1,283 matches
-
și sentimentelor la modă”: „Eram toți niște puiandri de «cetățeni ai lumii», animați de vaste curiozități și de dorința de a cunoaște. Superficiali, de bună seamă, fiindcă năzuiam să luăm în brațe, cu opinteli ridicole și crăcănați pe slabele noastre mădulare, toate dintr-odată: literatura, științele și artele, sensibilitatea rafinată și decadentă a epocii, veritățile substanțiale agonisite de școli de cultură, tot ce-au ignorat strămoșii și părinții noștri”. Lista de lecturi și audiții este elocventă: Baudelaire, Edgar Poe, Verlaine, Rimbaud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
-i mai spun: MAMĂ! Fără provocări Plânsul estompează urletul care se zbate să rupă zăgazurile sufletului încorsetat de nemulțumirile unei existențe citită pe dos. Îmi pun ochelarii cu cele mai mari dioptrii pentru a înțelege mesajele, săgeți înfipte în toate mădularele de unde sângele nu mai vrea să țâșnească. Refuz să particip la provocări și merg oarbă pe drumul drept al destinului fără a putea schimba nimic. Îmi odihnesc nepuțintele pe umărul vieții. Proiecție Întind aripile și plutesc în singurătatea-mi rigidă
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
-l fi cunoscut, în sfârșit, de imposibilitatea de-a mai iubi vreodată. La gândul prințului necavaler, capabil să înșele dragostea, dezgustul și revolta a crescut deodată în mine ca o furie, luând aproape formă materială. M-am opintit din toate mădularele și cu o singură lovitură de corn am sfărâmat barele de fier ale coliviei și lanțurile ce mă țineau legat de ea. Și mă îndreptam ca o suliță vie către cortul unde dormea prințul să-l străpung cu cornul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
nu se arătase de câteva zile și nu aveam chef să ies pur și simplu nicăieri. Astăzi a plouat toată ziua torențial. Nu am mâncat și nu am băut nimic de ieri, iar dorul pentru iubita mea îmi mistuia fiecare mădular. Gândul fugii și ascunderii în pădure mi se părea superfluu și neesențial. Cuvântul acesta, "dor", pe care ea îl repeta de multe ori sub formă de versuri în fiecare dimineață când apărea în coliba mea, îmi suna atât de penetrant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
meu încă doarme. Mă trezesc cu această senzație oribilă de răceală, de frig ce-mi paralizează spinarea, mă simt ca și cum port în cârcă un iceberg uriaș. E ceva prins de spatele meu, ceva inexplicabil. O spaimă neînțeleasă îmi cuprinde fiecare mădular. Nu mă pot mișca, îmi aud respirația greoaie pompând în urechi. De altfel, nu sunt nici măcar sigură că e vorba de respirația mea. De spaimă, aproape că nu mai respir, dar ceva gâfâie în spatele meu... mă înconjoară, mă strânge, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
asta moare, pentru că salvarea întârzie să vină. Ea crede că are din nou o criză de inimă, dar de data acesta una îngrozitoare... Ar dori să se ridice, să se desprindă de pat, dar o paralizie totală îi imobilizează fiecare mădular, în fapt o lene și o lasitudine imensă o împiedică să ia orice fel de inițiativă din trupul ei inert. Și gândul ei zboară imediat salvator către copilăria ei, când moartea o înspăimânta mai ales în măsura în care-i inducea un implacabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
aceste suprafețe goale care desenează pretutindeni, dedesubtul bolților, în interiorul trompelor, de-a lungul arcelor, pe întreaga suprafață a zidurilor pronaosului, un arhipelag al morții. Să nu ne lăsăm înșelați: împroșcăturile de ciment ce împrăștie în cele patru colțuri, asemenea unor mădulare dislocate, fragmentele mărturisirilor, bunelor vestiri și botezurilor nu sunt provizorii: este starea definitivă a locurilor care ni se înfățișează sub aparența consternantă a acestei semnificații sfărâmate, a acestei unități plastice făcute fâșii, pulverizate. Ce se petrece? În virtutea progresului său teoretic
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
bine proporționată care se oferă privirii bărbatului generează aceeași reacție, care stă la originea reproducerii. Însă cum explici fascinația pe care femeia e În măsură să o exercite inclusiv atunci când e absentă? Eu aș jura că numai gândul Antiliei Încălzește mădularele bărbaților, ca și când forța s-ar menține intactă, chiar și atunci când ea se află departe. Prin urmare, fluidele noastre conservă În timp impresiunile și modificările pe care radiația le-a imprimat-o, la fel cum s-ar Întâmpla cu un lichid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
În ceața liliachie, cu ochi lacomi și tâmpi lipiți de știuletele de porumb din mâna doamnei Moduna, zăcea a doua zi pe ușa magaziei de lângă bucătărie, despicat În două, Înconjurat de lighene și găleți cu apă În care mai zvâcneau mădularele-i fierbinți. Rezemat de prunul renglot, măcelarul admitea că vinul fiert era bun cu zahăr, iar scorțișoara tocmai potrivită ca să-i mai ia ceva din șmagul de butoi. Așa ceva nu mi s-a mai Întâmplat, domnule Húsvágó, se tânguia domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
primele gângureli ale nepotului și a fost prima care a observat că Ruben își ține singur capul. Ada lua copilul de fiecare dată când Lea îl punea jos și bucuria lui parcă îi ștregea anii de pe chip și durerile din mădulare. Dar boala care o măcina nu putea fi vindecată nici chiar de cea mai mare bucurie. Și într-o dimineață nu s-a mai ridicat din pat. Ada fusese singura mamă pe care o cunoscuseră surorile și fiecare dintre ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
zece ori mai mult, de pe cotor. Și-o învăță ca, întorcînd capul în partea în care nu I se afla Maestrul, să clacsoneze din gură. Și să semnalizeze, ridicând o mână, spre stânga. Reintrat în Cabinet, cu prada înșurubată pe mădularul său viguros o vreme, has-Satan evită s-o răstoarne pe Gabriela peste triunghiul amoros format din spectrul Profesorului Eliade - fermecătoare - Genel, pentru a nu le nărui acestora spectaculos media de cultură. Dar chiar și atunci când o răsturnă, moara de șolduri
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
în sfârșit, se vîrî în pat, pregătindu-se să se înalțe ca o pară de foc, pentru câteva ore, pe cerul orașului, Ho diábolos ascultă întîi liniștea din jur, zimțată de joagărul greierilor, clefăiturile dulăilor ce-și rodeau înnebuniți cîte-un mădular, schelălăiturile paturilor în care bunicuțe lubrice își atrăgeau din zbor cîte-un nepot. Își aruncă apoi cu veselie capul pe spate. Și izbucni într-un răcnet, ce înmuie până și lipiciul sticlelor de pe mesele din cartier. Cântând c-o voce lăcrămoasă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Stoica Spătaru cu Radu Calomfirescu, peste trupul adormit și despuiat al prietenului lor, Doru Sinistratul, cu picioarele răsturnate pe carosabil și cu mutra așternută somnoros pe rigolă. Zburase pînă-l duruse burta, i se revărsase febra musculară până în cel mai neînsemnat mădular și-acum sforăia. Le trebuiră mai bine de cinci minute pentru a-i desprinde, ca pe-o bandă adezivă, din asfalt, obrazul ciuruit de mici schije de smoală, chiștoace de țigări, nisip. Îl încărcară, ca pe-un covor rulat de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
vreunui moș, ba chiar mai multe angarale de prin curțile oamenilor: o copaie roșie de 394 DANIEL BĂNULESCU - Întrebarea e deci: ce bucurie să le coc? Să-i pîresc cumva la Omoroaică? De să le ferfenițească vezicile, să le răsucească mădularele și să le toarne viermele dracului peste ei? - De dezhotărît, nu vă pot dezhotărî. Pîrîți-o... - Ori, poate, mai bine să-i încondeiez la Fermecătoare?!... Că Fermecătoarea noastră e o cucoană prea citită, ce pricepe că, până nu-și saltă cățelele
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Virgil. Din nou tăcere. Acum femeia era cea care îl ajuta pe bărbat, căci nu voia să meargă mai departe fără sprijinul lui. Virgil Jones se gândi: suntem ca doi virgini urâți și înspăimântați. Descoperi că puterea îi revenea în mădulare și făcu câțiva pași până lângă Dolores. — Brațul meu, se oferi el. Ea tresări scurt. Vă mulțumesc, domnule, spuse apoi și-i acceptă oferta. — Pe aici, cred, spuse Virgil Jones. Lângă fântână e o vâlcea domoală, acoperită cu iarbă. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
singuri, în numele lui Dumnezeu. Singura ei reacție posibilă fusese fuga. — Sfântă Fecioară! striga O’Toole către nevasta unui fermier, care se făcuse mică de frică. Pari să fii gata pregătită, scumpa mea. Ce-ai zice acum de-o halcă din mădularul fierbinte al lui O’Toole, ha? Hai, nu da-napoi! Că doar îți ofer Organu’ O’Toole, curvă protestantă ce ești! Și nu-i puțin lucru, îți zic io. Fără opreliști și toate alea. Fermierul ședea lângă nevastă-sa, pufnind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
din nou. — Aici oamenii mă tratează ca pe-un idiot, spuse el, pentru că am trecut printr-o fază în care așa mă și purtam. Imediat după... neînțelegerea mea cu... Dimensiunile Interioare. Și cu Liv. Am alergat odată prin oraș cu mădularul atârnându-mi pe-afară. Mi-am vopsit nasul în albastru. Am stat cu nădragii pe vine și am tras vânturi în fața femeilor. Biată făptură cu multe fețe care eramă Care sunt. Atunci voiam să dovedesc ceva. Că pentru mine ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
se zbată. Era o lene prea dulce, ca o otravă, dar el se mințea că e chiar trezia focului îngropat, care i se stinsese pe dinăuntru. I se dezmorțeau degetele și inima. Simțea furnicături până în tălpi și voința abandonată a mădularelor lui, pe rând. Nu era adorarea lui Dumnezeu, ci erau doar mila și frica. El, întins pe spate, în câmp și cu brațele desfăcute, părea ca o cruce a lui Vayu, ca și cum păcatul crestase locul în care să se întoarcă
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
mistuindu-i rinichii, explodînd pentru o vreme necrezut de lungă În vagin și ieșind apoi prin penisul imens care o pătrundea de mii de ori, neobosit, un penis care i se părea mai degrabă un mare fier Înroșit decît un mădular viu al unei ființe omenești. Gamboa, Joăo Bautista de Gamboa y Costa, fostul pilot prim de pe Río Branco, socoti că venise momentul să se miște. Aparent fără nici un motiv, din ziua În care se trezise legat, cu căluș la gură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cântec. Inginerul îl bătu pe umăr. ― Hai flăcăule! N-avem timp de program artistic. Lasă-mă în pace! Își îndreptă pistolul spre Ioniță Dragu. Începe tu! Ceilalți vin după aia în cor. ― Dar, domnule, profesorul se bâlbâia, tremurând din toate mădularele, vă rog să mă credeți... ― Mucles! ― Niciodată în viața mea... Chipul cârnului se schimonosi. Fixă amortizorul, întinse brațul și apăsă pe trăgaci. Glonțul se înfipse cu un pufăit ușor lângă bombeul profesorului. Ioniță Dragu sări ars în picioare. Șoferul mototoli
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
opacă. " Probabil n-am fost niciodată atât de aproape de moarte... Șoferul... Un tip curajos, totuși... Păcat!" Nu simțea nici un fel de ciudă, de fapt nu simțea nimic în afară de durere și o oboseală grea, fierbinte care i se scurgea treptat în mădulare." Dacă nu se întorc într-o jumătate de oră am pierdut partida..." Florence Miga fricționa mâinile Melaniei. Bătrâna, mai șubredă ca niciodată, stătea inertă. Semăna cu o flacără care abia mai pâlpâie. Obrajii uzi păreau străvezii. Lacrimile cădeau pe blana
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
virtuții sapă fundătura oricărei culturi. Aceste specimene ale bătrâneții absolute, purtătoare de nihilism animal, trebuie izolate laolaltă într-o împărăție a mormonului universal, a cărui singură cultură este reproducerea fără plăcere. Orice abatere de la comandamentul acesta cheamă automat condamnarea trupului, mădularul de căpătâi al virtuții. Fără el însă, virtutea ar fi o apucătură penibilă. Pentru că se folosește de trup ca de un gunoi, virtutea nu poate căpăta în mintea omului alt destin mai promițător decât acela al pornirii criminale. Dar nu
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
să stârnească erecții țepene, zvâcninde. Cu seriozitatea sa dintotdeauna când avea ceva de făcut, Tom s-a așezat cuminte pe pat și a început să răsfoiască revistele. După un minut sau două, avea pantalonii și chiloții la glezne, își apucase mădularul cu mâna dreaptă și continua să întoarcă paginile colorate cu stânga; nu mai era decât o chestiune de timp până să termine treaba. Apoi, într-o revistă pe care ulterior a identificat-o ca fiind Midnight Blue, și-a văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
o mai văd niciodată. Sunt tentat să mă masturbez, dar rezist tentației, pentru că nu se poate ca arcurile ruginite ale patului să nu mă dea de gol. Totuși, din când în când îmi strecor mâna pe sub pătură și îmi pipăi mădularul. Doar ca să mă asigur că e acolo, că străvechiul meu prieten e în continuare cu mine. O jumătate de oră mai târziu, aud pași tropăind pe scară. Două perechi de tălpi, două glasuri șoptite: Tom și Honey. Merg pe hol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
scaun, a ocolit biroul și și-a desfăcut fermoarul de la șliț. Stătea în picioare drept în fața mea și șlițul descheiat era la nici o jumătate de metru de fața mea. Uită-te aici, mi-a spus, după care și-a scos mădularul și mi l-a arătat. Ca să fiu cinstită, era imens - mult mai mare decât ce te-ai fi așteptat să atârne între picioarele unei aschimodii ca el. Am văzut o mulțime de bărbați dezbrăcați la viața mea și, în ce privește lungimea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]