, cît o iubea! Îi umplea toate născocirile. Cînd se juca singur, vorbea cu ea și împărțea nisipul. O visa, ura grădiniță
Daneliuc îndrăgostit by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/18010_a_19335]
-
după cum vedem, iluminat malignă, sărbătoarea e departe de a semnifică o purificare. Ospățul reprezintă un episod demoniac:m"Benchetuim în spelunca, popește, porcește/ mestecam, înghițim/ din dumnezeul pe care l-am avut n-a mai rămas nici un zgîrci. l-am mîncat./ în puțul uranic vîl-vorează neantul". Senzualitatea e rece ("ah, frigul împerecherilor"), soarele e aducător de noapte ("soarele-oprit la zenit/ beznuieste"), "proorocii mînioși" se fac de rîs: "cad deoparte-nmuiati că sugarii sătui/ gîngurind îmblînziți". "Urletul unanim" acoperă o alternanta derizorie
Hiperbolă si litotă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18022_a_19347]
-
Andriescu izolează cîte un obiect utilitar pe care-l proslăvește vag persiflator, în genul lui Jules Renard sau Laforgue: "Legătură lui cea mai strînsă cu cerul e sobă. Gălbuie și fărîmicioasa, cu cahlele prinse într-un schelet de lut prost, mîncat de ciuperci scoase din cine știe ce pivniță, cu spinarea crăpata, solzoasa, de balaur fumegător, sobă, cu hornul ei supradimensionat, cu fumul care o lungește spre cer și greutatea care o trage spre miezul pămîntului, e axa în jurul căreia își toarce el
Hiperbolă si litotă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18022_a_19347]
-
urmează alte reproșuri despre scriitor și fratele său Iulius ("La Dumnezeu mă mulțumesc dar de copii nu pot să zic că e mai bun unu decît altu. Cu tot șunt uneltele satanei. Le pare rau și după mîncarea ce o mînc." În februarie 1927 revenea cu cererile ei de bani, amintindu-i: "nu pretinde să te răfuiești cu 2500 pe an, că mi/i/ rușine de ginere?" Așadar, o sumă anuală varsă scriitorul în contul mamei sale. Dar ei i se
Mama lui Rebreanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18023_a_19348]
-
maoista. Cinismul unui Philippe Sollers declarând despre tinerețea lui maoista "c^etait de la poésie" (care cinism nu se ridică, să recunoaștem, la cotele celui cuprins în replică unui Bernard Shaw proaspăt întors din Uniunea Sovietică: "Foamete în Rusia? Dar am mâncat excelent la Moscova!" sau al "sinistrei declarații" din 1935 scitate de Alexandru Călinescut a lui André Malraux, cănd refuzase, în calitate de membru al comitetului de lectură de la Gallimard, tipărirea cărții despre Stalin a lui Boris Suvarin, spunând: Cred că aveți dreptate
"Principiul textelor comunicante" by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/18051_a_19376]
-
avorturi nu se mai fac, socru, soacra, bătrâni săraci, unul din ei, paralizat, îți dai și dumneata seama că pute a rahat cât timp, de câteva luni, ea e tot în pat, șoareci, șobolani, mâța, și asta a dracu, a mâncat mai știu eu ce, că parcă a turbat, și... - Și ce-ai vrea de la noi, to'arășu'? - l-a întrebat, pe un ton aspru, mai marele îndoctrinat. - Și toți, într-o cameră... - a continuat sluga de la stat. - Mda! a aprobat
Titi - Par omul nou și sclinteala vremurilor. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/85_a_447]
-
drăgălașă, că aveți și distracții cu persoane stimabile, acestea toate mă bucură tare și mi le-ați spus, dar un lucru mai de căpetenie nu mi-ați spus încă: mîncat-ați deja urzici? Ah, se vede că nu; dar eu am mîncat și încă de ziua mea, ca să fie deplin patronul meu și al tovarășului meu - țiganul. Apoi am mîncat de ziua mea și pește, din cel ce-i tre-patrusute într-un talger...ei, unde vi-i acum fălirea? Cu clavir, cu
Tatăl lui Ciprian Porumbescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17392_a_18717]
-
dar un lucru mai de căpetenie nu mi-ați spus încă: mîncat-ați deja urzici? Ah, se vede că nu; dar eu am mîncat și încă de ziua mea, ca să fie deplin patronul meu și al tovarășului meu - țiganul. Apoi am mîncat de ziua mea și pește, din cel ce-i tre-patrusute într-un talger...ei, unde vi-i acum fălirea? Cu clavir, cu Berholschi și cu nunți la Vornicu și-n postul mare! Dară pe mine mă necăjește nu petrecerea voastră
Tatăl lui Ciprian Porumbescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17392_a_18717]
-
obsesiile, tabieturile, rutina unei vieți care, în lipsa unui loc firesc de desfășurare, caută să se reimprovizeze în cabina camionului. Gaston se îmbracă elegant, ca pentru o călătorie către cineva drag sau important, chiar dacă în semiobscuritatea camionului își schimbă, chircit, hainele. Mănîncă un dejun copios și sănătos, de parcă s-ar afla într-o somptuoasă reședință de vară. Pierre se vrea normal și pragmatic, ancorat în realitatea anostă a vieții sale, dar de fapt el cade victimă nălucirilor morganatice ale deșertului autostrăzii. De la
Povestitorul singuratic by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17417_a_18742]
-
Pe 4 ianuarie, cînd anul ritmat de numere al Cronicarului se întoarce iar la 1, primele reviste literare din 2000 sînt încă în gestație. Așa că sîntem nevoiți să trecem pragul înapoi și să luăm din decembrie un subiect, ca și cum am mînca din resturile reîncălzite ale ospățului. Subiectul din RAMURI nr. 12, proza românească de azi, are un termen lung de valabilitate, știut fiind că azi în istoria literaturii e o felie groasă de un deceniu și că '99 sau '00 deocamdată
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17418_a_18743]
-
à la Marengo, o maioneza de homar, mazăre, o tarta mare cu ciuperci, toate stropite cu trei sticle de vin de Bordeaux, și încă trei sticle de șampanie, plus cafelele, lichiorurile, hors-d'oevrurile, -...ei bine, în tot acest timp, cît mîncaseră, Gazonal fusese într-o verva de zile mari contra Parisului!" Verișorul Leon și Bixiou îl trag de limbă pe vorbarețul meridional să afle cu ce fel de treburi venise el la Paris. Păi... Și Gazonal le explica: " - Procesul meu, - zise
Comedianti fãrã a sti by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17455_a_18780]
-
grădină zoologică an Australia, după care leii de acolo ăncep să răspândească cuvântul Domnului. Nae Lebădaru, țiganul mâncător de lebede, duce la extrem această permanentă tendința de simbolizare, sordidul consum de lebede se transformă ăntr-o adevărată vânătoare ritualica:"aȘa fi mâncat o lebădă-două la viață meaă, răspunse țiganul, cu prefăcuta modestie. aEram la Viena, ăntr-o duminică... Nu mâncasem de trei zile... M-am aciuit ăntr-un parc, undeva pa lâng-un lac, să trag un pui da somn... Cand ma scol, vaz frumusețe
Cealaltă Arkadia by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17464_a_18789]
-
mâncător de lebede, duce la extrem această permanentă tendința de simbolizare, sordidul consum de lebede se transformă ăntr-o adevărată vânătoare ritualica:"aȘa fi mâncat o lebădă-două la viață meaă, răspunse țiganul, cu prefăcuta modestie. aEram la Viena, ăntr-o duminică... Nu mâncasem de trei zile... M-am aciuit ăntr-un parc, undeva pa lâng-un lac, să trag un pui da somn... Cand ma scol, vaz frumusețe de lebădă că-și ațintește ochii drept an sufletu'meu negru da țigan. Era o lebădă neagră
Cealaltă Arkadia by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17464_a_18789]
-
nu se face, n.n.). Te ăncălzesti, palavragești, râzi an gura mare, ați deschizi toată inima, sufletul, ați pui la bătaie tot spiritul; vă puneți la bătaie și sentimentele; dacă joci, joci de te rupi, daca discuți, la fel, și când mănânci, tot așa: improper! improper! improper!"... Urmează un alt exemplu, turburător pentru noi cei de astăzi, ăntrucăt Balzac, ăn anul 1837, se referă la un alt gigant, contemporan lui, desi neacoperiți anca, amândoi, de gloria universală ce-i aștepta. El pune
Ce se face si ce nu se face by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17489_a_18814]