1,309 matches
-
pe complicitatea unora dintre atenieni, care își aminteau de regimul pisistrazilor ca despre o „vârsta de aur” a Atenei. La sfârșitul lunii august a anului 490 î.Hr., întreaga flotă (în jur de 600 de corăbii) a ancorat în golful de la Maraton - perșii se aflau acum la doar 42 km de Atena. Principala sursă pentru Războaiele Greco-Persane, istoricul grec Herodot, supranumit și „părintele Istoriei”, spune că flota persană era compusă din 600 de "trireme". El nu dă indicații exacte referitoare la mărimea
Bătălia de la Maraton () [Corola-website/Science/299097_a_300426]
-
că la a doua invazie a Greciei (cea încheiată cu bătăliile de la Termopile și Salamina) fiecare triremă avea la bord 30 de ostași complet echipați (pe lângă cei 14 sau 15 marinari), deci cele 600 de trireme care acostaseră în golful Maraton puteau transporta ușor cel puțin 18.000 de soldați. Consensul istoricilor situează numărul perșilor la circa 25.000, plus circa 1.000 călăreți. Oricum, efectivele armatei persane erau net superioare, ca număr, celor ateniene. În fața pericolului care o amenința, Atena
Bătălia de la Maraton () [Corola-website/Science/299097_a_300426]
-
polisuri grecești, numai fidela aliată a Atenei, Plateea, a avut curajul să trimită un efectiv de circa 1000 de oameni. Herodot nu dă informații concrete referitoare la efectivul armatei ateniene, dar istoricii de mai târziu consideră că Atena trimisese la Maraton între noua și zece mii de hopliți. La aceștia se mai adăuga probabil un anumit număr de soldați ușor înarmați și de sclavi (Pausanias susținea că la Maraton au luptat pentru prima oară și sclavii, alături de oamenii liberi). Unul dintre cei
Bătălia de la Maraton () [Corola-website/Science/299097_a_300426]
-
efectivul armatei ateniene, dar istoricii de mai târziu consideră că Atena trimisese la Maraton între noua și zece mii de hopliți. La aceștia se mai adăuga probabil un anumit număr de soldați ușor înarmați și de sclavi (Pausanias susținea că la Maraton au luptat pentru prima oară și sclavii, alături de oamenii liberi). Unul dintre cei zece "strategi" ai Atenei (funcție electivă anuală) era Miltiades "cel Tânăr". El era cel care reușise să influențeze forul suprem de conducere atenian ("adunarea poporului") să hotărască
Bătălia de la Maraton () [Corola-website/Science/299097_a_300426]
-
conferea experiența sa militară și cunoștințele sale despre componența armatei persane, Miltiades l-a convins pe "polemarhul" Callimachus (comandantul suprem al armatei ateniene), să declanșeze neîntârziat atacul. Armata persană, aflată cu spatele la mare, era aprovizionată de flota care staționa în golful Maraton. Perșii nu au fost alarmați de liniștea care domnea în tabăra atenienilor și au continuat să debarce - se considerau avantajați prin superioritatea lor numerică. Miltiades i-a aranjat pe cei 9000 de atenieni și pe cei 1000 de plateeni în
Bătălia de la Maraton () [Corola-website/Science/299097_a_300426]
-
192 de morți din rândurile atenienilor și 11 dintre aliații veniți din Plateea. Printre cei căzuți în luptă s-a numărat și polemarhul Callimachus. Ei au fost îngropați într-un tumul comun care mai domină și astăzi câmpia litorală de la Maraton. Herodot datează evenimentele despre care a scris în „"Istoriile"” sale conform unui calendar lunisolar; dar fiecare oraș-stat ("polis") din vremea sa utiliza o altă variantă. Prin calcule astronomice se poate obține o dată corelată cu calendarul iulian - astfel, Philipp August Böckh
Bătălia de la Maraton () [Corola-website/Science/299097_a_300426]
-
în „"Istoriile"” sale conform unui calendar lunisolar; dar fiecare oraș-stat ("polis") din vremea sa utiliza o altă variantă. Prin calcule astronomice se poate obține o dată corelată cu calendarul iulian - astfel, Philipp August Böckh (în 1855) a concluzionat că bătălia de la Maraton a avut loc pe 12 septembrie 490 î.Hr., conform calendarului iulian. Această dată este în general acceptată de către istorici. Există însă și opinii diferite: dacă se ia în considerare faptul că spartanii nu au participat la luptă datorită motivelor religioase
Bătălia de la Maraton () [Corola-website/Science/299097_a_300426]
-
cuceri întreaga Grecie, o debarcare susținută de flotă era insuficientă - era necesară o invazie pe calea terestră. El dorea să reia la o scară mai mare proiectul de invazie, dar problemele interne ale Imperiului Persan l-au împiedicat (înfrângerea de la Maraton a determinat revolta Babilonului și a Egiptului, revolte care s-au prelungit până după moartea lui Darius). De abia după ce urmașul său la tron, Xerxes, a restabilit ordinea în Egipt și în întregul imperiu a fost plănuită o nouă expediție
Bătălia de la Maraton () [Corola-website/Science/299097_a_300426]
-
revolte care s-au prelungit până după moartea lui Darius). De abia după ce urmașul său la tron, Xerxes, a restabilit ordinea în Egipt și în întregul imperiu a fost plănuită o nouă expediție în Europa. Pentru greci însă, bătălia de la Maraton a ramas în amintire ca o victorie cu urmări capitale. Temuta armată persană (care păruse până atunci de neînvins) a fost, pentru prima oară, zdrobită în câmp deschis de către hopliți. La Maraton, a fost salvată nu numai independența unui popor
Bătălia de la Maraton () [Corola-website/Science/299097_a_300426]
-
expediție în Europa. Pentru greci însă, bătălia de la Maraton a ramas în amintire ca o victorie cu urmări capitale. Temuta armată persană (care păruse până atunci de neînvins) a fost, pentru prima oară, zdrobită în câmp deschis de către hopliți. La Maraton, a fost salvată nu numai independența unui popor, ci o întreagă civilizație. Atenienii s-au salvat pe ei înșiși și au salvat, în același timp, Grecia. Plini de o legitimă mândrie, atenienii și-au onorat eroii căzuți în luptă, ridicând
Bătălia de la Maraton () [Corola-website/Science/299097_a_300426]
-
unui popor, ci o întreagă civilizație. Atenienii s-au salvat pe ei înșiși și au salvat, în același timp, Grecia. Plini de o legitimă mândrie, atenienii și-au onorat eroii căzuți în luptă, ridicând un tumul înalt pe câmpia de la Maraton și au oferit un tezaur templului din Delfi, dedicându-l acelorași eroi. În anul următor, (489 î.Hr.) Miltiades, învingătorul de la Maraton, după ce a obținut bani sub formă de împrumuturi de la cetățenii atenieni, a întreprins pe cont propriu o expediție împotriva
Bătălia de la Maraton () [Corola-website/Science/299097_a_300426]
-
de o legitimă mândrie, atenienii și-au onorat eroii căzuți în luptă, ridicând un tumul înalt pe câmpia de la Maraton și au oferit un tezaur templului din Delfi, dedicându-l acelorași eroi. În anul următor, (489 î.Hr.) Miltiades, învingătorul de la Maraton, după ce a obținut bani sub formă de împrumuturi de la cetățenii atenieni, a întreprins pe cont propriu o expediție împotriva insulei Paros, în scopul de a-i pedepsi pe locuitorii acesteia pentru ajutorul acordat perșilor. Expediția s-a soldat însă cu
Bătălia de la Maraton () [Corola-website/Science/299097_a_300426]
-
acesteia pentru ajutorul acordat perșilor. Expediția s-a soldat însă cu un eșec; adversarii politici ai lui Miltiades au profitat de acest fapt și au cerut condamnarea la moarte a acestuia. În cele din urmă, cel care salvase Atena la Maraton a fost condamnat la închisoare, loc în care a și murit în același an. Dar consecințele bătăliei de la Maraton pot fi urmărite chiar și până în zilele noastre. Marele arheolog și istoric francez François Chamoux spunea: O legendă relatează faptul că
Bătălia de la Maraton () [Corola-website/Science/299097_a_300426]
-
profitat de acest fapt și au cerut condamnarea la moarte a acestuia. În cele din urmă, cel care salvase Atena la Maraton a fost condamnat la închisoare, loc în care a și murit în același an. Dar consecințele bătăliei de la Maraton pot fi urmărite chiar și până în zilele noastre. Marele arheolog și istoric francez François Chamoux spunea: O legendă relatează faptul că Fidipide, un mesager atenian, a alergat distanța de 42 de kilometri de la câmpul de luptă de la Maraton până la Atena
Bătălia de la Maraton () [Corola-website/Science/299097_a_300426]
-
bătăliei de la Maraton pot fi urmărite chiar și până în zilele noastre. Marele arheolog și istoric francez François Chamoux spunea: O legendă relatează faptul că Fidipide, un mesager atenian, a alergat distanța de 42 de kilometri de la câmpul de luptă de la Maraton până la Atena, pentru a anunța victoria asupra perșilor. În momentul în care a ajuns, a strigat: "Nenikikamen" (am învins!), după care a murit pe loc. Majoritatea istoricilor atribuie în mod incorect această legendă istoricului grec Herodot, care a relatat evenimentele
Bătălia de la Maraton () [Corola-website/Science/299097_a_300426]
-
legendă istoricului grec Herodot, care a relatat evenimentele din războaiele persane în lucrarea sa "Istorii" (scrisă aproximativ în anul 440 î.Hr.) În amintirea acestui erou, la inițiativa baronului Pierre de Coubertin, în programul Jocurilor Olimpice moderne a fost inclusă proba de "Maraton", care se aleargă pe o distanță de 42,195 km (distanța exactă dintre Maraton și Acropola din Atena). Atenianul Eschil, cel supranumit „părintele tragediei universale”, a participat la bătăliile de la Maraton și Salamina, unde a luptat ca hoplit. În capodopera
Bătălia de la Maraton () [Corola-website/Science/299097_a_300426]
-
Istorii" (scrisă aproximativ în anul 440 î.Hr.) În amintirea acestui erou, la inițiativa baronului Pierre de Coubertin, în programul Jocurilor Olimpice moderne a fost inclusă proba de "Maraton", care se aleargă pe o distanță de 42,195 km (distanța exactă dintre Maraton și Acropola din Atena). Atenianul Eschil, cel supranumit „părintele tragediei universale”, a participat la bătăliile de la Maraton și Salamina, unde a luptat ca hoplit. În capodopera sa "Perșii", singura sa tragedie cu subiect istoric care s-a păstrat, Eschil descrie
Bătălia de la Maraton () [Corola-website/Science/299097_a_300426]
-
în programul Jocurilor Olimpice moderne a fost inclusă proba de "Maraton", care se aleargă pe o distanță de 42,195 km (distanța exactă dintre Maraton și Acropola din Atena). Atenianul Eschil, cel supranumit „părintele tragediei universale”, a participat la bătăliile de la Maraton și Salamina, unde a luptat ca hoplit. În capodopera sa "Perșii", singura sa tragedie cu subiect istoric care s-a păstrat, Eschil descrie povestea emoționantă a morții unui imperiu și a unei civilizații (cea persană).
Bătălia de la Maraton () [Corola-website/Science/299097_a_300426]
-
la vârsta de 56 de ani. Indiferent de data nașterii a unui cal sau ponei, în multe concursuri vârsta crește pe data de 1 ianuarie în emisfera nordică și pe 1 august în emisfera sudică. Excepții se fac în cursele maraton, unde vârsta minimă pentru a concura este bazată pe vârsta reală și precisă a animalului. Următoarea terminologie este folosită pentru a descrie caii de diferite vârste: În cursele de cai, aceste definiții pot fi diferite: De exemplu, în Insulele Britanice
Cal () [Corola-website/Science/299202_a_300531]
-
părinți. Capablanca a dominat la turneul din New York, 1927, înaintea lui Alehin cu trei puncte, câștigând un premiu de excelență împotriva lui Rudolf Spielmann și câștigând iarăși două meciuri împotriva lui Aaron Nimzovici. El va pierde titlul, într-un meci maraton împotriva lui Alehin, acesta dovedindu-se, în meciuri lungi, un adversar redutabil. Alehin a refuzat să mai joace un meci-retur împotriva lui Capablanca, însă a jucat două meciuri împotriva lui Efim Bogoljubov, un jucător fin, dar care nu îi punea
José Raúl Capablanca () [Corola-website/Science/299903_a_301232]
-
în satrapia Skudra. În 500-494 î.Hr., cetățile grecești din Asia Mică se răscoală împotriva perșilor, în frunte cu Miletul. Atena și sprijină revoltă ioniana, oferindu-i lui Darius pretextul unei intervenții în Grecia. În 490 î.Hr., perșii sunt învinși la Maraton de către atenieni. Urmașul lui Darius, Xerxes I (486-465 î.Hr.) inițiază o nouă campanie, dar înfrânt la Salamina și la Plateea în 480-479 î.Hr. renunța la politica expansionista în zona datorită dificultăților interne prin care trecea imperiul. Profitând de slăbiciunea imperiului
Geți () [Corola-website/Science/299936_a_301265]
-
Los Angeles argumentând că securitatea sportivilor nu ar fi fost garantată. Una din problemele principale ale Jocurilor Olimpice este dopajul. La începutul secolului XX, multi sportivi olimpici au început să folosească medicamente pentru a-și îmbunătăți performanțele sportive. De exemplu, câștigătorul maratonului de la Olimpiada din 1904, Thomas Hicks, a primit de la antenorul sau stricnina și brandy pentru a putea termina cursa. Primul caz de deces la Jocurile Olimpice din cauza dopajului a avut loc în 1960, la Romă. În timpul cursei de ciclism, danezul Knut
Jocurile Olimpice () [Corola-website/Science/298755_a_300084]
-
paradoxului pe care-l mânuiește ca puțini alții” (Eran Sela - „Izvoare”); „O sărbătorească dezlănțuire a spiritului” (V. Mîndra - „România Liberă”); „«Celebrul 702», o comedie... care își aruncă săgețile din plin” (Gigi Lunari - „Il Drama”, Italia); „Un alergător singuratic, într-un maraton în care și-a pierdut plutonul” (Aurel Storin, „Informația Bucureștiului”); „...«Șeful sectorului suflete»... o rachetă luminoasă...” (I. Rudel - „Revista Mea”); „Rugul unei creații în continuu crescendo” (Mircea Schrager - Costin, „Facla” - Tel Aviv); „Un exeget rafinat și subtil, un comentator pasionat
Alexandru Mirodan () [Corola-website/Science/298911_a_300240]
-
dată articulate în mod coerent argumentele cu privire la natura gorbaciovistă a conducerii fenesniste a țării și la supraviețuirea corpului monstruos al comunismului, în ciuda dispariției sale ca sistem”. Stelian Tănase a fost una dintre cele mai active personalități publice implicate în demonstrațiile maraton intrate în istoria postcomunistă sub numele de ”fenomenul Piața Universității”, alături de Ana Blandiana, Doina Cornea, Radu Filipescu, Marian Munteanu, Octavian Paler, Victor Rebengiuc, Gheorge Zamfir; aceste manifestări împotriva Frontului Salvării Naționale, a lui Ion Iliescu, Petre Roman, Silviu Brucan & ceilalți
Stelian Tănase () [Corola-website/Science/298920_a_300249]
-
Graafschap a fost recostruit recent pentru a-l transforma într-o arena cu toate locurile pe scaune. Tribunele sunt complet acoperite, cu acoperiș vopsit în albastru și alb, culorile clubului. Orașul are o piscină interioară, Rozengaarde. Din anul 2005, un maraton de patru zile este organizat care începe și se termină în Doetinchem și trece prin Achterhoek.
Doetinchem () [Corola-website/Science/297736_a_299065]