1,836 matches
-
din tavan căzuseră pe pardoseală. Cărțile și bibelourile zăceau pe jos, total distruse. Iar În baie, oglinda de pe perete atîrna cu o față ciudată, pentru că sticla fusese spartă și căzuse, umplînd chiuveta cu sute de bucăți arginti. CÎnd ajunseră În mansardă, se auzi un fîlfîit, un zgomot de plecare bruscă. — Porumbei sau șoareci, se Întoarse Julia și zise Încet: Nu te deranjează, nu-i așa? — Nu-s șobolani? Întrebă Helen cu teamă. — O, nu. Cel puțin, nu cred. Merse mai departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Se gîndea la ea chiar În clipa În care se confrunta cu plînsul unei femei, chiar atunci cînd aceasta spunea: „E teribil de greu.“ Își amintea atingerea brațului Juliei În timp ce se freca de al ei, și apropierea de Julia În mansarda aceea mică. — Domnișoară Giniver? spuse telefonista. O convorbire din exterior. O anume domnișoară Hepburn. Să vă fac legătura? Domnișoara Hepburn? se gîndi Helen distrasă. Apoi Înțelese și simți că stomacul Îi tremură de teamă și vină. — O secundă, zise ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
a-și stopa șosetele. Nu știa că Helen, cu o oră În urmă stătuse la o fereastră, simțind cum carnea de pe brațe i se deschide asemenea unei flori spre soare, pentru că Julia era lîngă ea. Nu știa că Helen, În mansardă, a trebuit să-și Întoarcă ochii de la privirea Juliei, care-i făcea sîngele s-o ia la goană, și se temuse... Helen puse mîna pe receptor și-i dădu fetei un număr. Telefonul sună de două ori. — Alo, spuse Kay
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Richard nu se vede nicăieri. Sună soneria. Kirsty și Simon Bing sunt prieteni arhitecți de-ai lui Richard. Sunt de aceeași vârstă cu noi, nu au copii, doar o minunată pisică gri-albastră care plutește ca fumul printre porțelanurile japoneze din mansarda lor din Clerkenwell. Când mergem În vizită la familia Bing, Îmi petrec mult timp strigând la Ben, care se târăște În sus pe scara fără balustradă, privind curios și vesel În abis. Există o tensiune mută Între cei care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
gustoși sunt cartofii prăjiți (secretul constă în uleiul pe care-l folosesc sau ceva de genul ăsta). Singurul lucru care m-a cam băgat în sperieți în primele câteva luni a fost Adriana A. De câteva ori, în timp ce eram în mansarda lui Zach din Chinatown, a sunat telefonul, iar Zach n-a răspuns. Am auzit vocea Adrianei A., preluată de robot, invitându-l pe Zach la dejun, cină sau la o băută, pentru discuții profesionale. Oricum, se pare că m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
lui tata. Ce sunt părinții lui, iubito? — Habar n-am. E din Ohio și e un fotograf de mare succes. Ce-i drept e drept, nu știam mare lucru despre Zach, în afară de faptul că-i foarte atrăgător, locuiește într-o mansardă imensă în Chinatown și nu se bagă niciodată în pat fără să bea mai întâi un expresso. Era foarte devotat carierei și, câteodată, dispărea câteva zile fără să mă anunțe. Putea fi foarte misterios și evaziv când voia, lucru pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
de la gazetarii care scriu despre modă. Numai așa poți să obții cele mai bune articole. Jolene și Lara erau amândouă epuizate. Seara trecută fuseseră invitate la o cină supermarfă la una dintre odraslele unui membru al formației Pink Floyd, la mansarda lui din centru. Un chelner ne aduse băuturile, dar cele două își ignorară paharele: erau mult prea stresate de noaptea trecută. —Toți erau copii de-alde celor de la Rolling Stones sau Mamas and Papas, explică Jolene. Puștii rock’n’roll
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
bufetul masiv.) Credeam că s-ar putea să... — Dau foc la ceva? Nu azi, și nu aici. Vorbea În șoaptă și părea Într-o stare aproape visătoare și ruptă de realitate, ca un copil care descoperă Într-o bună zi mansarda secretă a casei. Se apucă să exploreze sertarele goale ale mesei de toaletă, cu buzele mișcîndu-i-se Într-o descriere neauzită a obiectelor imaginare găsite acolo. — Asta era camera lui Bibi... gîndește-te de cîte sute de ori s-o fi privit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
de țigară. Georgiana îl alungase de la masă cu un simplu ronțăit de alune. De fapt, și eu am făcut la fel ca ea, oftă Clara, privindu-i gușa care se mișca sârguincios. Am lăsat trecutul să se scofâlcească într-o mansardă și m-am ocupat numai și numai de prezent. Ar fi vrut s-o întrebe despre Eduard. Ar fi vrut să audă de la Georgiana versiunea ei despre întâmplările din urmă cu douăzeci de ani. Sperase ca vizita la Cluj să
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ar fi aparatul digestiv. Le atinge și la sistemul nervos. Mai ales la creier, locul cel mai sensibil la radioactivitatea remanentă. Medicii ipocriți se fac că nu știu de unde apar asemenea aberante manifestări și de unde se iscă atâția stricați la mansardă... Reflecțiile de felul acesta erau destul de frecvente în mintea lui Vladimir, la fel cum, odinioară, le împuia capul tuturor colegelor cu Problema numerelor prietene, vorbindu-le, printre pupături, despre Tirania numerelor întregi. Celebritatea de matematician genial i se atașase lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
apăru Melanie. Era leită dama de caro din cărțile de joc! Fără îndoială, părea frumoasă, fiindcă era blondă. Însă, pe deasupra, nu arăta ca o făptură din lumea aceasta. Zise cu un neasemuit glas muzical: Bună seara, domnule Waldemar! Atins la mansardă de cantitatea enormă de băutură pe care o băgase în el, Vladimir, cu reflexele și gândirea încetinite, rămase tăcut în reflecții inadecvate momentului. Parcă ar veni de undeva, dintr-o lume, unde oamenii suferă sistematic și într-o succesiune la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
manifestări din partea aliatului german, în special la cadrele inferioare. Lasă grăbit în urmă forfota obositoare a bulevardului și cotește spre o stradă mai liniștită, cu multe prăvălii mici, înghesuite între case ridicate pe verticală într-un etaj sau două, cu mansardă și lucarne. Fațada unei bodegi, acum închisă, este în lucru și pășește cu grijă printre bucățile de tencuială căzute pe trotuar. Citește meniul afișat în fereastra mânjită cu var"Ciorbă de burtă, mititei, friptură și vin bun". Un gunoier cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Cutii de memorie - România“, expoziție de Rebeca Loulou (9-16); K Fe Van Graph (str. Matei Corvin nr. 4): „Un campion în imagini“ - expoziție foto de Valentina Sarosi; Biblioteca Județeană (Piața Libertății): „Brâncuși - 130“ - expoziție de albume de artă (9-17); Galeria Mansarda: Eurobarometrul Vizual; Expoziție de tapiserie (10-18); Galeria Art Opera (Piața Victoriei): Expoziție omagială Victor Gaga (sculptură) și Magda Ziman (tapiserie) (10-20); Muzeul Banatului: Costume populare din colecția soliștilor vocali Cătălina Pâșlea și Marius Matei (9-16); Biblioteca Centrală Universitară Eugen Todoran
Agenda2006-12-06-1-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/284889_a_286218]
-
tehnică este asigurată de patru tehnicieni de sunet, cei mai mulți lucrând voluntar. Vali Corduneanu Politici culturale franceze l Întâlnire-dezbatere la Facultatea de Arte Luni, 5 decembrie, de la ora 16, în organizarea Centrului Cultural Francez din Timișoara și a Fundației Interart TRIADE, mansarda Facultății de Arte a Universității de Vest din Timișoara (str. Oituz nr. 4) va găzdui o întâlnire-dezbatere pe marginea cărții „Politici culturale: apusul unui mit“ de Jean-Michel Djian, apărută la Editura Fundației Interart TRIADE din Timișoara, în traducerea doamnei prof.
Agenda2005-49-05-cultural () [Corola-journal/Journalistic/284444_a_285773]
-
Müller Guttenbrunn: Expoziție de fotografie: Un an de studii în Japonia (9-16); Primăria Timișoara: Expoziția de proiecte „Norul“ (9-14); Centrul Galeria Helios: Sculptură Octavian Maxim (9-18, S 9-15, D închis); Arta plastică europeană, secolele XVI-XX, din colecția Muzeului Banatului (9-16); Mansarda Facultății de Arte (str. Oituz nr. 8): Expoziție de proiecte (9-18); Galeria Pro Armia: Icoane pe lemn, Dan Vifor Pichiu (10-16); Galleria 28: Pictură Stela Lie (programări la tel. 246 599); Caffee Erick’s: Expoziție de fotografie (9-24); Carola’s
Agenda2005-49-05-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/284469_a_285798]
-
o porneam pe străduțe. Era ca și cum ai fi sărit dintr-un container: asfaltul se rupea, casele vechi începeau trist, abrupt, cu zidurile laterale retezate și grădinile ciobite de moloz. Îți venea să urli. Privirea se-așeza apoi liniștită pe ochiurile mansardelor. Acoperișurile de țiglă apăreau dintre copaci, coloanele și capitelurile străluceau prin iederă, brâurile din piatră albă de râu alunecau pe fațade și-n colțul irisului, împreună cu câte-un motan leneș care încerca să se cațere pe ele. Grădinile foșneau discret
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
simțit, nu, am știut că s-a întâmplat ceva rău. Casa lui Mihnea nu mai arăta la fel. Acoperișul căzuse pe jumătate, ca o felie de tort. Tabla despicase planșeul, trăgând totul după ea; podul lipsea, la fel bucătăria din mansardă. Zidurile plesniseră, tavanele săriseră prin geamuri. Aproape că nu mai recunoșteai locul. Soarele se scurgea prin prăjitura asta moale, albă de praf. Parcă o răscolise cineva cu un cuțit uriaș. M-am repezit la intrare, pe treptele pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
sunt cavaleri pe ea. „Nu-i rău deloc. Ce altceva a mai transpirat despre el?“ „Mai nimic. Doar că, prin anii ’70, la prima renovare a clădirii din Episcop Radu, au venit niște muncitori de la ICRAL și-au aruncat din mansardă mulajele mai multor cavaleri, în diferite poziții. Asta tot de la chiriaș am aflat-o.“ „Văd că ai cercetat problema...“, am bombănit. „Acuma spune-ne și care-i legătura cu tabloul lui Luchian.“ „Nu știu. Sincer, nu știu.“ Jubilam, în sinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
plăcea mai mult decât aia obișnuită). La prânz, nu suferea găluștile cu prune și mâncarea de bame (ultima ar fi răscolit și-un mort: băloasă, lâncedă, cu sosul interminabil lipit de corpul flasc, parcă înghițeai bucăți de perucă fiartă). Ura mansardele și pivnițele, încăperile înguste și întunecate, care îți tăiau lumina și respirația. Iubea spațiile mari, libere, în care puteai să privești cerul și să le pui piedici copiilor mici (de asta, chiar n-am auzit nicăieri!). Ca toată familia Dinu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
apartinut parintilor mei si a fost nationalizat. Era compus din trei camere (dintre care una fara ferestre) si baie cu W.C. (de asemenea fara fereastra) la parter, doua camere, W.C. si pod la etajul intii si spalatorie si bucatarie la mansarda, toata locuinta fiind incalzita cu lemne. In toata perioada cit am domiciliat in str. Leon-Voda nr. 34, am locuit impreuna cu alte trei si chiar patru familii (doua sau trei familii in cele trei camere de la parter; familia mea, compusa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
trei si chiar patru familii (doua sau trei familii in cele trei camere de la parter; familia mea, compusa la inceput din patru, apoi din trei persoane, in cele doua camere de la etajul intii si o alta familie in spalatoria de la mansarda). Nu cunosc motivele pentru care aceasta proprietate a parintilor mei, conceputa pentru a fi locuita in conditii normale de catre o singura familie, a fost nationalizata. In orice caz, intrebarea a avut darul de a-mi reaminti de promiscuitatea anilor ’50
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
alarmă prințul. — A sosit de îndată ce ați plecat împreună cu Lizaveta Prokofievna. Eu l-am adus! — Ah, pariez, începu subit să fiarbă Lizaveta Prokofievna, uitând cu totul că acum câteva clipe îl lăudase pe prinț, pariez că s-a dus ieri în mansarda lui și i-a cerut iertare în genunchi, pentru ca răutatea asta de om să-i facă onoarea de a se muta aici. Te-ai dus ieri la el? Adineaori doar ai spus-o cu gura ta. Așa-i sau nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
În fulgerele sunând ca lingurițe de-argint, În cămara cu-arome de suvenir, de gutuie, Surâs ca o mănușă, uitat în pian, în fluier, Din ringlodă spre-albastru mai profund suind, Până-n monedele dansului, până-n hohotul pâinii Până-n părul conducând în mansarda din flaut, Până-n omida odihnită pe crepusculul mâinii, Până-n versul acesta în care te cânt și te laud. Nici un vers nu este însă un punct terminus al itinerariului imnic: poezia rămâne deschisă. Un asemenea discurs „infinit” ce-și caută pretextele
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
care coagulează în jurul opoziției schilleriene anunțate în titlu un întreg „sistem cioranian de ficțiuni compensatoare”: transfigurarea, ratarea, spațiul mitteleuropean, relația între culturile minore și culturile majore, Spania, românitatea, crepuscularul, dandysmul, donjuanismul, regresiunea, romantismul, sinuciderea, fragmentar(ism)ul, statutul de Privatdenker, mansarda ș.a. În fine, prin multitudinea și îndrăzneala paralelismelor, fie și numai „complexul lui Fiesco” („arhetipul impetuos al tânărului genial care se sufocă în cadrele meschine ale unui spațiu mărginit”) îl incită pe autor la excursuri temerare prin scrierile lui I. L
VARTIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290439_a_291768]
-
legarea lor de Franța, este atestată și În lexicul maghiar din Transilvania. În secolul al XVIII-lea, adjectivul „francia” conotează de fapt „modern”, „civilizat” pentru substantivele la care se atașează: francia-borsó, 1753 (un soi de mazăre), francia-fedél, 1768 (acoperiș cu mansardă), francia-kártya, 1753 (cărți de joc), francia-kék, 1723 (un fel de stofă), francia-kemence, 1797 (cuptor franțuzesc), francia-nadrág, 1724 (pantaloni franțuzești), francia-posztó, 1723 (postav franțuzesc), francia-tallér, 1756 (taler franțuzesc), francia-zár, 1761 (broască franceză) etc. - vezi Erdélyi magyar szótörténeti tár [Dicționarul etimologic al
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]