26,035 matches
-
complet din chingile emoțiilor. Uitase complet unde se află și că se Îndreaptă spre „eșafod” - cum a calificat acest examen gândul de veghe. Profesorul a privit discret ceasornicul. Se apropia ora stabilită pentru Începerea examenului. Drept urmare, a pornit cu pași măsurați către sala de consiliu a Rectoratului, unde urma să aibă loc marea Încercare. Gruia, Încă netrezit din visare, a pornit pe urmele lui. Abia când a trecut pragul sălii de consiliu și-a dat seama că a intrat „În gura
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
său vitreg. O-ho-ho..., domnul Teodorescu! Ia te uită ce mică-i lumea noastră! exclamă ceasornicarul, luându-i amândouă mâinile și scuturându-i-le îndelung, bucuros de revedere. Când sfârși cu strânsul mâinilor, se trase cu un pas înapoi și-l măsură zâmbitor cu privirea. Ei, cum vă mai merge ceasornicul acela buclucaș?... Tot după ora Moscovei?... Ba după ora Bucureștiului, că de când mi l-ai reparat dumneata nu s-a mai defectat..., îi replică Stelian. Evreul continuă să zâmbească în felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Să ne vedem ajunși în Israel, zise Valentin. Acolo nimeni n-o să ne mai poată sili să tăcem... Nu-i așa, tată?... Să afle și Occidentul ce se petrece cu adevărat aici, în România!... Medicul Gutman, care se apucase să măsoare în lung și-n lat salonul cu mâinile în buzunare, se opri și-l fixă cu privirea pe Valentin. Care Occident, Valentine? vru el să știe. Cel francez sau cel anglo-american? Că, dacă e vorba de intelectualii de la Paris..., aaa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cu colectivizarea, dar tu, Ghiță, știi mai bine ca mine și decât noi toți chestia asta și ai o răspundere!... Ceaușescu dădu să protesteze, dar se reținu. Profesorul Constantinescu, după ce-i ascultase pe colegii săi de partid și de conducere, măsurându-i cu un aer academic prin lentilele rotunde și verzui ale ochelarilor săi, își rosti laconic punctul său de vedere: Poate că tovarășul Maurer are dreptate. Să nu judecăm lucrurile pripit. Să ne mai gândim. Gheorghiu-Dej încuviință liniștit, privindu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
invitându-l să ia loc pe scaun și strângându-i mâna prietenește. Nu v-am mai văzut de mult... Ce mai facețî? Cum o duceți?... Binișor, răspunse evaziv Stelian. N-am venit aici ca să mă plâng de ceva... Vicepreședintele îl măsură cu o privire iscoditoare și zâmbi. Ba puteți să vă plângeți, domnule Teodorescu, de ce nu?... glăsui el. Doar suntem prieteni!... Se întrerupse ca să își aprindă o țigară, apoi îi destăinui că directorul școlii încă mai spera să-i cumpere casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
timp, Mariana se ridică roșie la față de la masă, îl apucă pe copil de mână și, fără să spună nici o vorbă, îl trase după ea în odaia de alături, trântind tare ușa în urmă. Rămași singuri, ginerele și socrul se măsurară câteva clipe în tăcere cu o anumită stinghereală, apoi ridicară paharele în aer și, urându-și încă o dată noroc, se grăbiră să le golească de restul de țuică. Ca să spună ceva, Virgil bombăni în chip de scuză că banii aceia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
eu pe rogojină cu bătături în palme și de ce să-mi moară copilașii de foame?... De ce, domn șef??... Nu sunt și eu om?.... Domnu Stelică!!... Domn șeeef!!... Aici îți dau dreptate, admise Stelian, oprindu-se câteva clipe din scris și măsurându-l pe gestionar cu privirea. Dar cu gestiunea ce-i facem?... Vezi? Asta-i chestiunea!... Domnu șef... Domnu Stelică... Lăsați-o dracului de chestiune..., că nu s-o face gaură-n cer, grăi cu o mutră spășită gestionarul. Domn șef
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
guraliv. Să vii la mine, să-ți dau vacs, ca să-mi lustruiești bine ciubotele!... Toți râseră. În acest timp, individul cu înfățișare de mops, care până atunci se ținuse deoparte, ieși din umbra casei scărilor și se apropie cu pași măsurați de grupul de studenți, fără ca nimeni să-l ia în seamă. Ne-ai recitat cea mai frumoasă poezie a lui Eminescu, domnule poet, dar ne-ai cam tras pe sfoară, fiindcă ne-ai făcut să credem c-o să auzim o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
îi apăruse o ușoară roșeață. Victor sări și el în ajutorul celor de la filologie: Citiți-l mai bine pe Eminescu!... strigă el și vorbele sale fură repetate, ca un slogan, de toți ceilalți. Vigilentul, văzându-se singur în fața studenților, îi măsură cu atenție, ca să le țină bine minte figurile, și bătu în retragere, bombănind: Așa va să zică? Bine, o să mai stăm noi de vorbă!... și se făcu nevăzut. In urma lui se așternu liniștea. Privindu-se unii pe alții, studenții părură să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
durere, nu mi-e teamă de trepanație, ci mi-e teamă numai să nu devin o legumă... Să nu devin aidoma Omului cu Umbrelă..." Dora realizează cu greu că cineva o mângâie pe frunte și apoi îi ia mâna, îi măsoară pulsul. Nu are puterea să deschidă ochii. În fine, o voce de femeie, o voce caldă, blândă, cu accent străin, o cheamă la realitate : De ce plângeți ? Vă este teamă ? Este firesc să vă fie, dar eu sunt aici ca să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
după o tulburătoare aparență de liniște ? Incertitudini și chinuitoare întrebări fără răspuns sunt strânse ca într-un ghem năclăit de masa vâscoasă a unei cenușii gândiri informe. Clepsidra timpului a înghețat, nisipul a încetat să se mai scurgă pentru a măsura secunde, minute, ore... Așteptarea este strivită de prezentul care pare a fi devenit infinit. Clipa prezentului, mult prea fugară în viața de toate zilele, a decis să se oprească și să picure o tulburare demențială în gândire și în bătăile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
merge până la capăt. M-au avertizat la spital că am o problemă..." Dora, doamna Dora, ce aveți, nu vă simțiți bine ? Dragoș este pradă unei emoții vii. Alarmat, poruncește fratelui mai tânăr : Un pahar cu apă ! Niște valeriană ! Dragoș îi măsoară pulsul. Degetele de pianist masează ușor tâmplele palide. Nu ar fi bine să vă întindeți ? Cipriane, întinde fotoliul ! Mulțumesc, nu e nevoie. Nu am nimic. Doar emoția mi-a dat niște palpitații. Dora respiră adânc, soarbe o înghițitură de apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
de ciudat. Ai plecat fără să fi avut timpul să ne regăsim. Degeaba îmi spun acum că înstrăinarea între mamă și fiică nu trebuie să existe." A trecut mai mult de un an de atunci... În acest nou AZI, Victor măsoară de nenumărate ori cu pasul peronul gării unde o așteaptă pe Dorina. Înfățișarea lui s-a schimbat. Victor pare întinerit. Sacoul și pantalonul cad pe el cu elegantă nonșalanță. Fularul la modă, subliniază frumusețea masculină a chipului cu profil de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
interesele: maiștrii dulgheri așteptau câștiguri grase, tăietorii de pădure știau că se vor pricopsi cu lemne de foc pentru cel puțin doi ani, cărăușii știau că vor avea de lucru un an întreg și o vară cu ciupeală grasă, fasonerii măsurau în minte grosimea lătunoaielor ce le puteau primi în schimbul muncii lor calificate. Mihai Zimbru a încăput doar la grupul lucrătorilor ce urmau să defrișeze terenul de imensele cioate rămase în urma tăierii arborilor, cu toate că se pricepea și el la dulgherie. Bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
măreția construcției, de încadrarea ei în peisaj, de amploarea frescelor și dăinuirea lor în timp, de dragostea pentru neatârnare a neamului românesc și de baia de albastru de Voroneț sau de Bucovina ce scaldă imensele compoziții a căror vârstă se măsoară cu jumătățile de milenii. Natașa Semenova, dar la noi în Saiuz există asemenea minunății? Există, rebiata, dar în zona noastră le-au transformat în magazii ori săli de sport și ele s-au degradat și și-au pierdut strălucirea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
vangheaua și grijania, și vascrisu mă-ti de derbedeu! Tu-ți bați joc de tac-tu, mă! Ce! Credeai că nu te găbjesc, mă șmecherie de trei parale! Nenorocitule! Scârnăvie nevrednică ce ești! Ia poftește tu la tata să te măsoare el pe la spinare cum scrie la carte, stârpitură păcătoasă și neobrăzată! Bătu-te-ar Dumnezeu să te bată! Golan necredincios și puturos ce te îndestulezi numai din truda părinților fără să pui osul la treabă acasă ori pe unde te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
truda părinților fără să pui osul la treabă acasă ori pe unde te-am trimăs! De-amu ai să huzurești pe munca ta, trândavule! Și și-a scos la vedere scurtătura de alun reavăn, așa mai grosuță, numai bună de măsurat spinarea în lung și-n lat a derbedeului. A avut grijă să blocheze intrarea încăperii pentru ca nu cumva nelegiuitul să-i scape printre degete. Numai două sănătoase a apucat să-i aplice, că nemernicul a scăpat pe fereastră, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
justifici porcăria asta?"... Halatistul era însă civilizat adevărul este că nea Grătărel era mereu înconjurat de oameni civilizați și nu zicea nimic despre măgari, nu amintea despre niciun cuvânt favorit al doamnei educatoare... Unchiul vitreg a așteptat o vreme, a măsurat sala în lung și-n lat cu privirea și a spus cam șoptit: "Adevărul este că dar fiți sigur că nu mi s-a mai întâmplat nici înainte, nici după am avut un rateu în acea noapte și m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
înfiorătoare încât înnebunesc. Cine e dușmanul? Timpul, în mod sigur, căci el nu poate fi oprit. El există independent de noi. Îl simțim însă odată cu evoluția noastră, care nu se va opri nicicând, întrucât asta însemna viața. Timpul poate fi măsurat, el are valoare doar când o facem (de la naștere la moarte în Univers și iar la naștere). Doar de-am găsi tehnologia pentru a trăi fizic veșnic în Univers! Ce rămâne azi e amintirea de ieri. Proust vedea amintirea ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
felul lor de comportare, prin iubirea lor puternică i-a impresionat pe toți. Doi tineri frumoși porneau în viață învăluiți în atmosfera caldă a celor din jurul lor, animați de o dragoste curată. Cum în oraș se luase în ultimul timp măsura ca orice petrecere, fie nuntă, botez sau altceva, să se încheie la ora 24, ei trebuiau să se conformeze acestei dispoziții. De aceea și masa s-a servit imediat după ce s-au întors de la cununia religioasă, nu seara cum se
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
unui vechi prieten, salutând-o cordial și continuându-și cu patimă monologul lăsat întrerupt din ajun. Astfel, de fiecare dată, când se afla acolo, privea acea față omenească cu un nemărginit nesaț și pe o parte, și pe alta, se măsura foarte atent de sus până jos, constata mulțumit că toate sunt la locul lor, iar inima îi vibra, îi creștea în piept și i se umplea de o trufie fără margini. Apoi, începea să povestească ce vrei și ce nu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
normele bunei cuviințe, mi-am lăsat privirea slobodă să cuprindă camera din spatele ferestrei, care mi s-a dezvăluit limpede, căci nici storurile și nici vreo perdea nu erau trase. Era una dintre acele odăi, care, deși nu sunt spațioase defel măsurate în metri pătrați, asigură, totuși, libertatea de mișcare mereu, prin orânduirea mobilelor într-un mod inteligent. Ceea ce m-a uimit Z 30 Rareș Tiron oarecum a fost flacăra slabă și pâlpâitoare a unei lumânări de ceară, ce ardea pe o
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
alături de el; prezențele străine întotdeauna îl sufocau enorm; tocmai de aceea, era el într-atât de inaccesibil și prefera să-i țină pe toți la distanță. Numai de la distanță putea el să-și permită să-i contemple și să i măsoare cu privirea. Un aspect însemnat este faptul că el știa că le este superior multora dintre cei care-l înconjurau, cunoștea aceasta chiar foarte bine, însă tăcea și nu se lăuda. Totuși, când se hotăra să deschidă gura, puțini pricepeau
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
de la bun început, într-o poziție de inferioritate față de celălalt, instrumentată abil din punct de vedere lingvistic prin folosirea registrului modestiei etc. Însă aceasta nu este decât o expresie a unui fenomen mult mai profund, cred, care arată în ce măsura etica unui popor este informată de metafizică și de semantică. Mai concret, este vorba despre modul japonez de relaționare cu universul, care își găsește întruparea în limbă. Dacă avântul meu speculativ nu vă va convinge, cel puțin veți afla câte ceva
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
eu, i-a răspuns calul. -Adică, vrei să spui că, dacă sunt mic, nu te pot ataca? făcu din nou cățelul. -Măi, ghemotoc, nu-ți încerca norocul cu mine, diferența între mine și tine este mare; așa că du-te și măsoară-ți forțele cu unul de talia ta, i-a răspuns calul. Câinele a mai lătrat puțin, în timp ce se învârtea în jurul calului cu gândul de a-l ataca. Profitând că stătea calul culcat și avantajul era de partea lui, dintr-o dată
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]