8,976 matches
-
spre ieri?... XV. ÎN MIEZ DE NOPȚI, de Florina Emilia Pincotan , publicat în Ediția nr. 2255 din 04 martie 2017. În miez de nopți, Să-mi fie Sublimul clar de lună, Însoțitor și prieten Pe lângă plopii suri; O palmă ca mătasea Pe pleoapa adormită, O șoaptă parfumată, Un cântec de caval. Să-mi picure pe buze Nectar de iasomie; Mărgăritare scumpe, Din ochii umeziți. Sclipiri de gingășie Pe trupu-mi vâlvătaie; Izvoare-nmiresmate Să-mi murmure-n dorinți. Desăvârșite clipe Sub mantia
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
Rătăcitor și singur; M-apasă taina nopții Și zorii violeți. Rup scânteieri de lună Și albele comete Să-mpodobesc veșmântul Magicei dimineți. Sunt zbor printre planete, Un pumn de praf albastru; O clipă de visare, Galaxic vagabond. Am aripi de mătase, Cu râuri argintate; Mă-nvăluie dorința De zbor prin Univers. Citește mai mult Sunt un culegător de stele,Rătăcitor și singur;M-apasă taina nopțiiși zorii violeți.Rup scânteieri de lunăși albele cometeSă-mpodobesc veșmântulMagicei dimineți.Sunt zbor printre planete,Un
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
un culegător de stele,Rătăcitor și singur;M-apasă taina nopțiiși zorii violeți.Rup scânteieri de lunăși albele cometeSă-mpodobesc veșmântulMagicei dimineți.Sunt zbor printre planete,Un pumn de praf albastru;O clipă de visare,Galaxic vagabond.Am aripi de mătase,Cu râuri argintate;Mă-nvăluie dorințaDe zbor prin Univers.... XXIII. MĂ IARTĂ, MAMĂ, de Florina Emilia Pincotan , publicat în Ediția nr. 2222 din 30 ianuarie 2017. Mă iartă, mamă, Vântul mă-nconjoară! Sunt nori și-i frig, În mine-i Polul Nord
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
Să scrie cerul cu iubirea noastrăSă mi te-aducă, înger, printre valuriși să-nnoptăm cu marea cea albastră.... XXIV. FLOARE DE ARGINT, de Alexandra Mihalache, publicat în Ediția nr. 1972 din 25 mai 2016. Floare de argint, lacrimă albastră, În mătase zborul curge-n veșnicii, Amintiri de rouă, neguri timpurii, Floare de opal, lacrimă în glastră. Toamnă în mistere, serile târzii, O lumină caldă, tinerețea noastră, Un amurg de vise plânge la fereastră, Armonii din stele în acorduri vii. Doar o
ALEXANDRA MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/385242_a_386571]
-
pe umedul pământ, S-a odihnit și cerul lângă mare Ca un copil în leagăn de cuvânt. Am înțeles că lumea-i trecătoare Iar omul zboară ca o frunză-n vânt. Citește mai mult Floare de argint, lacrimă albastră,În mătase zborul curge-n veșnicii,Amintiri de rouă, neguri timpurii,Floare de opal, lacrimă în glastră.Toamnă în mistere, serile târzii,O lumină caldă, tinerețea noastră,Un amurg de vise plânge la fereastră,Armonii din stele în acorduri vii.Doar o
ALEXANDRA MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/385242_a_386571]
-
îl revedea după mulți ani și a îngenunchiat în fața lui. Cu lacrimile șiroind Ică și-a cerut iertare, Gilă l-a prins de mâini și l-a ridicat în picioare, l-a sărutat pe amândoi obrajii, apoi cu batista din mătase roșie scoasă din buzunarul de la piept, a șters lacrimile unchiului său. -”De astăzi nimic nu ne va mai despărți, chiar dacă vom locui în case separate, tu ești unchiul meu, sânge din sângele meu, te voi respecta și te voi ține
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ XV de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2289 din 07 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385349_a_386678]
-
un balans,Pe care eu mi-l amintesc,Atunci când totul născocesc;Dar este totuși lumea meași dincolo de o perdea,Care umbrește umbra ta,E-un Univers cu-o piatră grea,Care-și scufundă timpul nouîn vechi iubiri ... VI. BALETUL DE MĂTASE II, de Lorena Georgiana Craia , publicat în Ediția nr. 2277 din 26 martie 2017. Mor încet pe pănze de timp, Cerneala din ochi plănge pe mine, Din șoapte de prunc se naște-anotimp, Nemuritor în suflet și muritor în tine. Nu
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
iarbă, de sub lemn și rumeguș, Se-agită câte-un cărăbuș de pluș, Iar luna se aprinde-n colț de cer Și cerul își desprinde-o stea de fier. Privesc la melci sticloși și fără case, La fluturii de noapte de mătase; Spre-un cerb cu stea în frunte mă îndemn, Prin vântul, întețindu-se, de lemn. Apoi mă uit subit în calendare, ... Citește mai mult Sub podul de cobalt apare-o vidră,Pe malul de bazalt așteaptă-o hidră; Se uită
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
Prin iarbă, de sub lemn și rumeguș,Se-agită câte-un cărăbuș de pluș,Iar luna se aprinde-n colț de cerși cerul își desprinde-o stea de fier.Privesc la melci sticloși și fără case,La fluturii de noapte de mătase; Spre-un cerb cu stea în frunte mă îndemn,Prin vântul, întețindu-se, de lemn. Apoi mă uit subit în calendare,... VIII. ÎNCHISTARE DE SEARĂ - ȚĂRII MELE, de Lorena Georgiana Craia , publicat în Ediția nr. 2216 din 24 ianuarie 2017
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
o melodie duioasă ca o chemare a îngerilor. În colțul străzi un om îmbrăcat în niște haine de firmă, acum zdrențe, cu un rest de batistă roșie pusă în buzunarul sacoului, având la gât înnodată o cravată slinoasă dintr-o mătase fină, privea apatic trecătorii, fără să-i vadă, sau să le ceară ceva, se uita la ei, de parcă era pus, să înnumere toate persoanele care-i treceau prin față. În fiecare dimineață la ora ... Citește mai mult După despărțirea de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385353_a_386682]
-
o melodie duioasă ca o chemare a îngerilor. În colțul străzi un om îmbrăcat în niște haine de firmă,acum zdrențe, cu un rest de batistă roșie pusă în buzunarul sacoului, având la gât înnodată o cravată slinoasă dintr-o mătase fină, privea apatic trecătorii, fără să-i vadă, sau să le ceară ceva, se uita la ei, de parcă era pus, să înnumere toate persoanele care-i treceau prin față. În fiecare dimineață la ora ... XX. O EXCURSIE LA MUNTE., de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385353_a_386682]
-
urat sejur plăcut. -Am să te rog, să-mi trimiți cina în cameră, pe la șapte e foarte bine. -Aveți preferințe? -Nu, ce ai în meniu, nu sunt pretențios. -Am înțeles! A urcat în cameră, și-a scos cămașa albă din mătase, pantofii și s-a urcat în pat. S-a revăzut în tren, căutând locul indicat pe bilet: ”41”, un loc care părea, că fuge de el. Când a găsit numărul ”40”, se aștepta, ca următorul să fie al lui, doar
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385353_a_386682]
-
urat sejur plăcut.-Am să te rog, să-mi trimiți cina în cameră, pe la șapte e foarte bine.-Aveți preferințe?-Nu, ce ai în meniu, nu sunt pretențios.-Am înțeles!A urcat în cameră, și-a scos cămașa albă din mătase, pantofii și s-a urcat în pat. S-a revăzut în tren, căutând locul indicat pe bilet: ”41”, un loc care părea, că fuge de el. Când a găsit numărul ”40”, se aștepta, ca următorul să fie al lui, doar
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385353_a_386682]
-
este ultima etapă a tinguirii lui Hristos, care se află acum în mormânt. La sfarsitul slujbei se înconjoară biserică cu Sfanțul Aer, pe sub care trec apoi toți credincioșii. Numit și Epitaf, Sfanțul Aer este o pânză de în sau de mătase, de catifea sau de mușama pe care se află imprimata, brodata ori zugrăvita icoana înmormântării Domnului. Epitaful simbolizează trupul mort al lui Hristos. Sâmbătă Mare este ultima zi de pregătire a Paștilor, cănd gospodinele pregătesc cea mai mare parte a
Saptamana Mare sau Saptamana Patimilor [Corola-blog/BlogPost/92811_a_94103]
-
muceniciei pentru credința ortodoxă, pe care nu a părăsit-o nici în fața călăului. Astfel, în apropierea Paștelui anului 1714, printr-un trimis al Înaltei Porți, care a sosit la București, lui Constantin Brâncoveanu i se pune pe umăr năframa de mătase neagră, semnul maziliei. A fost dus împreună cu familia și o parte din averi la Constantinopol unde va fi închis în sumbra închisoare „Edicule” (Închisoarea celor șapte turnuri). Aici au fost ținuți închiși vreme de 4 luni, fiind supuși la cele
Sfinţii Martiri Brâncoveni / Drd. Stelian Gomboş [Corola-blog/BlogPost/93346_a_94638]
-
propriu-zisă cu port cu antrepozite, magazii, case de locuit pentru negustori și autorități, sediile unor instituții bancare, instituții oficiale, lăcașe de cult (biserici ortodoxe sau catolice). Ca urmare a volumului mare de produse destinate schimbului-grâne, piei, pește pentru export și mătasuri, postav, mirodenii, diverse fructe pentru import-se va crea un nou cartier Chilia Nouă, cu port comercial propriu-zis. În actele notarului Antonio de Predenzzolo, întocmite între anii 1360-1361 în număr de 100,apare mențiunea că la conducerea orașului se află
DOBROGEA de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383128_a_384457]
-
din Constantinopol, dar și un faimos negustor florentin de postavuri, Donato dei Donați. Din documentele aceluiași notar nu lipsesc nici trimiterile la câțiva italieni provenind din Vicina. Mărfurile vehiculate prin Vicina nu sunt mai puțin diverse: postav și țesături apusene, mătase orientala, uleiuri, în sau chiar aur. Printre produsele locale, căutate de negustorii genovezi, primează ceară, mierea și, mai ales, grâul. Nu există, din păcate, în documentele vremii, nicio indicație cu privire la identitatea producătorilor acestor bunuri, comercializate, cel mai probabil, prin intermediari
DOBROGEA de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383128_a_384457]
-
Autor: Iulia Dragomir Publicat în: Ediția nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Poate că uneori cuvintele se dezlănțuie haotic, se aruncă de pe stâncile inimii în valuri, fără a aprecia corect adâncimea, lățimea, dimensiunile întâmpinărilor, se revarsă peste mătasea privirii, poate că pășesc timid, șovăielnic sau se ascund unele după altele încolonate, dezlânate, speriate, poate că se îndreaptă statornic spre centrul existenței, le simți în gândurile naturii, în atingerea trecerii, le simți cum te urmăresc, cum se alintă răsfățate
MĂRTURII de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383195_a_384524]
-
ciocăniți în trunchiuri goale de copaci, în vremurile astea se poate interpreta orice, mai ales că bătrînii boieri ai speculației mai mănîncă și azi o pîine prin conace în ruină, îmbibate de igrasia mucedă a filozofiei, strînși în halatele de mătase ciuruite de molii, visînd și azi că trag din narghileaua arborelui genealogic. A avut și pașa de Vidin odată un tort al lui, l-a mîncat istoria și pe el cu fulgi cu tot, n-a mai rămas un pahar
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
nu ciocăniți în trunchiuri goale de copaci,în vremurile astea se poate interpreta orice,mai ales că bătrînii boieri ai speculațieimai mănîncă și azi o pîine prin conace în ruină,îmbibate de igrasia mucedă a filozofiei,strînși în halatele de mătase ciuruite de molii,visînd și azi că trag din narghileaua arborelui genealogic.A avut și pașa de Vidin odată un tort al lui,l-a mîncat istoria și pe el cu fulgi cu tot,n-a mai rămas un pahar
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
ci dintre hotarele luxuriante ale unui pământ pe care nici măcar Alexandru cel Mare nu le-a putut trece. Acum doi ani, În cetatea Alep, un călător mi-a dăruit puținul pe care Îl vezi aici. Ducea cu sine nestemate și mătăsuri, dar acesta era bunul său cel mai ieșit din comun. Mi-a spus că se numește chandu, În limba primilor săi descoperitori. — Și ce conține? Teofilo nu răspunde de Îndată, ca și când s-ar fi gândit la ceva. — Ai spus că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
unui vulcan, sau gura iadului Însuși, se căscase asupra camerei sale. O figură Întunecată, care se contura În contra luminii, se apropie cu pași lenți de patul pe care Dante era Întins. Era o femeie, Învăluită Într-o largă tunică din mătase albă, verde și stacojie, ale cărei forme atrăgătoare transpăreau pe sub vălurile străbătute de lumina cea orbitoare. Continuă să Înainteze până când atinse culcușul cu gambele, iar poetul simți căldura trupului care se apleca peste el, deschizându-i șireturile hainei și Întinzându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
rămas liber dintre mese. Treptat, curiozitatea inițială a poetului se preschimba Într-un subtil fior de plăcere, pe măsură ce femeia se apropia de ei, ignorând plebea ce părea să o idolatrizeze. Dansatoarea se ascundea sub un văl subțire și prețios de mătase, brodat În ochi de păun, care Îi conferea grația fermecătoare a unei păsări minunate. Dante era sigur că nu mai văzuse nimic asemănător În cârciumile din Florența. Acum, ajunsese În dreptul mesei lor și se oprise, legănându-și ușor șoldurile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
spre refugiul ei dindărătul cortinei, În fundul tavernei. Privirile tuturor celor de față o urmaseră. Cecco Angiolieri fu cel dintâi care deschise gura, dovedind că Își recăpătase tonul zeflemitor, atunci când făcu o aluzie la formele femeii, evidente sub vălul subțire de mătase. Dar nimeni nu părea dispus să Îl asculte. Ar trebui să fii măgulit, messer Alighieri. Antilia a cântat pentru dumneata. E pentru prima oară când se Întâmplă, spuse Antonio pe un ton invidios. Până acum, noi credeam că e mută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
rudelor. Într-un asemenea caz, ne vom grăbi să vă oferim adăpost și leacuri. Era un tip subțire, cu trăsături ascuțite. Un nimb de păr alb Îi cobora abundent pe ceafă, atingându-i spatele acoperit cu o bogată vestă de mătase. Avea niște ochi reci, lipsiți de inteligență și Învolburați de nu puține păcate capitale. Încă din ușă, poetul apucase să recite o rugăciune scurtă Împotriva deochiului, urmată de o rapidă invocare a Fecioarei Maria. „Blestemat! De trei ori blestemat! se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]