1,211 matches
-
primelor picături de alcool tare de fructe scurs În cofa din lemn de dud. Nu de coșmaruri ar trebui să vă temeți, ci de eventualitatea că odată treziți dintr-un somn În fânul acela v-ați duce să vă vărsați mațele din cauza amintirii! „Tot am ajuns om de munte, m-am Însurat a doua oară cu o munteancă ce stătuse cu porcii ascunși pe râu tot timpul războiului. Taica socru era om bătrân, făcuse războiul din șaișpe și credea În armată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
au plăcut mutrele noastre și a început să se milogească în stilul lui caracteristic, cu apropouri directe și declarații diluate: - Ce aș mai bea, măcar o baterie.. două... și aș mânca o friptură ca lumea! Începuseră să ni se răscolească mațele și scoteau niște ghiorțăituri de s-au speriat și ospătarii, specie.... specială care nu se sperie așa ușor; el nu știa că aranjasem treaba! În orice caz, a rămas cu gura căscată când a văzut portofelul bine garnisit al prietenei
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
mișună un popor flămând. Într-o curte ca de pușcărie stau trase în țepe de fier patru cadavre violacee. De sus cade o ploaie acidă și iată-le înviind ca să se chinuie și să țipe din nou, răsucindu-se cu mațele pe afară în proțapurile de oțel. Undeva se aude o sirenă și luminile roșii ale unui ceas electronic anunță ora exactă. Fă, dă-te mai încolo să-ți gâcesc de bărbat. Ia lasă nu te mai preface că te știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
să-l omoare. Era un om gras, foarte curajos, și un ofițer bun, deși era dependent de misiuni din cele mai fanteziste. Dar În noaptea aia se-ncurcase În rețeaua de sârmă ghimpată, cu lumina unui reflector fixându-l, și mațele i se vărsaseră pe sârme, așa că au fost nevoiți să i le taie ca să-l scoată viu de acolo. „Împușca-mă, Harry. Împușcă-mă, pentru numele lui Dumnezeu“. Discutaseră odată despre cum Dumnezeu nu-ți dă niciodată mai mult decât poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
însă în miez de noapte... Și când ai văzut inamicu’... tare bine îți prinde târâșul pe care l-ai făcut la instrucție. Eu știu că n-am dus dorul de așa plăcere. Când îmi era lumea mai dragă, auzeam pe mațul păduchelui acela de sărjănt: <Soldat Toaibă! Culcat! Târâș marș!!! Ă. Și bietul de mine trebuia să execut ordinul, că altfel cine știe cu ce mă mai procopseam?... Cum-necum, dar n-am făcut nici un ceas de arest. Trânteală însă, cât ți
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
tot vorbe de șagă am auzit din gura ta. Da’ cum vrei să fiu, Toadere? Ca Limbosu? Îți aduci aminte cred cum o ținea numai într-un strigăt de smintit: Drepți! Culcat! Târâș marș! Înapoi fuga marș!!! Și unde-i mațul păduchelui acum? Doarme, că o mărșăluit vreo două zile până aici, împreună cu un pluton de infanterie. Să fi văzut numai ce mutră o făcut când o auzit că tu ești comandantul grupei în care l-o dat domn’ căpitan. Parcă
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
știa că peste o clipă oamenii aveau să strige decepționați, unii pentru că l-ar fi considerat laș, alții pentru că voiau să vadă lama pătrunzând în carne, tăind-o și dând la iveală tendoanele și oasele. Mulțimea vrea burți tăiate și mațe revărsate în arenă. Ca să se distreze, vrea să vadă sânge, doar sânge. Într-adevăr, țipetele entuziasmate de până atunci se transformau într-un cor de proteste. Oamenii se ridicaseră în picioare și îi îndemnau furioși pe cei doi gladiatori să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
înfig pumnalul în beregată... Glasul îi era gâtuit de furie. — Peste puțină vreme va veni aici publicul... Toți or să se adune în jurul tău, ca de obicei... Dar tu ești doar zeul celor lași, iar eu am să-ți scot mațele. Se apropie și mai mult. Marcus se ridică. Niciodată nu te-am văzut așa furios, Skorpius. Ți-ai scos ghearele pentru că ți-e teamă de Orpheus? Latri ca un câine... dar nu ești în stare să muști! Făcu un pas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
vecini acum o săptămână, iată cum se naște ideea de răcitură la români. Din păcate animalu’ s-a dedat la porția noastră de zahăr pe un an de zile. Nu-i nimic, sănătos să fie, jigodia dracului, crăpa-i ar mațele să-i crape, sărmanul. Ai un suflet bun. Da, dar de unde știi ? Se vede prin coaste. La tine până și sufletul este transparent. Păcat că nu te bagi în politică. Transparent ești, echidistant ești, omenos până și cu câinii... Ia
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
mai ieșit, spuse Nick după ce peștele dispăruse pe sub mal. Doamne, ce păstrăv. Mai prinse doi păstrăvi mai mici În locul pe care-l căutase. Și Ăștia erau frumoși și aveau un trup ferm - Îi curățĂ pe toți trei și le aruncă mațele În pîrÎu, după care Îi spălĂ atent În apa rece și-i băgĂ Într-un săculeț mic de zahăr pe care-l avea În buzunar. „Bine că fetii Îi place peștele“, se gîndi. „PĂcat că n-am cules niște zmeură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
apei pentru a le transmite și imprima din punct de vedere trupesc dar și psihologic lui Harap-Alb. Tânărul și neofitul erou manifestă o putere de vizualizare viscerală a uriașului stăpânitor peste ape („mare ghiol de apă trebuie să fie în mațele lui!”). Așadar, chiar personajul principal participă la creionarea unui aspect comic al personajului himeric, relevând, totodată, un tenebros mister al interiorității fizice a acestuia. Ambii aparținând fabulosului, subcategorie supranaturală acceptată convențional în spațiul literar al basmului, Setilă și Flămânzilă coexistă
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
spulberat. Și-o fi vindecat nebunia Brăduț? Să-i spun dragoste? Deși pot concede că asta o fi fost între ei, dragoste, niciodată nu mi s-a părut homosexualitatea decît morbus. Correctness? Dar e ca un vas plin cu reziduurile mațului gros. O slăbiciune pe cît de dezgustătoare, pe atît de nefastă a organului excreției. Nu, nu mă gîndesc la pederaști ca la "cîinii" de alungat din cetate, din Apocalipsa lui Ioan, încerc să nu-i discriminez, dar mă doare cazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
atârnate de-orbite-n spațiu sunt altele acum Că soarele-i palid, bolnav de stomac de un veac Cunosc toată gama de triluri - spanac! Când foamea-i tot foame și burta Îți ghiorțăie fără-a fi mândră sau demnă, O copaie de mațe nu poți să le umpli cu aer stătut, Când pâine nu e, o să mesteci pulberea stelelor, Dar pot eu să mușc Luna, dacă n-ajung la ea Sau să mut gura din care iese cuvântul În locul prin care mă slobod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pardoseala de lut umed. Melentie Heruvimu stătea lângă patul de scânduri cu mâinile împreunate în față, cu gâtul plecat puțin și se uita la femeia bolnavă cu ochii îndurerați de milă. Obrajii lui galbeni și supți zvâcneau când își auzea mațele ghiorăind, parcă i-ar fi fost frică să nu audă și ea. Într-un târziu o întrebă: ― Te doare rău? Pe fața femeii trecu o undă de înviorare, ca și când glasul lui i-ar fi alinat suferința. Răspunse cu un început
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ori de altceva, tot moarte se cheamă! ― Barem dacă muncim de ne zdrobim oasele, s-avem cu ce să ne ținem zilele! ― Nici așa nu-i drept ca unii să plesnească de prea sătui, iar altora să li se usuce mațele de nemîncare! Prefectului i se păru favorabilă evoluția atmosferei. Când omul furios începe să discute, e semn că a ajuns pe calea cumințirii, începu deci din nou și mai băbește să explice oamenilor că a venit pentru împăciuire, căci pacea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ori fumegând lăptos. În jur, câmpul răscolit purta urma roților grele ori a șenilelor care împinseseră, ca o rindea, pământul la un loc cu gunoaiele. — Mie mi-e cam frică, șefu’, șopti Chisăliță. Parcă doarme... De tare ce-mi chiorăie mațele, mi-e frică să nu se trezească... — Atuncea măcar abține-te să mai tragi bășini, îl apostrofă Pârnaie. — Tot de frică... Da’ io credeam că nu se simte... — Precum vezi... Chisăliță strânse din buci și îl urmă. Cât vedeai cu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Păi, atuncea io zic că sunt cel mai fericit, zise Iadeș. Că io ce caut nu găsesc, iar ce găsesc nu căutasem. Dacă zici că să fii nebun e totuna cu să fii la-ntâmplare, io-s ăla. Îi ghiorăiră mațele de foame, se încovrigă, semn că fericirea lui întâmplătoare era deplină, și oftă. Mierlă făcu două volte în aer, apoi se așeză drept pe creștetul lui Pârnaie, care ședea cu umerii țepeni, ca o statuie. Sau cel puțin așa îi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
întrebă Jenică, făcând ochii mari, ca-n fața unui teribil secret. Femeia clătină din cap, plină de curiozitate. Jenică luă o bucată de hârtie și scrise cu cifre mari, astfel încât zerourile abia încăpeau pe hârtie. Femeia își plimbă privirea peste mațul de zerouri, silabisi de câteva ori, încercând să nu piardă vreo cifră. — Parcă ar fi distanța de la Pământ la Lună... Dă-mi repede formularul, până nu mă zăpăcesc și uit cifrele. Cine știe când se mai ivește o ocazie ca
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
prejos. Începuseră să se împrietenească, fără ca asta să le îmbunătățească starea de spirit. Și de aceea întâmpinară cu aceeași neliniște bătăile în ușă. Ce-i, pomponel, ți-e rău ? îl dădăci maică-sa din pragul ușii. Dacă ești încuiat la mațe, să-ți înmoi niște prune uscate... Jenică se ghemui sub pompoanele cu care îl împopoțona maică-sa până să meargă la școală. Clătină din cap. Prunele umflate în apă îl îngrozeau chiar mai mult decât dantelele și pompoanele sub care
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
elanul, la fiecare nouă afurisenie sălta de pe scaun, astfel încât începuturile erau cu o terță mai sus. — Blestemat să fii în creierii tăi, se bucură, în sfârșit, popa, privindu-l cu duioșie. Afurisit în gură, în piept și-n inimă, în mațele trupului tău, în toate încheieturile și mădularele, de la cap până la picioare și înapoi ! De atâta săltat, se ridicase în picioare. Nu mai privea înspre Maca, bucuria și dragostea lui se adresau acum lumii întregi : — Să te blagoslovească apa rea, boarea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
sidefii, luceau ca și cum ar fi înotat prin ape repezi de munte, se unduiau unele peste altele, ispitind ca niște lostrițe. Jenică își aminti cum răsturna maică-sa castronul cu hamsii și, apoi, dintr-o mișcare îndemânatică, le smulgea capul cu mațe cu tot. „Așa-i, mămică...“, șopti și luă un loz, pe care îl simți răcoros și viu, zbătându-i-se ca un oblete între degete. Pesemne că unde sunt capsele trebuie să fie capul. Jenică îl rupse cu un gest
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ajutor. Arșița s-a înrăutățit și nu se simte nici o adiere de vânt. Mirosul de descompunere din sicriu e din ce în ce mai puternic. Ne petrecem noaptea sub cerul liber, chinuiți de căldură și țânțari. Eu și frații mei auzim cum ne chiorăie mațele. Mă trezesc în zori și aud în depărtare tropotul unor copite de cal. Mă gândesc că visez. Însă nici nu mă dezmeticesc bine, că în fața mea se ivește un călăreț. Mă simt amețită din cauza oboselii și a foamei. Omul descalecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
sistematic (am spune mai cur�nd �sistemic�) al realit??îi sociale, foarte distincte. � Structuro-func?ionalismul. Parsons, ale c?rui prime lucr?ri (1937) au convins c? ac?iunea social? avea propriet??ile unui �sistem� (cf. cap. I), s-a �nh?maț la rezolvarea unei duble probleme: aceea a condi?iilor men?inerii ?i func?ion?rîi sistemului social, pe de o parte, ?i aceea a modalit??ilor ac?iunii sociale, pe de alt? parte, fapt care l-a condus la elaborarea
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
în flăcări. Vei implora ajutor și nu vei putea să-l capeți, căci stărui în comportamentul tău nerușinat, lipsit de respect. Dumnezeu să vă lumineze sufletele, dacă încă aveți un suflet. Celulele în care a fost aruncat păreau a fi mațele unei nopți pierdute în univers. Tommaso își petrecea timpul dialogând cu propriul eu pentru a nu leșina sau a deveni cât era de mare un cheag de durere: ar fi fost sfârșitul, prădătorii aceia ar fi profitat imediat pentru a
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
pește sau un coș cu ouă. Astea sunt vești vagi, trebuie aflat ce mănâncă, ce vin preferă, dacă-i plac femeile, dacă dedică un anumit timp cărților, dacă are slăbiciuni pentru muzicieni sau actori. Tommaso e unul căruia îi chiorăie mațele, așadar iubește viața și poate duce-n spate viceregatul din Napoli în sunet de tambur îl anunță voios directorul temniței ca un petrecăreț ce se afla; în curând o să vă zvârle pe toți afară, trândavi ce trăiți din banii altora
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]