3,280 matches
-
Unii dintre copii plângeau, ca o reacție firească la ceea ce părea a fi, la vârsta și din perspectiva lor, o imagine terifiantă. Iar cei care nu urlau deja, invariabil ajungeau înlăcrimați în punctul în care mamele se apucau bine de mânerele cărucioarelor și începeau să alerge în mare viteză pe aleea centrală a parcului. Alice era cutremurată. În mod sigur, nașterea era un eveniment traumatizant. Nu mai era nevoie ca imediat după asta să mai și alergi în pantaloni mulați, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
a ridicat în picioare. Amanda și-a încleștat mâinile pe spătarul unui scaun. — Nu puteți să plecați, a informat-o ea pe asistenta Harris. Asistenta Harris s-a aplecat și și-a împletit o mână uriașă, cu degete groase, în jurul mânerului valizei. — Nu e nimic care v-ar putea convinge să rămâneți? Din cauza emoției, vocea Amandei devenise răgușită. Hugo a realizat că nevastă-sa încerca să facă apel la latura sentimentală a asistentei Harris. Avea însă dubii că strategia avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
arătând spre cutia pe roți acoperită cu plastic pe care o împingea. Era un model identic cu cel al lui Hugo. —Așa, a continuat ea. Dați-mi voie. Femeia s-a aplecat. —Mai întâi trebuie să treceți buclele astea peste mânere. Apoi nasturii din partea de jos se încheie aici. După care trageți copertina și... voilà! În doar câteva secunde, Theo era înfofolit în plastic. Un val de recunoștință, mai substanțial chiar decât valul de apă izbucnit dintr-un duș, l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
s-a văzut silit să ducă o luptă crâncenă ca să plieze întreaga construcție la loc. Tocmai se felicita pentru rapiditatea remarcabilă cu care scosese copertina și așezase totul în forma inițială de geantă de golf, când a realizat că prinsese mânerele în jurul propriilor glezne. A început să tragă de geantă, dar fără nici un rezultat. A ridicat un genunchi și a început să-l scuture. Căruciorul era acum prins, fără putința de a fi clintit, de piciorul lui Hugo. Asta spre amuzamentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
mult decât era nevoie, fața de prohabul lui Hugo, Laura a reușit să desfacă partea din spate a căruciorului și să-l elibereze. Țuguindu-și buzele și bătând din gene, s-a ridicat în picioare. —Mulțumesc, a spus Hugo înșfăcând mânerele căruciorului. Acum ar cam trebui să plec. Însă Laura părea decisă să-l țină pe loc. —N-am știut că băiatul tău a început să vină aici, a rânjit ea, netezindu-și bluza de trening roz țipător trasă peste o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
și și-o îndesa în gură. —Mmmm. Delicios. — Atunci, la revedere. Ochii lui Hugo îi transmiteau mesaje lui Alice, dar se părea că nici unul nu era recepționat. Privirile ei erau goale. —Ce-i asta? a țipat Laura dintr-odată, arătând mânerele căruciorului Rosei. Și, mai exact, indicând geanta albă care era prinsă de ele. — Știu că pare greu de crezut și că probabil asta e cea mai șic gentuță de pe piață, dar arată exact ca o pereche de chiloți de gravidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
ceva de băut? i-a șoptit Laura. Da, te rog. Hugo s-a hotărât să profite de ocazia de a injecta o doză de normalitate în scenariu. O cafea ar fi grozavă. Laura s-a aplecat ca să deschidă frigiderul, cu toate că mânerul acestuia se afla la același nivel cu cotul ei. Neglijeul în care era îmbrăcată îi dezvelea toate detaliile corpului. Se vedea totul, până la amigdale. Hugo și-a mutat privirea. După câteva secunde, a întors ochii către Laura, care ținea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
cuprins de un inexplicabil instinct patern -, reduceri de buget, viitoare greve, viitoare probleme pentru cetățenii plătitori de taxe. Prostiile de fiecare zi. Lăsă ochii să alunece către geamantanul trântit. Din interior, banii îi făceau semne... Trânti capacul, apucă geamantanul de mâner și îl duse în debara. Îl acoperi cu niște pleduri, apoi reveni în sufragerie. *** Când își turna cel de-al patrulea pahar, o reporteriță protejată de o umbrelă imensă anunță că pe o stradă dintr-un cartier aflat la periferia
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Piesa este asemănătoare, din punct de vedere al formei, cu obiectul descoperit la Giurcani-Găgești (Vaslui) și identică cu exemplarele de la Hlincea - Iași și Murgeni - Vaslui. Cuțitul din fier de la Codreni-Roșiești este de tip comun, cu lama dreptunghiulară în secțiune, având mânerul lipsit de plăsele și cu partea metalică păstrată pe jumătate. Numeroase analogii, dintre care specificăm doar câteva, la Epureni, Giurcani și Negrești (Vaslui). Toporul descoperit la Bălteni este din fier, cu corpul îngust și alungit, iar lama dreptunghiulară. Potrivit formei
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
cenușie, considerată de lux, care în perioadele anterioare era doar sporadică. Alături de ceramică s-au găsit foarte multe unelte indispensabile unei comunități, de tip Dridu, cum ar fi străpungătoare din os (36), fusaiole (26), cuțite (11), cute (8), cuțitașe (5), mânere os (4), vârfuri de săgeți (3), topoare (3), seceri (3), dornuri (3), unelte de lemnărit (3), cosoare (2), dălți (2), piese de harnașament (2), greutăți din lut (2), clopote (2), precum și piese de port, pandantive (3), mărgele (2), brățări (2
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
este reprezentată printr-un număr de circa 1.800-2.000 de vase-borcan (oale), majoritatea fragmentare. Dintre acestea, doar 20-25% au fost lucrate la mână (vase-borcan și tipsii); b) unelte de os și metal: străpungătoare os (36), cuțite (11), cuțitașe (5), mânere os (4), vârfuri de săgeți (3), topoare (3), seceri (3), dornuri (3), unelte de lemnărit (3), cosoare (2), dălți (2), și câte un exemplar de cui, ciocan, pilă, pensetă, ac, otic, pinten, cârlig de undiță, vârf de lance, tub și
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
de vestimentație (se agăța de îmbrăcăminte, în dreptul pieptului). Cât privește măiestria meșterilor, fie autohtoni sau bizantini, aceasta se remarcă prin intermediul aplicei din argint, semisferică, decorată cu proeminențe în tehnica au repoussé (Dănești), a celor două brățări din sticlă (Dodești), a mânerelor din os, unele decorate cu cercuri concentrice (Dănești) sau a schițării chipului uman, pe o bucată de gresie (Gara-Banca) - pl. LXVI; LXIV/8, 11; LIX/1. În cazul armelor și uneltelor, necesare membrilor acestor comunități, amintim vârfurile de săgeți, îndeosebi
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
și Fundu Herții (Botoșani) - pl. LXVII/1, 2, 4. O mare diversitate se întâlnește în categoria topoarelor: majoritatea lor aparține armelor, dar unele sunt unelte pentru tăiatul sau prelucratul lemnului. Exemplarele dotate cu „aripioare” laterale la gaura de înmănușare a mânerului se împart în trei tipuri: topoare cu corpul și tăișul îngust, ușor arcuit și ceafa scundă sau turtită; topoare cu corpul îngust și ceafa supraînălțată; topoare-bardă cu corpul îngust și cu tăișul lat, simetric ori asimetric. Tipurile menționate sunt specifice
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
din fier, cu peduncul, de tipuri diferite, unele cu trei aripioare (la Banca), răspândite la slavi și unguri, dar prezente și la alte populații migratoare (pecenegii). Cuțitele, executate tot din fier, au lama dreaptă și păstrează pedunculul de fixare a mânerului (în siturile de la Banca și Grivița) - pl. LXXII/7, 8. Aceste exemplare sunt des întâlnite în mormintele turanicilor din Europa răsăriteană și centrală. Dintre elementele de harnașament cele mai numeroase sunt zăbalele, prezente atât în așezări (Simila-Zorleni), dar mai ales
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
6); Coman 1980c, p. 99; Teodor 1997c, p. 59. 161. Codreni, fost Tâlhărești (comuna Roșiești), județul Vaslui a) Vatra satului: în condiții necunoscute, pe teritoriul satului, s-a găsit un cuțit din fier, cu lama dreptunghiulară în secțiune și cu mânerul fragmentar, datat în secolul IX. Cercetare Gh. Coman, 1967. Obiectul se află la Muzeul Județean „Ștefan cel Mare” Vaslui. Bibliografie: Coman 1980c, p. 373 (fig. 163/14). b) Pe teritoriul satului: întâmplător, pe teritoriul localității, a fost găsit un vârf
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
ziuă se iau la Întrecere cu cei din vale, alungând coșmarurile care s-au prins În pânza nopții. În fundul grădinii e o fântână cu apă limpede de munte și În timp ce desfășori lanțul ca să scoți o găleată, atent să nu slăbești mânerul roții ca nu cumva să scapi găleata și lanțul greu să te tragă la fund, cum de atâtea ori În copilărie ai fost avertizat că se poate Întâmpla, nu te poți Împiedica să te gândești cum ar fi dacă totuși
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
dovedit imediat corectă. Cum am pornit din loc a călcat accelerația până la fund și ne-a băgat prin toate hârtoapele, de ni s-a făcut creierul piftie. Tot drumul de un sfert de oră mi-am ținut mâinile Încleștate pe mânerul ușii și pe spătarul scaunului din față, care constituiau tot ceea ce se putea agăța, În timp ce vântul rece Îmi șfichiuia nemilos obrajii. Când am ajuns În fața hotelului din sat - primii ! - Sailasi ne-a aruncat un zâmbet larg, ca și cum nimic nu s-
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
ziuă se iau la întrecere cu cei din vale, alungând coșmarurile care s-au prins în pânza nopții. În fundul grădinii e o fântână cu apă limpede de munte și în timp ce desfășori lanțul ca să scoți o găleată, atent să nu slăbești mânerul roții ca nu cumva să scapi găleata și lanțul greu să te tragă la fund, cum de atâtea ori în copilărie ai fost avertizat că se poate întâmpla, nu te poți împiedica să te gândești cum ar fi dacă totuși
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
dovedit imediat corectă. Cum am pornit din loc a călcat accelerația până la fund și ne-a băgat prin toate hârtoapele, de ni s-a făcut creierul piftie. Tot drumul de un sfert de oră mi-am ținut mâinile încleștate pe mânerul ușii și pe spătarul scaunului din față, care constituiau tot ceea ce se putea agăța, în timp ce vântul rece îmi șfichiuia nemilos obrajii. Când am ajuns în fața hotelului din sat - primii ! - Sailasi ne-a aruncat un zâmbet larg, ca și cum nimic nu s-
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
cu coarnele spre pământ; exact În clipa aia, primi și lovitura, cuțitul-sabie lovind gâtul, În care-i intră, parțial, pe sub piele, și, oarecum, și prin carne. Roșcuț căzu, dezechilibrat, pe o parte, apoi, se rostogoli, cu fața În sus; scăpă mânerul cuțitului-sabie din mâini; taurul se sperie și mai tare, dar, și datorită durerii, Își Înfipse coarnele În trupul de pe jos, al atacatorului, după care, ridicându-și capul, cu o smucitură, și-l așeză, parcă, și mai bine, pe călău, și
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
el cu un scârțâit îngrozitor. Intimidat, așteptă ca lumea din casă, intrigată de zgomot, să năvălească jos, dar nu se întîmplă nimic. Tânărul intră atunci, încercînd să închidă cât mai bine infernala ușă, și abia înăuntru făcu uimitoarea descoperire că mânerul de os al unui probabil clopoțel interior atârna în sală. Dar nu îndrăzni să sune numaidecât, într-atît îl miră anticamera. Ea era de o înălțime considerabilă, ocupând spațiul celor două caturi laolaltă. O scară de lemn cu două suișuri laterale
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
lipsa de coeziune a planurilor. În sfârșit, tavanul imita prin zugrăveli casetoanele unui plafon roman. Acest sistem de decorație, precum și crăpăturile lungi și neregulate ale pereților dădeau încăperii un aer de ruină și răceală. Tânărul, hotărîndu-se în fine, trase de mânerul clopoțelului. Atunci un fel de schelălăit metalic răsună de sus ca-n niște spații mari și goale cu ecou rău. Trecu un timp chinuitor pentru necunoscutul de jos, apoi scara începu să scârțâie ca apăsată de o greutate extraordinară și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
revenire asupra tăgadei. Dar bătrânul, după ce-l privi clipind, cu acea deferență hotărâtă cu care îndemni pe un individ să plece, zise din fundul gîtlejului: "Bună seara!" și porni iarăși, în scârțâituri îngrozitoare, pe scară. Tânărul puse mâna automatic pe mânerul valizei și ieși amețit pe ușa gotică și apoi pe poarta ruginită, trecu prin fața muscalului, care sforăia mereu, și porni dezorientat înainte. Uimirea liceanului va părea nu se poate mai îndreptățită, dacă vom ști cine era. Se numea Felix Sima
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
sofa joasă enormă, care ocupa o porțiune din odaie. Un mare chilim vechi, de bună calitate, în culori dulci de otavă, o acoperea. Peretele din fund era învelit într-un vast cașmir de care atârnau arme vechi: iatagane, pistoale cu mânere sidefate, o tolbă cu săgeți exotice. Pe o măsuță turcească, o mare tipsie de aramă ținea în mijloc un ibric oriental. Din tavan, deasupra sofalei, în dreptul marginii ei exterioare, atârnau nenumărate candele de argint de mărimi deosebite. Câteva scaune în
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Costache plecă plin de stupefacție și era aproape cocoșat de uimire când ajunse în fața lui Pascalopol. Acesta, îmbrăcat într-un costum de seară, vârât într-un mare palton cu guler de astrahan, aștepta îngrijorat, ținind pe genunchii un baston cu mâner de argint, în chip de cap de ogar. - Ce s-a întîmplat? - Nu-nu-nu vine, nu este acasă, nu-nu-nu mai poate, se zăpăci moș Costache. Pascalopol păli. -De ce nu mai poate? Ce s-a întîmplat? - Zice că vorbește lumea! se
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]