1,974 matches
-
de vieti posibile ca rezultat al unei alegeri egoiste; contractul social încurajeaz] ins] aceast] viziune și umbrește adev]râtul înțeles al tratamentului imparțial. Instrumentul contractual pare deci s] nu ajute prea mult în exprimarea ideii de egalitate moral]. El r]mane ins] un mod de exprimare a angajamentelor morale care o preced]. Poate fi, de asemenea, dup] cum spune Whewell, „o form] convenabil] de exprimare a Adev]rurilor Morale” (1845, p. 218), dar nu ap]r] și nici nu genereaz] aceste
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
cale spre finalitatea legitim] a acesteia: binele universal. Este îndoielnic, pan] la urm], dac] vorbim, de fapt, despre egoism, din moment ce acțiunea nu folosește egoismul decât în m]sura în care acesta constituie o strategie de atingere a binelui universal. R]mane cert faptul c] acest ideal pragmatic, fie el egoist sau nu, este fondat, în realitate, pe o afirmație dubioas], iar aceasta pentru c] înl]turarea constrângerilor legale sau etice (autoimpuse) menite s]-l împiedice pe individ în urmărea propriilor sale
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
care interesele individuale sunt în deplin] armonie sau dac] locul acestor constrângeri este luat de un principiu similar „mâinii invizibile”. Dac], de exemplu, toat] lumea se îmbulzește s] ias] din sală unui teatru din cauza unui incendiu, mulți ar putea r]mane blocați sau chiar ar putea muri în fl]c]ri. De aceea, pentru a evita sau minimaliza interacțiunea reciproc], este necesar] o coordonare a acțiunilor individuale. Desigur, acest lucru nu este de ajuns. Chiar dac] se vor forma șiruri, deși
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
putea muri în fl]c]ri. De aceea, pentru a evita sau minimaliza interacțiunea reciproc], este necesar] o coordonare a acțiunilor individuale. Desigur, acest lucru nu este de ajuns. Chiar dac] se vor forma șiruri, deși nimeni nu va r]mane blocat, cei de la urm] ar putea fi surprinși de fl]c]ri. Astfel, sistemul de coordonare elaborat s-ar putea s] nu fac] fâț] tuturor pericolelor, iar acest lucru pune probleme cu privire la abordarea pericolelor iminențe. Dac] lu]m în considerare
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
realit]ții. Din moment ce egoismul etic și cel psihologic sunt nefondate, nu exist] nici un motiv întemeiat care s] ne împiedice s] consider]m cea dintâi form] a egoismului ca fiind un insucces larg r]spândit. În cele din urm], măi r]mane doar egoismul raționalist, cea mai adânc înr]d]cinat] teorie normativ] asupra egoismului. Ins] și în acest caz p]rerile sunt împ]rțite. Referințe Butler, J.: Fifteen Sermons preached în the Rolls Chapel (1726); ed. J.H. Bernard (London, SPCK, 1970
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
teoriile deontologice sunt departe de a fi consecințialiste sau comparative. Din punct de vedere deontologic, minciună nu este un fapt greșit în baza consecințelor negative aferente unor situații particulare sau generale, ci prin ins]și natura ei, așa încât ea r]mane un fapt greșit chiar și atunci când urm]rile pe care le-ar putea produce sunt pozitive. Perspectivele deontologice, spre deosebire de cele consecințialiste, nu sunt fondate pe o abordare imparțial] a intereselor și a bun]st]rii celorlalți. Cerându-ni-se a
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
de lipsă de respect pentru cele cinci? În sfârșit, chiar dac] ar fi posibil] g]sirea unor argumente plauzibile în ap]rărea caracterului restrâns și limitat al formul]rilor deontologice sau a unei explicații pentru limitarea respectului, o întrebare r]mane inc] f]r] r]spuns: de ce trebuie considerat respectul ca fiind ceva ce dep]șește condiția sporirii bun]st]rii celorlalți? Dup] cum afirm] Donogan (1977, p. 183)... ...morală obișnuit] este afectat] puternic de ideea consecințialist] potrivit c]reia omul
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
putem remarcă apropierea de consecvențialism decât de deontologie. 3) Deși, dup] cum s-a observat, este esențial] restrângerea normelor deontologice precum și diferențierea acțiunilor permise (care au totuși urm]ri negative) de cele nepermise (constând în înf]ptuirea r]ului), r]mane incert dac] acest dublu obiectiv poate fi îndeplinit cu succes. Numeroși filosofi se declar] sceptici cu privire la posibilitatea de stabilire a unui criteriu clar, justificat și indubitabil de diferențiere a prejudiciului grav de cel superficial. Raționamentele lor fiind mult prea complexe
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
este sau nu cu adev]rât interzis? Dac] normele deontologice nu posed] aceast] capacitate, teoriile deontologice sunt în pericol s] se destrame luând forma unui pluralism etic cu accent profund intuiționist. Se afirm] c] numeroase lucruri sunt greșite, dar r]mane la latitudinea fiec]ruia s] stabileasc] influență prohibitiv] pe care normele o exercit] în situații specifice și gravitatea faptului. O asemenea poziție este dezb]țuț] în plan filosofic de c]tre Jonathan Dancy în acest volum (vezi capitolul 18, „Etică
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
definitorie a unei opțiuni este aceea c] exist] o posibilitate pe care agentul o poate realiza sau nu. El poate s]vârși acțiunea A, l]sând principiul de a fi bun s] îl conduc] în acțiunile sale, sau poate r]mane competitiv, automulțumit. Deși o opțiune este o posibilitate care poate fi realizat], agentul nu va fi niciodat] capabil de a determina cum funcționeaz] exact aceast] posibilitate; aceasta va depinde de alti agenți și de alte lucruri. Pot s] efectuez acțiunea
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
cum funcționeaz] exact aceast] posibilitate; aceasta va depinde de alti agenți și de alte lucruri. Pot s] efectuez acțiunea A și plou] sau nu, pot s] efectuez acțiunea A și are loc un al treilea r]zboi mondial; lista r]mane deschis]. Având în vedere diferențele de funcționare a acestor condițion]ri, orice opțiune are diferite probabilit]ți. Dac] o opțiune este o posibilitate ce poate fi realizat], probabili]țile sale sunt posibilele modalit]ți de realizare. Noțiunea de probabilitate reia
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
indirect], alteori strategic], în alte cazuri restrictiv]. Astfel de consecințe restricționate pot r]spunde variatelor provoc]ri asociate cu argumentul principal împotriva consecințialismului, dar aceast] afirmație nu poate fi dovedit] aici. În încheierea discuției noastre despre acest argument mai r]mane de atins un singur aspect, si anume cel conform c]ruia consecințele restrictive nu ar trebui confundate cu așa-numitele consecințe restricționate, distincte de consecințele extreme. Aceast] doctrin], care nu mai este acum la mod], afirm] c] regulile de comportament
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
pe ideea de utilitate. Dintr-o perspectiv] evident], acest argument ridic] tot atâtea probleme cât și r]spunsuri. A pune semnul egalit]ții între utilitate și caracterul folositor al unui lucru este deopotriv] bine și corect, ins] o intrebare r]mane în continuare f]r] r]spuns: „Util pentru ce?”. Majoritatea abord]rilor de mai tarziu ale doctrinei utilitariste reprezint] încerc]ri de soluționare a acestei simple dileme de mai sus. R]spunsul inițial aparține tocmai lui Bentham și este influențat
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
asupra binelui pe care il urm]resc oamenii, poate fi încadrat] în structura de bâz] a teoriei lui Bentham. Odat] înf]ptuit acest lucru, substanța concluziilor morale desprinse ulterior ar putea suferi modific]ri, spre deosebire de structura lor, care va r]mane aceeași. Cea mai recent] substituire de acest fel se realizeaz] între principiul hedonismului psihologic al lui Bentham și ideea de „satisfacere a preferințelor”, conform c]reia adepții acestui utilitarism de natur] preferențial] ar trebui s] insiste cu prec]dere asupra
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
persoanelor implicate. Criticile aduse de-a lungul timpului au avut în vedere compararea utilit]ților care fac obiectul acestei însum]ri. Abord]rile recente pun accentul pe caracterul impersonal al reuniunii utilit]ților. În acest sens, un lucru util r]mane util, indiferent dac] ne aparține nou], rudelor noastre, vecinilor sau unor înfometați etiopieni. În perspectiva utilitarist], datoria individual] și cea colectiv] este independent] de identitatea și statutul personal precum și de obligațiile speciale care decurg din acestea. Prin urmare, conform acestui
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
întâlnește pe Will Ladislaw, g]sind astfel și marea iubire, se gândește s] își p]r]seasc] soțul. Pe întreg parcursul românului, Dorothea duce o lupt] interioar] provocat] de conflictul dintre ideea de a pleca și cea de a r]mane. Filosofia etic] a fost preocupat] recent tocmai de întreb]ri privind modul de viat] pe care trebuie s] îl urmeze individul în vederea form]rii propriului caracter. Unii gânditori nemulțumiți de caracterul impersonal și îngust al utilitarismului și kantianismului - teoriile dominante
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
urmare, nu au datoria de a renunța la acele bunuri. La un alt nivel, acest aspect reprezint] modalitatea de a ar]ta c] rolul „statului minimal” este acela de a asigura existența tranzacțiilor libere. Rolul statului este de a r]mane în afara procesului, de exemplu, prin neimpozitarea venitului pe baze progresive pentru a finanța programe de „ajutor social” sau de asistent] pentru alte state. Impozitarea reprezint] aproprierea forțat] a venitului și este greșit], cu excepția sumelor minime necesare menținerii ordinii sociale. Referitor
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
prezent, exist] o vast] susținere a anumitor forme de eutanasie, iar mulți dintre filosofii contemporani au afirmat c] eutanasia poate fi ap]rât] din punctul de vedere al moralei. Opoziția oficial] a religiei (de exemplu, cea a Bisericii Romano-Catolice) r]mane oricum neschimbat], iar eutanasia activ] este în continuare considerat] o crim] în toate ț]rile, cu excepția Olandei. În cazul acestei ț]ri, incepand cu anul 1973, pe baza unei serii de cazuri juridice s-au stabilit condițiile în care doar
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
c] toate femeile sunt vulnerabile fâț] de violuri, chiar și cele lesbiene sau celibatare, acestea se pot confrunta cu sarcini nedorite. Deci pan] când nu exist] o metod] contraceptiv] complet eficace, sigur] și disponibil] tuturor femeilor, argumentele consecințialiste vor r]mane puternice. Dar aceste argumente nu îi vor convinge pe cei care resping teoriile morale consecințialiste. Dac] avortul este în mod inerent greșit, precum cred mulți, atunci nu poate fi justificat că o modalitate de a evita repercusiuni nedorite. Astfel trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
fi aceia care ar sugera în mod serios c] aceste entit]ți umane care se afl] în viat] ar trebui s] aib] un statut moral egal și complet. Așadar, argumentul conform c]ruia f]tul este o persoan] potențial] r]mane valabil. Poate c] acest lucru se datoreaz] faptului c] potențialul f]tului este un motiv solid pentru a-l aprecia și proteja. Din momentul în care o femeie se angajeaz] la îngrijirea conținu] a f]tului, ea și cei apropiați
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
adesea ca fiind o problem] doar a drepturilor femeii. Negarea avortului legal și sigur încalc] dreptul femeii la viat], libertate și integritate fizic]. Dar dac] f]tul ar avea același drept la viat] că și o persoan], avortul ar r]mane un eveniment tragic și greu de justificat cu exceptia cazurilor extreme. Astfel, chiar și cei care susțin drepturile femeii trebuie s] fie preocupați de statutul moral al f]tului. Pan] și o etic] a respectului vieții nu exclude toate uciderile intenționate
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
vedea și a-l trata pe cel]lalt că pe ceva inferior a ceea ce este cu adev]rât: a-l vedea pe cel]lalt nu ca pe un scop în sine, nu ca pe un subiect egal al experienței. R]mane ins] de discutat în acest caz dac] a trata atribute importante ale personalit]ții umane că simple bunuri susceptibile de a fi tranzacționate pe piaț], reprezint] un exemplu de exploatare în acest sens larg. Aici întâlnim eroarea pe care au
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
oportunit]ților și alegerilor reale ale femeilor și hr]nește falsă conștiinț] despre locul femeii în lume și în relația cu b]rbatul. Feministele precum MacKinnon pretind demascarea implicațiilor politice ale activit]ții sexuale și concluzioneaz] c] femeile vor r]mane pentru totdeauna subordonate b]rbaților dac] sexualitatea nu va fi reconceput] și ref]cut]. Deoarece relaționeaz] percepțiile tipurilor adecvate de activitate sexual] cu concepții mai largi despre forme politice adecvate, feministele radicaliste (cum ar fi separatistele lesbiene) au tendința de
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
guvernului în lumea afacerilor și care este rolul reglement]rilor guvernamentale? Altfel spus, macroetica este o încercare de includere a imaginii de ansamblu, de a înțelege natură lumii afacerilor și a funcțiilor ei. Unitatea de analiz] a afacerilor moderne r]mane totuși firma, iar întreb]rile centrale ale eticii afacerilor privesc, f]r] urm] de îndoial], pe directorii și anagajații acelor mii de companii care conduc viața comercial] a lumii. Aceste întreb]ri se refer] în particular la rolul corporației în
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Oricum, reprezentarea în sine nu are un aport considerabil în alterarea statutului moral; extinde puterea și capacitatea individului, deși, în același timp, le și restrânge într-o oarecare m]sur], dar chestiunea limitelor morale și a libert]ților va r]mane mult timp o problem] de evaluare a moralei comune care se aplic] scopurilor instituționale pentru care au fost create aceste puteri. Un exemplu ar fi cazul violenței, aplicarea ei fiind considerat] de Waltzer, Hampshire și Nagel ca fiind un semn
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]