1,324 matches
-
sărutul ca pe o stază de viațămoarte, în care opușii sunt dizolvați. Cât despre femeie, aceasta nu mai e o femeie anume (deși ea rămâne și așa ceva, identitatea ei nu piere), ci o entitate cosmică, luna în apă. Simplă și mântuitoare. Maga și Oliveira, eroii lui Cortazar din Șotron, rătăcesc prin Paris, iar detaliile rătăcirii lor sunt întotdeauna neobișnuite, dar într-un sens lipsit de grandoare și gravitate. Viața este făcută mai degrabă din bucăți minuscule de mozaic spart decât din
Julio Cortázar, scrisori de dragoste by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/7484_a_8809]
-
cade iubirea/ ca lumina/ alunecă între noi (...) alunecă zăpada/ peste pași/ lumina totală" (cade iubirea...). Dacă impactul morții e inevitabil, după cum și lipsa de sens a socialului, dacă existența și cuvântul aparțin unor lumi separate, autonome, scrisul rămâne totuși interfața mântuitoare: "stau în vânt/ îmi bate-n față/ și prin mine capătă sens" (rana din...) ; "e de presupus că cineva veghează/ altfel aș lua-o razna/ și nu mi-ar rămâne vreme pentru scris - / dar poemele acestea sunt deja afirmația absolută
Imaterialitatea pasiunii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7280_a_8605]
-
d-sale el devine malefic, o marcă terifiantă a damnării. Dezidealizarea pe care o practică e atît de vehementă încît criteriul la care recurge e un Urît esențializat, un Rău distilat care aproximează o simetrie cu Frumosul cathartic, cu beatitudinea mîntuitoare. Posibilul romantism inițial se înverșunează într-un anti-romantism ce nu-și admite, în furoarea sa, nici o limită. în ochiul său veninos, întreaga fenomenologie a lumii noastre se compromite, materiile se atrofiază, se dereglează, se descompun fără scăpare. Bineînțeles, bardul recurge
Întuneric moral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9493_a_10818]
-
care trece nu neapărat ca într-o anticameră a extincției, ci ca într-o nouă etapă a vieții, aptă a stîrni observații, atracții, idei, emoții. O iluzie sau un nou semnal al neființei sfîrșitului? Oricum, lauda i se aduce renăscutei, mîntuitoarei pulsații vitale, într-un loc sinistru: „într-o bună dimineață m-a trezit Hieronimus Bosch din somn / și mi-a poruncit scurt du-te la ei coboară între ei / în infernul din subsolurile Centrului Mondial de Oncologie / în buncărele pavate
O carte tulburătoare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6185_a_7510]
-
de "omul inteligent", adversar implacabil al misterului afectiv și, pe filiera acestuia, a misterului ontologic, n-a putut săvîrși imposibilul. Deoarece luciditatea care, după cum spunea Camus, reprezintă "lucrul din lume cel mai greu de menținut", nu e un mijloc de mîntuitoare transfigurare a trăirilor, nici un panaceu al suferințelor, ci doar un observator neutru și un transcriptor, un grefier conștiincios al vieții a cărei natură, singur, n-o poate surprinde totdeauna pînă-n profunzimi, pe care n-o poate scuti de "ravagiile de
Erosul lui Camil Petrescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12399_a_13724]
-
fără să-mi fie sete/ Iubeam fără să doresc/ Ochiul meu plîngea fără lacrimă/ Rîsul meu rîdea fără inimă// Mă plimbam/ printre dulăii dezlănțuiți/ ai misterelor/ SINGURĂ/ ca un clopot" (Am visat). Pactul cu existența e rupt, printr-o extazie mîntuitoare, printr-o comunicare cosmică în cadrul căreia individul se livrează, fără de regret, universalului: "M-am așezat lîngă tine, viață/ Dar tu nu voiai/ Decît să plîngi cu ochii mei/ Să ucizi cu gura mea/ Să mori cu inima mea...// M-am
Despărțirea de mitologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15885_a_17210]
-
adoptînd alte identități, ci în Neant. Singurul drum ce i se deschide în față e drumul Neantului. Îl atrage magnetic și-l îmbrățișează în cele din urmă eposul Absenței, capabil a sparge, doar el, "tiparele suferinței", a îndepărta iluzoriile soluții mîntuitoare ale originarului. Post-creatul este echivalent cu increatul: "Mereu reînsuflețite tiparele suferinței: leagăne, paturi nupțiale. O, de-ar putea aducerea-ți aminte să reînvie chipul în care Firea te-a îmbiat în luminișul strălucirii sale. Icoana constelațiilor apăsa în somn pieptul
Un sol al "ireparabilului" (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15934_a_17259]
-
folosirea abstracțiunilor. În felul acesta, termenul abstract devine singura poartă de pătrundere spre adevăr, cum și abstracțiunea devine semnul distinctiv al adevărului. Cine nu gîndește abstract se tîrăște nevolnic în felia sensibilă a aparențelor mincinoase, departe de tainele latente și mîntuitoare ale universului. Rezultatul este că jargonul non-intuitiv, formă gravă de glosolalie cronică, devine scop în sine, ajungînd să fie cultivat de dragul lui însuși. Al doilea simptom este vraja pe care o resimțim răzbătînd dinlăuntrul cuvintelor abstracte. Există o fascinație pe
Sindromul gîndirii abstracte by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11099_a_12424]
-
repere iconografice. Astfel, unde altădată se ridicau statuile lui Ferdinand, Brătianu, Pache Protopopescu etc.etc., au început să prindă viață magico-simbolică monumentele impenetrabile și ostentative ale lui Marx, Engels, Lenin, Stalin, Groza etc., apostoli, cu toții, ai unei noi mitologii cu aspirații mîntuitoare. Iar cînd comunismul însuși a obosit de moarte, cînd mesianismul său măsurat în cincinale a fost lovit de amnezie și și-a pierdut, una cîte una, toate profețiile fondatoare, amplele mișcări politico-sociale din țările de Est au redescoperit voluptatea conflictelor
Istorie, ficțiune și monumente by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7858_a_9183]
-
la concluzii surprinzătoare pentru Junimea, dar și pentru timpurile ce vor veni: "Pentru germani însă este firească pătrunderea în Orient și nimicirea maghiarilor și românilor... Un rezultat este sigur: pentru români râul vine din Apus, deocamdată maghiarii sunt o stavila mântuitoare; românii, numai după căderea maghiarilor pot fi serios amenințați..." Victoriile lui Bismarck, ascensiunea de nimic împiedicată a Germaniei unite i-a făcut impresie puternică tânărului cărturar. Slavici accepta că românii și maghiarii sunt "azi" "dușmani neîmpăcați: "Dar să ne ridicăm
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
repere iconografice. Astfel, unde altădată se ridicau statuile lui Ferdinand, Brătianu, Pache Protopopescu etc.etc., au început să prindă viață magico-simbolică monumentele impenetrabile și ostentative ale lui Marx, Engels, Lenin, Stalin, Groza etc., apostoli, cu toții, ai unei noi mitologii cu aspirații mîntuitoare. Iar cînd comunismul însuși a obosit de moarte, cînd mesianismul său măsurat în cincinale a fost lovit de amnezie și și-a pierdut, una cîte una, toate profețiile fondatoare, amplele mișcări politico-sociale din țările de est au redescoperit voluptatea conflictelor
Monumentul public și perver(tirea)siunea magică by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12142_a_13467]
-
numai că trebuie acceptată și prețuită, dar chiar trebuie privită drept o sursă de bucurii. Așadar, învățătura arabă îți cere să te bucuri de lumea aceasta, și asta în ciuda faptului că ea, trecătoare și iluzorie cum este, nu are rangul mîntuitor al empireului inteligibil al lui Allah. Și încă un lucru: prima poruncă pe care Allah a rostit-o prin gura profetului Muhammad a fost: ,Citește!" Porunca e uluitoare. Pur și simplu musulmanilor li se cere întîi de toate să citească
Prima poruncă a lui Allah by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10017_a_11342]
-
acestui mare praznic al Bisericii Ortodoxe. Conform Bisericii Ortodoxe, acest important eveniment al rusaliilor reprezintă ziua de naștere a Bisericii creștine, întrucât în această zi a luat ființă în chip văzut această instituție divino-umană, întemeiata în chip nevăzut, odată cu jertfă Mântuitorului pe cruce. Rusaliile au devenit, pe lângă Paști, a doua sărbătoare rezervată botezurilor. În ajunul Rusaliilor se țin Moșii de vară sau de Rusalii - cu târguri unde oamenii găsesc cele necesare pomenilor, dar care sunt și prilej de veselie. Se crede
Rusaliile, Tradiții și obiceiuri. Vezi calendarul zilelor libere la români by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/78382_a_79707]
-
descîntece/ șchioape/ poate că mîine/ nopțile se vor spăla/ apa va fecunda flăcările/ iar eu singur în fața fricii/ voi desface lacătele/ voi desfereca infinitul/ în grajdul celest -/ doisprezece diavoli fierbînd/ într-o aureolă/ perpetuu" (Ritual șexorcismț). Stihuri în care "desferecarea" mîntuitoare, dematerializarea jinduită nu iese din rama tabloului, rămînînd, așa cum se cuvine în cazul unui poet veritabil, un simplu element, fie și încărcat de nostalgie, al acestuia. Exclusivismul nu priește poeziei. între (a)moral și estetic, ea ilustrează un echilibru pe
Obsesia materiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12025_a_13350]
-
-i decît cel mai recent dintr-o serie ilustră)". Un alt exemplu în această direcție ce ni se oferă e cel al lui I.L.Caragiale, căruia "Dumnezeu i-a dat harul rîsului". "Har" căruia Al. Paleologu îi recunoaște un rol mîntuitor, de conservare a lumii date, așa cum am văzut, "pentru buna noastră dispoziție". Pentru acea umoare a armoniei în toate a duhului, pentru veselia, putem adăuga, pe care au vădit-o unii sfinți. Identic săritor se arată autorul Interlocuțiunilor și față de
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6993_a_8318]
-
Aș intra într-o picătură de ploaie/ în violența ei/ m-aș ascunde într-un bob de porumb/ rîvnit de porcul cel mai gras cel mai roz/ caut/ răbdătoare/ locul/ unde ești" (Poezia). Sau o aspirație spre transparență, dizolvare, fluiditate mîntuitoare: "O privire transparentă/ mă dizolvă pe pămîntul verde/ sînt petală roșie/ rîu de sînge iubitor/ curg spre toate apele/ împărtășindu-le/ cu sfîntul lichid/ trebuie să am puterea de a/ duce pînă la capăt/ această stare fluidă" (Îmbrățișări). Sau următorul
Între gol și plin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15841_a_17166]
-
pentru formele geometrice, cristaline: "Eram chiar acolo/ în locul unde cristalele serii/ în flăcări se sparg" (Amfiteatrul din nori). Durerea, fragilitatea, nelipsite dintr-un destin asumat, sunt răscumpărate de o artă a scrisului vecină cu rugăciunea, deoarece nu orice scris e mântuitor, ci doar acela demn de o fiică a Nordului: ,când sloiuri/ deschid o silabă de argint/ jertfindu-se timpului/ aș scrie o carte/ cerneala ei albă/ pieirii m-ar smulge" (), asimilabil frigului metafizic ,fără de iarnă", nopții ,fără urmă de stea
Caligrafie de iarnă by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/11113_a_12438]
-
cu nenumărate ,,chipuri cioplite”, iar chipul persoanelor determinate, fie ele capete încoronate sau numai frunți miruite, este imortalizat permanent în materiale durabile cum ar fi marmura sau bronzul. Dacă în Răsărit prevalează cultul cristic sau, mai exact, natura divină și mîntuitoare a lui Iisus, în Apus accentul cade, cel puțin la fel de puternic, pe cultul marial, pe corporalitatea cristică, pe natura umană a Mîntuitorului, pe ființa lui zămislită mistic, dar născută în conformitate cu scenariul cel mai previzibil al speciei. Așa poate fi înțeles
Sculptura fără istorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13286_a_14611]
-
se resemnifică, devine contemplație și oferă rezoluția maximă a unei lumi abordate brutal, dar înțelese profund. Cu alte cuvinte, opera lui Marin Gherasim descrie un itinerariu vast care conciliază fervorile pecabile ale cărnii cu parfumul ireal și casant al moaștelor mîntuitoare.
Expresionismul și codurile spirituale by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7140_a_8465]
-
o perspectivă socială justă, "nefericitul" autor al Scrisorilor a suferit înrîurirea "reacționara" a lui Titu Maiorescu (demonizat mereu), care a avut interesul expres "de clasă" de a-l îndepărta de la împărtășirea mai profundă cu "ideologia proletariatului revoluționar", singura corectă, singura mîntuitoare. Eminescu nu este iertat pentru apostazia să, fie și nedusa la capat. E "tras de urechi" pentru că n-a ținut seama întrutotul de Marx și pentru că "în conștiința lui predominau clișeele edenice ale socialismului utopic" (citatul este de asemenea din
"Literatura orizontală"(II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17513_a_18838]
-
specialiști se regăsește chiar în termenul din care se trage numele curentului: gnosis. Se poate considera drept gnostic orice credincios care are convingerea că misterul divin poate fi descifrat printr-o cunoaștere inițiatică, printr-o gnoză aparte înzestrată cu virtuți mîntuitoare. Asta înseamnă că, prin cunoaștere, nu numai că putem pricepe taina dumnezeiască, caz în care taina, cunoscută fiind, nu mai este taină, dar în plus cunoașterea aceasta este o chezășie a mîntuirii noastre. Așadar, nu credința e condiția mîntuirii, nu
O erezie cît o religie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10540_a_11865]
-
-i decît cel mai recent dintr-o serie ilustră)". Un alt exemplu în această direcție ce ni se oferă e cel al lui I.L.Caragiale, căruia "Dumnezeu i-a dat harul rîsului". "Har" căruia Al. Paleologu îi recunoaște un rol mîntuitor, de conservare a lumii date, așa cum am văzut, "pentru buna noastră dispoziție". Pentru acea umoare a armoniei în toate a duhului, pentru veselia, putem adăuga, pe care au vădit-o unii sfinți. Identic săritor se arată autorul Interlocuțiunilor și față de
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7039_a_8364]
-
slavei Sale. Apostolul Petru credea că această fericire a Taborului avea să dureze de-a pururi și nu-și dădea seama că este ceva vremelnic și nici că, rămânând acolo, Hristos nu-și putea împlini pe mai departe opera Sa mântuitoare. Și astfel, lui Petru și celorlalți doi Apostoli li s-a oferit și prilejul fericit de a auzi pentru a doua oară glasul din Cer care Îl proslăvea pe Iisus și-L consacra ca Fiu al lui Dumneze: „Acesta este
Agenda2003-31-03-14 () [Corola-journal/Journalistic/281314_a_282643]
-
ce nobilă este mântuirea oamenilor prin iubire! Așa că Agamiță s-a plictisit de umbra sa magnifică, de umbra aripilor sale de oțel, ineficientă, încercând și reușind să înfrângă ficații politichiei cu o dalbă scrisorică în cioc, pașnic! O, ce viziune mântuitoare asupra lumii, domnule Ovidiu Ghidirmic! Da, când Agamiță ajunge în târgul de sub munte, în toiul alegerilor, visul său politic și etic era împlinit! Și cu acest prilej el alină și suferința fiziologică și morală a coanei Zoițica, asemeni unui Mesia
Ateismul politic și capul de bour by D.R. Popescu () [Corola-journal/Journalistic/3673_a_4998]
-
față, persoanele nu-și pot schimba structura interioară, ele își pot schimba identitatea politică zâmbind, anulând timpul factice în care până atunci mai credeau că trăiesc! Agamiță, Mesia până în ultima clipă neașteptat, vine și restabilește în oameni credința în puterea mântuitoare a lui Dumnezeu! În grădina lui Trahanache, ca în paradis, în cântecele fanfarei aurite, aflate sub porunca îngerului dirijor, Ghiță Pristanda, toată suflarea alegătorilor este înnobilată de luminile rațiunii: l-au ales pe Mesia cârmuitor! Astfel se încheie în Scrisoarea
Ateismul politic și capul de bour by D.R. Popescu () [Corola-journal/Journalistic/3673_a_4998]