1,139 matches
-
includă votanții de centru-dreapta din Ontario și mai mulți electori din zonele urbane ale Canadei anglofone. Odată cu această reinventare ca "Alianță", Reformiști au renunțat la ideea potrivit căreia "poporul" ar avea o identitate regională vestică. De asemenea, această reinventare a marginalizat recursul la democrația directă, văzută până atunci ca principalul remediu pentru deficiențele partidelor politice și ale instituțiilor reprezentative și aproape că a eliminat referința la revendicările vestului adresate instituțiilor economice și politice centrale (CA, 2000). Acest troc cu revendicările populiste
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
din America de Nord, de dinainte de 1970, care zugrăvea poporul drept masa cetățenilor activi, ale căror interese pot fi reprezentate de un guvern care lucrează pentru a reduce din puterea corporatistă, a fost respins de Partidul Reformei, la fel cum acesta fusese marginalizat și în Statele Unite. Scurta analiză a modalității în care liderul Partidului Conservator utilizează temele antielitiste ne arată cât de greu este să separăm fibra populistă de noul cadru al conservatorismului de dreapta. Dificultățile sunt la fel de mari și în cazul discursului
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
nu a mea! (Bruhn, 2009: 171). Mai târziu, López Obrador avea să conceapă un program electoral fără girul partidului. Așadar, relația între partidele deja consolidate și liderii populiști pare să fie contradictorie. Pe de-o parte, acești lideri tind să marginalizeze structurile de partid și întreprind foarte puține lucruri pentru a construi noi mecanisme instituționale pe care să nu le controleze. De cealaltă parte, membri de partid acceptă sau chiar solicită întrebuințarea retoricii populiste și recursul la un comportament agresiv. În
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
de democrația reprezentativă. Chávez a mers atât de departe, încât a afirmat că Venezuela "se îndrepta către un stat tot mai autoritar și represiv... spre o dictatură fascistă" (Blanco Muñoz, 1998: 368). Totuși, după ce a venit la putere și a marginalizat partidele tradiționale, Chávez s-a făcut tot mai mult auzit în privința altor elemente aparținând elitei și pe care el le contesta, cum ar fi trusturile media care erau mai adversari ai conducerii sale. Și în vreme ce Chávez a fost mereu critic
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
fost, de asemenea, mai ales în calitatea sa de intermediar, o resursă politică care asigura mai multă putere pentru a trece peste constrângerile instituțiilor regimului existent. Pe scurt, participarea populară l-a ajutat pe Chávez să recreeze ordinea constituțională, să marginalizeze establishmentul politic și să ofere beneficii sociale și economice unui spectru mai larg de posibili susținători. Deci participarea a fost și un scop, și un mijloc pentru chavism - o componentă integrală a democrației, concepută că suveranitate populară și ca un
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
pentru respectivele regimuri. Deși împărtășim această perspectivă asupra populismului care are în mod fundamental două tăișuri, prezentăm o opinie ușor diferită. În America Latină, populismul tinde să fie incluziv, dar se democratizează rar. Este incluziv prin aceea că implică mobilizarea grupurilor marginalizate împotriva elitelor tradiționale. Populiștii de succes au înlăturat cel puțin parțial elitele existente și au deschis accesul către establishmentul politic pentru noi actori. Aceștia pot numi reprezentanți ai grupurilor marginalizate în funcții în stat, crea noi canale de acces și
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
democratizează rar. Este incluziv prin aceea că implică mobilizarea grupurilor marginalizate împotriva elitelor tradiționale. Populiștii de succes au înlăturat cel puțin parțial elitele existente și au deschis accesul către establishmentul politic pentru noi actori. Aceștia pot numi reprezentanți ai grupurilor marginalizate în funcții în stat, crea noi canale de acces și/sau folosi autoritatea publică pentru a propune politici care să fie în beneficiul material și simbolic al grupurilor anterior excluse din viața politică. În anii 1930 și 1940, mulți populiști
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
unor politici sociale durabile. Într-adevăr, sub aspectul ocupării și al venitului mediu, "peruvienii nu o duceau mai bine în 2000, față de 1990" (Carrión, 2006: 126). În privința incluziunii politice, pe care Flic (2010: 14) o definește ca permisiune acordată grupurilor marginalizate de a "accede la puterea politică", palmaresul lui Fujimori a fost unul eterogen. La prima sa participare în alegerile prezidențiale, fujimori a mobilizat într-adevăr părți ale populației care fuseseră anterior marginalizate, cu precădere creștinii evanghelici și economia subterană. În
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
Fujimori l-a avut, a fost cel din sfera incluziunii simbolice, pe care Flic (2010) o definește ca fiind un proces în care "grupul exclus face parte din colectivul "noi"". Fujimorismul a făcut clasa politică accesibilă pentru grupurile care erau marginalizate în mod tradițional. Vizibilitatea și importanța eveghelicilor, a femeilor și a politicienilor mestizo au crescut semnificativ sub Fujimori. Ca să folosim cuvintele unui membru fujimorist al congresului: Membrii [...] opoziției sunt cei care au deținut puterea dintotdeauna. Datorită lui Fujimori, oameni ca
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
Slovacia de la tranziția sa spre o democrație consolidată. Numeroase studii slovace demonstrează faptul că Mečiar a urmărit eliminarea sistematică a constrângerilor instituțional, în special după revenirea sa ca premier, la finalul anului 1994 (Deegan-Krause, 2006; Haughton, 2005; Henderson, 2002). A marginalizat sistematic rolul opoziției în Parlament și în cadrul organismelor de monitorizare, a limitat atribuțiile președintelui și a subminat independența poliției, a procurorilor și a tribunalelor. În mediul public explicațiile oferite pentru aceste abuzuri asupra instituțiilor au urmat tiparul plebiscitar al unui
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
reduce distanța între guvernați și guvenanți. Așa a procedat în mare parte Partidul Austriac Creștin Democrat, ÖVP, în Austria, înainte de și în perioada în care a format o coaliție cu FPÖ. Și, după cum arată Fallend, creștin-democrații au avut mare succes, marginalizând masiv populiștii și având din nou inițiativă în politica austriacă. În cele din urmă, strategia de integrare poate fi considerată complementară strategiei adaptării. În vreme ce adaptarea îi privește pe actorii politici tradiționali, integrarea se referă la tactici pe termen scurt sau
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
concertul națiunilor. Este vorba în primul rând de state și entități care nu sunt recunoscute juridic ca state de către majoritatea comunității internaționale. Această sursă de recunoaștere poate fi vizată și de state care nu au probleme de recunoaștere, dar sunt marginalizate de sărăcie sau de slaba lor putere în cadrul comunității internaționale. "Un exemplu istoric relevant este cel al Uniunii Sovietice, care a întreprins, începând cu 1925, o campanie agresivă de promovare externă a "culturii sovietice", pentru a obține recunoașterea comunității internaționale
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
a experiențelor tuturor membrilor grupului. Managementul diversității se bazeaza pe utilizarea eficientă a diversității în cadrul unei organizații, deoarece gestionarea diversității performează afacerea. Important în managementul diversitatii nu este doar sensibilitatea la alte culturi și grupuri etnice și socio-economice, care sunt marginalizate față de cultura dominantă, nici transferul de putere, ci o întreaga schimbare de paradigmă-o schimbare vis-a-vis de percepții, valori, și acțiuni ale omului. În centrul managementului diversității nu se află numai respectul pentru contribuția adusa de alții, dar mai important
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
un Comitet național ceh la Paris sub președinția lui Bénès. Totuși, partida decisivă se va juca în Statele Unite, în 30 mai 1917 cînd, la Pittsburgh se va semna un pact între cehi și slovaci, pact în virtutea căruia, cîțiva oameni politici marginalizați în țările lor de origine, vor hotărî soarta compatrioților rămași acasă. O Cehoslovacie imaginară se va naște mai întîi pe hîrtie. Ea va rămîne însă lipsită de semnificație în teritoriu, unde fiecare sau aproape fiecare conservă încă o atitudine de
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
procesul devine ireversibil. Conducătorii Republicii Cehoslovace proclamate la Praga la 28 octombrie 1918 nu mai au nici un motiv să acorde atenție "Manifestului popoarelor"publicat doar cu douăsprezece zile mai devreme, de Charles IV. Ei constituie un exemplu pentru toți politicienii marginalizați pînă atunci, însă avizi de o mare glorie națională și care ard de dorința de a-i imita. De asemenea ei demonstrează că balanța este următoarea: de-o parte se află aliații, uneori aliați de ultimă oră, adică forțele victorioase
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
de asemenea, În mod semnificativ la istoria deportării și persecuției etnicilor germani, unguri sau a altor grupuri din România În perioada imediat de după război și, mai ales, În perioada comunistă. Deși deosebite, lucrările menționate anterior constituie o arie specializată, chiar marginalizată de studiu, atîta timp cît acestea nu au fost Încă integrate În manualele de istorie. Cu toate că Ioan Scurtu și Gheorghe Buzatu explică pe scurt aspectele legislative privind deportarea etnicilor germani În lucrarea lor privind istoria secolului XX din România, iar
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
nimeni. Copiii cu probleme la școală sunt de cele mai multe ori victimele unor împrejurări față de care se simt neputincioși. Familiile aflate în dificultate economică și socială nu pot avea grijă în mod adecvat de copiii lor. Iar acești copii sunt adesea marginalizați în plan social și afectiv, de către colegi în special, grupările deviante fiind cele care le oferă alternativa reintegrării. Normele sociale pot facilita învățarea și permanența agresivității, conferindu-i legitimitate. Modelele sociale agresive și idolii violenți contribuie în mod considerabil la
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
în slujba exponenților de regimuri politice, de "orientări doctrinare", dar mai ales de funcții bine plătite. Așa numitele "nomenclaturi" au existat nu doar în regimurile comuniste, ci și în cele considerate liberale. Criticii societății și ai sistemelor (de putere) sunt marginalizați, puși pe linie moartă printr-un complex aparat instituțional, compus din universități, sisteme judiciare și fiscale, servicii speciale, poliție, armată. Aceste instituții nu numai că nu apără, nu numai că nu protejează civilii, dar ele sunt folosite ca instrumente de către
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
cunoaștere-putere-guvernare-știință. Puterea politică nu poate exista fără ideea de cunoaștere, fie că aceasta este bună sau rea, eficientă sau ineficientă. Însă cunoașterea-în-sine există fără decizionalul politic, chiar dacă acesta încearcă să o "înregimenteze" în proiectele sale, să o combată, să o marginalizeze, să o anihileze, mai ales atunci când se opune proiectelor sale, iar toate luptele purtate de către factorul politic împotriva cunoașterii au fost pierdute înainte de a fi inițiate. Câte lupte nu s-au dat de către Inchiziție pentru arderea cărților eretice, de către regimul
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
mai prețioase elemente ale oricărei posibile narativități istorice. Universitățile, școlile, arhivele, centrele de cercetare se înscriu într-un mecanism social-politic care reglează producția și distribuția discursurilor, în funcție de anumite programe și obiective ale puterii-cunoaștere, ale regimului politic. Discursurile contrare mediei sunt marginalizate, blocate să ajungă la opinia publică; sunt discreditate și contestate de către intelocrați, denigrate de servitorii sistemelor. În felul acesta, apariția publică a discursurilor este controlată de factorii de intervenție (autoritățile social-politice), iar posibilitățile unor discursuri neoficiale, de asemenea, sunt controlate
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
miză puternică în acest sens. Istoria, ca disciplină modernă, a fost ceea ce nu putea fi politica în mod direct: persuasiunea (asupra civililor), legitimitatea (unui regim politic), îndoctrinarea (civilor) și mobilizarea psihologică (în cazul războaielor). Numai prin practicile unor istorici, destul de marginalizați instituțional și politic, s-a ajuns la o contrapondere, evident, precară, în raport cu istoria sistemelor și a Curților, puternic finanțată de factorul politic pentru că este obedientă și are o acțiune de îndoctrinare în raport cu civilii. Numai că această ordine, spulberată de la Febvre
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
pe care-l ridiculizează la alții, acesta este și istoric. De fapt, romantismul rus se vulgarizase de un secol. De la Pușkin încoace toți tinerii funcționari, ofițeri, studenți erau romantici. Preluat din literatură, romantismul devenise un stereotip de comportament. Firescul este marginalizat, considerat „prozaism“ de către firile eminamente poetice, adică parodice. La 1835, Pușkin primește o scrisoare de la un oarecare Nikanor Ivanov, în care semnatarul se autodescrie: „mi-am încrîncenat inima, mi-am întunecat mintea cu îndoieli, tinerețea, perla scumpă a vieții, mi-
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
englez E.E. Evans-Pritchard, 1976), care separă sorcery și witchcraft: Caracteristicile tipice ale sorcery, fie ea reală sau imaginară, pot include mai mult decât faptul că este o acțiune conștientă, intenționată, performată de specialiști În arta riturilor magice. Acești specialiști sunt marginalizați În plan social sau plasați, Într-un anumit fel, În afara colectivității pe care o servesc. ș...ț Vracii pricepuți și practicanții riturilor magice provin adesea din comunități cu statut social minor. O caracteristică majoră a sorcery este ambivalența ei. Ea
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ale fabricării unor versiuni distorsionate prin selectarea unor elemente sau exagerarea altora. Imaginea celor două femei este obiectul zvonurilor și al bârfelor comunitare - apariția tribunalelor ecleziastice accelerează acest proces și conduce la transformarea unor comentarii din interiorul colectivității (care doar marginalizează persoanele vizate) În delațiuni publice. Același mecanism a funcționat și În alte fenomene sociale de tip „vânătoare de vrăjitoare”, precum prigoanele evreilor din perioada nazistă, epurările staliniste sau vânătoarea de comuniști declanșată de senatorul McCarthy. De asemenea, unele reacții colective
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
mari viteze, se pot metamorfoza, se pot face nevăzuți, pot ghici gândurile etc. Mai mult decât atât, performarea actelor magice implică o „știință” aparte, care nu numai că Îl individualizează pe cel care o posedă, dar Îl și izolează, Îl marginalizează sau chiar Îl stigmatizează: Magia a fost frecvent legată, atât În conștiința populară, cât și În cea științifică, de lumea supranaturală și de ocult. Magia și ocultul Împărtășesc anumite calități și asocieri comune. Amândouă se bazează pe un concept de
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]