18,914 matches
-
doar câteva luni mai tarziu, după 23 august 1944, e știut. Cel dintâi nu s-a exilat an Elveția, ci și-a găsit un adăpost aurit an instituțiile de fațadă ale României căzute pradă "dezmățului bolșevic". Al doilea, care-i mărturisise patetic lui Ioan Hudița indefectibila lui admirație pentru Iuliu Maniu, se va angaja frenetic an corul campaniei jurnalistice antitărăniste și antimaniste orchestrate de comuniști, producând el ănsusi un teribil pamflet ămpotriva istoricului lider țărănist. Tot an primăvara anului 1944, când
Sindromul tribunalului si istoria literară by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17422_a_18747]
-
observație an text ce merita să fie subliniată. El zice, deodată, cucerit parcă de adorabila mincinoasă rivalizând cu puterile ficționale ale unui prozator: Dacă ne este permis să riscăm o opinie personală - scrie an toiul comediei jucată de prințesa - să mărturisim că ar fi un deliciu pentru noi să fim ănselati astfel timp ăndelungat." Mărturisire aducând de fapt și un elogiu potrivirii - an spiritul unui autor de geniu - ăntre ănselătoria reală, practicată cu mult duh și minciuna, ficțiunea scriitoriceasca. Depravarea ansa
Prefăcătoriile printesei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17435_a_18760]
-
spre profesionalism. Protagonista a fost clasa profesorului Olga Tudorache an spectacolul Ultimă oră de Mihail Sebastian. Regia ai aparține Adrianei Popovici, decorurile șanț semnate de Virgil Luscov, iar costumele de Adriana Raicu-Petre. Foarte mulți dintre cei aflați an seară premierei mărturiseau un sentiment ciudat. Destul de repede ne-am lămurit despre ce era vorba: Valeriu Grama, directorul studioului Casandra timp de 35 de ani lipsea. Știam că s-a pensionat, dar asta părea ceva abstract, greu de imaginat an realitate. Greu de
Aplauze pentru Sebastian by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17431_a_18756]
-
Caragiale cere un corespondent imediat în plastică. [...] Șunt nuvele din Caragiale care se vor pastelate ușor, acuarelate, de asemenea, oameni creionați cu un vîrf ascuțit, alții pe care trebuie să-i faci cu o bidinea muiata vîrtos în negru. [...] Caragiale mărturisește în fiecare schița și în fiecare nuvelă părerea de rău că nu poate desena." Sigur că, prin comparație, conferințele lui Constantin Moisil și Ion Simionescu - reconstituind istoricul Arhivelor Statului sau enumerînd bursierii Academiei Române - fac figură modestă. Rămîne însă valoarea documentara
Fragmentarium interbelic by Marius Țepeș () [Corola-journal/Journalistic/17444_a_18769]
-
de neglijență sau de o mentalitate? Dar, să trecem. În ciuda oricăror observații de detaliu care i s-ar putea aduce, filmul, în întregul lui, rezistă: prin puterea de fascinație a personajului George Constantin și prin inteligență vibrantă a celor care mărturisesc despre el. Ca să nu fim nedrepți cu un regizor de teatru atît de talentat, ca Alexandru Darie, să recunoaștem că există, în film, și cîteva idei regizorale: de pildă ideea de a monta, pește monologul lui Prospero (..."am zguduit cele
Dinastia Constantinilor by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17453_a_18778]
-
spre ieșirea din oraș, în mahalaua largă prevestita de melodia viorilor și de mirosul fripturii." Scriitorul manifestă o deosebită apetenta pentru revelarea farmecului arhitecturii patinate, din capitală sau chiar dintr-un oraș de provincie precum Buzăul. Și în acest caz, mărturisesc a-l urmări cu deplină înțelegere. Orașele României - fie și în urmă "sistematizărilor" ceaușiste - mai păstrează nuclee coerențe din punctul de vedere al artei construcțiilor, unele demne de a fi declarate rezervații arhitecturale (e suficient să amintesc fabulosul cartier de
Douã romane by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/17449_a_18774]
-
Peripețiile sentimentale descrise în ele nu s-ar fi putut petrece decât sub protecția indefinisabilei noțiuni de "Acasă". Maestru al surprizei, romancierul ne promite o continuare a istorisirii, blocate într-o situație aparent fără ieșire: scenă în care Sandi îi mărturisește soției infidelitatea comisă. De-aici încolo vom fi iarăși la cheremul imparabilului șarm narativ al lui Mihai Zamfir.
Douã romane by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/17449_a_18774]
-
de ea. Atât timp cât voi mai putea mișca dintr-un deget și se va găsi o scânteie de lumină și o dioptrie pentru nasul meu ăncălecat de un ochelar, simt că nu mă voi lăsa". Răspunsul Hortensiei Papadat-Bengescu e lung, explicativ, mărturisind trecerea ei de la Viață Românească la cenaclul "Sburătorul", si lămurește fenomenul gestației unei scrieri. "an fiecare carte, ăncepe mărturisirea romancierei, mă ăntreb de ce scriu. Am avut, desigur, o vocațiune ănconstientă; de mică". Și, apoi, o mărturisire de tehnica a creației
O anchetă literară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17467_a_18792]
-
prost; dintr-un viciu contractat din copilărie. Și am să mai scriu pentru că, neputând face politică și nefiind filosof, trebuie să-mi trec timpul cu ceva până la moarte, ca s-o uit și ca să nu mă plictisesc de tot". Și, mărturisesc, am lăsat destule alte interesante răspunsuri la această anchetă, ca și, toate, la celelalte anchete din această ediție. Recomand cu stăruința cititorilor această ediție, care se constituie drept un veritabil instrument de lucru. *) Vezi și România literară, nr. 28/1999
O anchetă literară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17467_a_18792]
-
că intră sub incidența acestor doi termeni. Cum spuneam, volumul e interesant și în măsura în care el reflectă o opțiune personală, universul de lectură al unui mare scriitor, precum și o viziune particulară asupra identității americane. Mă opresc puțin asupra acesteia din urmă. Mărturisesc că am citit mai întîi textele semnate de nume mari, nu am avut imediat curiozitatea de a descoperi stilul unor autori necunoscuți mie, poate și pentru că sînt mai curînd sceptică în ceea ce privește valoarea literaturii americane contemporane. Astfel că i-am devorat
Cele mai frumoase povestiri ale veacului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17456_a_18781]
-
judecați năstrușnice ilustrează idei de interes comun. Iar când are și o companie pe măsură, care al stimulează prin ăntrebări și comentarii inteligente, personalitatea lui ași dezvăluie ăntreaga putere de seducție. (Cu tot riscul de a părea deplasat, Cronicarul ași mărturisește reacția caragealiană la acest tip de seducție spusă și scrisă: pe conu Alecu ați vine adesea să-l pupi.) Fiindcă niciodată nu e uscat - plicticos, dl Paleologu este interlocutorul cel mai căutat de jurnaliști - o inepuizabila mină de sare și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17475_a_18800]
-
a secolului douăzeci. an vederea ei s-a inventat naratorul la persoana ăntăi, ca să ne facă să-l simțim pe om dinăuntru, de dincoace de toate iluziile lui. De aceea, naratorul acesta - fictiv an prima instanță, ambiguu mai pe urmă, mărturisit autobiografic an sfârșit - nu are nimic comun cu naratorul romantic, și el la persoana ăntăi. an romantism, omul s-a vrut angelic (sic!). Potrivit cunoscutului adagiu pascalian, qui fait l'ange, fait la bête, romanticul, după ce a ăncercat să fie
Cioran pe fată si pe verso (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17463_a_18788]
-
ale fiecăruia dintre noi, comise față de ceilalți. Vorbind despre granița, de pildă, eseistul se revoltă citind definiția din Meyers Konversationslexicon: "sfârșitul unui lucru care ăncetează dincolo de ea." Dar, desi amuzat și indignat totodată de absurdul unei asemenea definiții, Camartin recunoaște, mărturisindu-si propria experiență, că există o evanescenta a graniței care desfide tocmai funcția ei. Cum știm, de pildă, că am trecut dintr-o țară an altă? Vameșul este cel ce ne atrage atenția, dar an absența lui nu ne-am
Marginalitatea fericită by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17490_a_18815]
-
de o jumătate de secol/ semn că odată si-odată va ăncepe linia verticală/ disimulata e drept/ poate chiar alandala/ pe partea ăntemeierii de care mă plăng/ an fața oglinzii cainele Heki așteaptă/ anca un milimetru de obraz"(Cainele Heki). Mărturisim că prin acest bestiar generos poetul ne-a castigat o simpatie ce depășește strictă reacție critică. ăntrucît am ănceput prezentul comentariu sub semnul unui cunoscut poet francez, să ni se ăngăduie a-l ăncheia sub semnul limbii franceze. Volumul de
Lirism biologic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17497_a_18822]
-
aprinse polemici și controverse, a sfârșit fără glorie, mai toți istoricii literări înclinând azi spre ipoteza Al. Russo. De remarcat, tot din anul 1981, (an foarte fecund an laboratorul autorului nostru) șanț studiile despre Dinicu Golescu și ardentul Ionică Tăutu. Mărturisesc că m-a frapat și m-a interesat studiul despre Creangă, modern prin analiza și calitatea opiniilor. Istoricul literar are dreptate când demonstrează că nuvelă Moș Nechifor Cotcariul e o capodoperă a stilului aluziv și că Malca este campioană simulării
Istorie literară cu intermitente by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17500_a_18825]
-
și cu harul de poet. O poezie din 1910, trimisă nepoatei lui Maiorescu, Florica Rosetti (probabil fiica lui Max Rosetti), cu care ăntretine un prelungit flirt, e evident de influență eminesciana. Dar debutantul perseverează, deși, ăn octombrie 1910, confesăndu-se Leliței, mărturisea: "Mă ăndoiesc să pot ajunge vreodată să fac și eu ceva care să rămână... și totuși mă simt ca un arc care se ăndoaie tras de o mană nevăzuta". Un lot de poezii ajunge, prin Florica Rosetti, la nimeni altul
Ion Pillat epistolier by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17484_a_18809]
-
zicală aproape uitată, despre care aș vrea să scriu o dată). Ierarhizare a "valorilor"? Valori economice, financiare, politice - apoi sociale, culturale, morale. Obscurantism instalat parcă iremediabil, probabil sí voit - chiar an cadrul fiecărei categorii. Valori economice, financiare? Mari fabrici, programate sí mărturisit ăntru moarte, anca din primele zile ale lui ^90, lăsate pradă ruinării ca să fie "mai ieftin" cumpărate - pe atunci, de directorii lor de pildă -, apoi "mastodonții" vânduți, pentru alte meleaguri, ca fier vechi. Haosul propice amețirii minților? Un fost "terorist
Bradul si toporul by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17495_a_18820]
-
măsură acei copii au fost obiectul, iar nu subiectul jocului). Bănuiesc însă că acest fragment de text a fost scris la scurt timp după întâmplările respective, când încă lipsea perspectiva necesară. În al doilea rând: la un moment dat, autoarea mărturisește că nu mai poate purta cu sine vechea să "acasă", că își pierde treptat puterea asupra cuvintelor rostite în două lumi atât de îndepărtate; cea de-a doua "acasă" o reclamă definitiv: odată ce ii oferise limba ca instrument de existență
Exilul ca rescriere si tălmăcire () [Corola-journal/Journalistic/17515_a_18840]
-
o femeie care nici ea nu e franțuzoaica, și că au împreună un copil. Întîmplarea face să ne aflăm într-o vreme a exhibării fără limite, a anecdoticului frizînd trivialul, a diarismului declamator, așa că nu mă simt ipocrita sau deplasată mărturisindu-mi uimirea față de această biografie ne-biografică. Nu vreau să spun că sînt dezamăgită că nu am aflat mai multe despre Tzvetan Todorov, la nivelul unui omenesc, prea omenesc care ar fi putut fi irelevant. Dar sînt, recunosc, putin dezamăgită
Înrădăcinatul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17525_a_18850]
-
omenirea". Îl recunoaștem, aici, în această filipica, pe autorul, din 1934, al Istoriei literaturii române contemporane, în care îi respingea, dur și apăsat, pe Arghezi, Blaga, Bacovia, Pillat și cîțiva alții. Proza e un fenomen aposteriori poeziei. Revenind la ea, mărturisește că nu o agreează pe aceea a lui Alecsandri, cu excesul lui de diminutive și falsificarea poeziei populare "căreia ni-au adaus zorzoanele de salon ale lui" (n-avea, aici, dreptate pentru că atîta vreme cît va exista cultura română, marile
N. Iorga- istoric literar by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17518_a_18843]
-
e atras de melosul popular are norocul să-i asculte pe vestiții cîntăreți brăileni (să ne aducem aminte că, mulți ani înainte, G. Dem. Teodorescu, cînd și-a adunat material pentru vestită să colecție de cîntece populare din 1885, a mărturisit că "norocul nostru cel mare" a fost că a descoperit, la Brăila, pe un Petru Cretu Solcanul, cîntăreț popular). Pentru viitorul etnomuzicolog Brauner ceva din tezaurul acesta popular s-a sedimentat în subconștientul sau. Tot peregrinînd, familia Brauner se mută
Din viata lui Harry Brauner by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17537_a_18862]
-
oara se îndrăgostește. Relația lor sentimentală s-a consolidat în anul următor, în timpul cercetărilor din satul Runcu. H. Brauner și Brăiloiu se ocupau, în această complexă echipa de monografiști sociologi, de muzică. Înregistrările se făceau pe cilindri de ceară. A mărturisit, apoi, ca într-un deceniu de cercetare a cules și înregistrat circa 5000 de melodii, un adevărat tezaur de melos popular. Dar pentru a putea trăi, o vreme, de prin 1929 pînă în 1932, functioneaza ca profesor la un liceu
Din viata lui Harry Brauner by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17537_a_18862]
-
încercînd să-i imprim propriei receptări o lectură dramatică, teatralizantă. Greu. Aproape imposibil pentru că, nefiind regizor, îmi lipsea ideea, gîndul care să atragă, ca un magnet, o structură nouă, scenica a românului. Firesc. Mi-am depășit atribuțiile. Eu sînt spectatorul. Mărturisesc de la început că Saragosa - 66 de zile al lui Alexandru Dabija este minunat, este o desfătare spirituală. Toată montarea este ridicată pe un pilon fundamental: forță artei. Teatrul poate amestecă ficțiunea cu realitatea, secolele, religiile, are harul să te plimbe
1001 de nopti în 66 de zile by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17521_a_18846]
-
fiind acuzați că operează diferite manopere financiare în numele unchiului lor (Romulus Boilă în afacerea Skoda pentru consistentele comisioane încasate de la firma cehoslovaca, regele și alții voind, pentru asta, să-l lovească pe Maniu, făcîndu-l pe el vinovat direct). Zaharia Boilă mărturisește, sincer, că nu i-a fost lui Maniu colaborator, aci numai confident și uneori executant al gîndurilor sale". După evocarea unor momente semnificative din activitatea anteunionistă a lui Maniu, Zaharia Boilă se oprește asupra unor episoade din anii treizeci, cu
Amintiri by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17554_a_18879]
-
fiind aceea că nu i-a luat, în 1930, apărarea lui C. Stere, acceptînd să demisioneze forțat din PNȚ, pe care în bună măsură îl crease, (că faptul acesta îl obseda pe Maniu e și dovada că i l-a mărturisit în închisoarea de la Sighet lui N. Carandino, care l-a menționat în memoriile sale). A doua greșeală (a treia n-a fost niciodată mărturisita) ar fi fost aceea că a acceptat să devină premier la 20 octombrie 1932, Carol al
Amintiri by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17554_a_18879]