11,720 matches
-
mai apți dintre ei; da, da, oamenilor a căror singură meserie este de a face copii pe care îi vor educa alții, dând materia primă educativă, masa pedagogizabilă... Trebuie specializate funcțiile... Dragostea... dragostea! Dar, Avito, ce ai iubit odată la Marina...? Ai iubit-o? Și ce e asta a iubi?" Ajuns în acest punct al meditațiilor sale, își împiedică privirea de un copil aplecat peste o groapă pe care a făcut-o. "Ce înseamnă asta? De ce face asta? Și dacă m-
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
făcut-o. "Ce înseamnă asta? De ce face asta? Și dacă m-aș fi căsătorit cu Leoncia? Cum ar fi fost Apolorin, Apolodor al meu? Și dacă acest Medinilla care urmează să se căsătorească cu Leoncia s-ar fi căsătorit cu Marina, cum ar fi fost Apolodorin, Luis al lor? Și..." Ajuns în acest punct, îi vine în minte acel paradox al lui don Fulgencio, ce ar fi fost istoria lumii dacă în loc de a fi fost descoperită America de către Columb, ar fi
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
că nu știi încă cine este, doar reține-i numele, Spencer, repetă-l, Spencer... Spencer... Așa... așa! Nu, nu poți să-ți dorești asta.... Da, papá, vreau să fiu general! Și dacă te împușcă în război, fiul meu? insinuează dulce Marina din fundul visului său. Carrascal privește la soția sa și la fiul său, coboară capul și zice: Lasă-l!, lasă-l!, să-l lași... dar acest om... acest om.... Trebuie să mă comport cu energie!". Capitolul VI Filosoful insistă să
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
Luis, Luis Luis-ul meu, Luisito... sfințească-se numele tău... nu îi spui nimic, ai auzit? De ce îmi spune mama Luis? Ursul furnicar are limba așa... Bietul iepuraș! Bietul iepuraș!". Capitolul VII Al doilea copil pe care i l-a dat Marina lui Avito a fost fată. Nici nu a cântărit-o, nici măsurat-o, nici văzută după naștere; pentru ce? Fată? Carrascal se întoarce să gândească la asta, la feminism, pe care niciodată nu a reușit să-l pătrundă. Fată? Acolo
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
multă apă... De aici, eu cred că femeia trebuie să se dedice, în principal, educației fizice... Teorii în care se afirmă acum Carrascal, după căsătoria sa: femeia reprezintă Materia, Natura; în mod material și natural trebuie educată, așadar. Cu copila, Marina, mult aer, mult soare, multă plimbare, mult exercițiu ca să prindă forță... Eu am ideile mele... Și săraca Marina privește la Forma sa, care are ideile sale, strângând la piept micuța, săraca fată, care va fi la sfârșit femeie, sărăcuța! Se
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
și poezia este o artă a tranziției, în mod pur provizoriu... Și concepția ta despre univers, cum merge? Puțin câte puțin, tată. Dar toată precauția este inutilă; don Avito surprinde la sfârșitul cărților însemnări, hârtii, desene și rămâne perplex. Iar Marina este mamă, săraca, Materia somnoroasă, cea care între somnuri, zice: Asta e, băiatul e îndrăgostit! Îndrăgostit? Fiul meu îndrăgostit? Nu spune nesăbuințe! Nu poate fi... Și cum săraca mamă surâde tristă și liniștită, tatăl adaugă: Știi ceva? Eu, nu. Atunci
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
și vor cădea toate și vei cădea fără încetare". Și își frământă mintea și sfârșește prin a se convinge că trebuie să rezolve cearta, cea mai brutală bătălie, ca să salveze geniul. Simte pentru o clipă un acces de indignare împotriva Marinei care a adus pe lume un copil capabil de îndrăgostire așa de tânăr, cum s-a îndrăgostit el însuși odinioară. Dragostea! Mereu dragostea, punându-se de-a curmezișul în calea marilor întreprinderi! Cât timp nu a pierdut umanitatea din așa-
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
s-a îndrăgostit el însuși odinioară. Dragostea! Mereu dragostea, punându-se de-a curmezișul în calea marilor întreprinderi! Cât timp nu a pierdut umanitatea din așa-zisa dragoste! Este inevitabil poate, moștenire maternă! Nu s-a îndrăgostit oare de el Marina? Nu urmează, peste toate, și bine considerate lucrurile, să fie îndrăgostită mereu? Nu pierde timpul și merge să-l vadă pe don Fulgencio. S-a îndrăgostit! Și când speră altceva, aude vocea flegmatică a filosofului care zice: E natural. Natural
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
Și Apolodoro vine în casă și începe să facă lungi popasuri, scuzându-se la prietenul său Emilio, în timp ce don Epifanio pare că s-a decis: "Ce să-i facem?!", iar don Avito își zice: " Unde se bagă acest băiat!"... și Marina nu zice nimic. Noaptea, în aceste nopți de iarnă, lumina roșie a căminului aprinde spațiul reflectându-se în burduf, în clești; Clarita în fața flăcărilor care dansează se dezbracă pentru a se încălzi și-și întinde picioarele mici; lumina îi aprinde
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
deasupra de zero... apoi viața îngreunează... viața îngreunează, moartea ușurează... Dormi! Doarme... Dormi, fetiță că vine Bau-bau să trezească fetițele care dorm puțin.... Biata mamă!... "Ți-am spus deja să nu cânți aceste prostii, să nu-l minți cu cocoșul, Marina!... Aceasta este literă, literă paternă, în timp ce muzica, muzica paternă îi cântă pe dinăuntru: "viață... vis... moarte... moarte... vis... viață... viață... vis... moarte... moarte... vis... viață..." Dar dacă această înaripată sămânță se odihnește în el și se prinde, iar înafară legănând
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
voi ști ce fac... Îmi pare bine, domnule Carrascal, îmi pare bine. Rămâi cu bine! Sărut mâna. Și deja în stradă, don Avito își zice: "Nu am caracter... teorii, nimic mai mult decât teorii... Mi-a ieșit un oarecare lucru... Marina... Marina... e Marina... of, ereditatea!" Și fără să știe cum, prin atracția abisului, fără îndoială, se pomenește în casa lui don Fulgencio. Lasă-l, pentru Dumnezeu, prietene Carrascal, lasă-l să capete experiența dragostei, și cum dragostea nu rodește știință
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
ști ce fac... Îmi pare bine, domnule Carrascal, îmi pare bine. Rămâi cu bine! Sărut mâna. Și deja în stradă, don Avito își zice: "Nu am caracter... teorii, nimic mai mult decât teorii... Mi-a ieșit un oarecare lucru... Marina... Marina... e Marina... of, ereditatea!" Și fără să știe cum, prin atracția abisului, fără îndoială, se pomenește în casa lui don Fulgencio. Lasă-l, pentru Dumnezeu, prietene Carrascal, lasă-l să capete experiența dragostei, și cum dragostea nu rodește știință mai
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
fac... Îmi pare bine, domnule Carrascal, îmi pare bine. Rămâi cu bine! Sărut mâna. Și deja în stradă, don Avito își zice: "Nu am caracter... teorii, nimic mai mult decât teorii... Mi-a ieșit un oarecare lucru... Marina... Marina... e Marina... of, ereditatea!" Și fără să știe cum, prin atracția abisului, fără îndoială, se pomenește în casa lui don Fulgencio. Lasă-l, pentru Dumnezeu, prietene Carrascal, lasă-l să capete experiența dragostei, și cum dragostea nu rodește știință mai mult decât
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
Ce e moartea? Un fenomen fiziologic, încetarea vieții. Și ce e viața? Complexul de funcții care rezistă morții; un schimb între substanțele albumine organice și exterior, dezoxidarea organismului. În fața muribundei, împărtășită deja, se află mama sa, don Avito și Apolodoro. Marina se roagă și plânge în liniște, în vise, până înlăuntru; Apolodoro gândește la demisia sa și la nemurire. Iar don Avito, în fața iremediabilului, dă lecții: Începe finalul procesului vital; cianogenul 25 sau biogenul, cum spun alții, pierde explozivitatea, explodând, și
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
fiziologică a acestui horcăit. Muribunda tace. Tatăl său îi ia pulsul și-i apropie o oglindă de gură pentru a vedea dacă se aburește. Nu are încă știința mijloacele eficace pentru a verifica cu exactitate când un individ a murit... Marina se ridică, taie un cârlionț din părul moartei, îl sărută, îngenunchează și-și ascunde fața între palme. Apolodoro vrea la fel, să o sărute, dar tatăl său îl oprește: Atenție! Trebuie să știi să te abții. Și fiul își zice
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
se desprinde din viață, ceea ce fiziologii numesc necrobiosis, moartea vieții, a acestui don Fulgencio. "Fă copii" aude Apolodoro, la auzul acestui nume. Moartea își are viața sa, să zicem așa, procesele sale histologice și metamorfotice... și auzind-o suspinând pe Marina, adaugă: este natural! Cât îi trebuie științei să facă pentru a ne domina instinctele! și iese din cameră. Marina ridică capul, ca cineva care parcă se trezește dintr-un coșmar, cu ochii îngroziți, exclamă: Luis! Luis! Luis! Și Apolodoro se
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
auzul acestui nume. Moartea își are viața sa, să zicem așa, procesele sale histologice și metamorfotice... și auzind-o suspinând pe Marina, adaugă: este natural! Cât îi trebuie științei să facă pentru a ne domina instinctele! și iese din cameră. Marina ridică capul, ca cineva care parcă se trezește dintr-un coșmar, cu ochii îngroziți, exclamă: Luis! Luis! Luis! Și Apolodoro se aruncă în brațele ei și se strâng și stau în tăcere strânși, plângând. Rosa, Rosa, Rosa mea, soarele meu
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
Nu cele de ordin ilogic, ci altele și mai grave, erau inconvenientele pe care le vedeam la o așa soluție. Iar în ceea ce privește să schimb deznodământul, nu îmi este posibil; nu sunt eu cel care am dat viață lui don Avito, Marinei, lui Apolodoro, ci sunt ei cei care au prins viață în mine după ce am făcut greșeli prin limbus28-urile inexistenței. Ceea ce poate dorește să știe cititorul este ce efect produce lui don Fulgencio, lui Federico, Claritei, lui Menaguti, sfârșitul tragic al
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
știe cititorul este ce efect produce lui don Fulgencio, lui Federico, Claritei, lui Menaguti, sfârșitul tragic al lui Apolodoro, și ce fac apoi cei rămași fără copii, Materia și Forma. Referitor la așa numitele Forma și Materia, don Avito și Marina, vreau, înainte de a trece mai departe, să aduc un precedent și să tratez cazul înainte de toate, că să nu fiu acuzat de plagiat în roman; să spun că, citindu-l pe Molière, trei sau patru zile după ce am terminat romanul
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
iată tunul!". Acesta este procedeul metafizic, care este, cum cititorul va ghici, folosit de mine pentru a construi personajele romanului meu. Am luat golurile lor, le-am reacoperit cu ziceri și fapte și iată-i pe don Avito, don Fulgencio, Marina, Apolodoro și ceilalți. Și dacă cineva mi-ar zice că acesta nu este un procedeu artistic pentru că prea e metafizic, i-aș spune să examineze bine și să vadă dacă nu cumva sub propriile sale fapte și ziceri, și sub
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
ducea în pântecul său. Se vede singură și neajutorată, văduvă și mamă, și în clipe de disperare meditează la soluții extreme și funeste. Deși o consolează acum nefericitul Avito și soția sa, își răscumpără durerea împreună. Carrascal a adormit și Marina s-a deșteptat în acel moment în care a realizat sărmana Materie că a îngenunchiat cu ea Forma și se roagă în doi, înălțându-și inima către Dumnezeu. Și acum începe să vorbească ceva despre copilăria sa, de acea copilărie
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
experiența trecutului, îl voi educa eu dacă va ieși geniu, Petrilla; te asigur că fiul tău va fi geniu și nu se va îndrăgosti stupid; îl voi face geniu. Cu care Petrilla pleacă consolată, dorind a îndeplini totul bine. Când Marina află totul și marea decizie a soțului său, îl îmbrățișează mai întâi pentru aceasta, pentru nobilul spirit pe care îl demonstrează, și cade apoi plângând în brațele celei care, până astăzi a fost servitoarea sa, și spunem până astăzi pentru că
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
în brațele celei care, până astăzi a fost servitoarea sa, și spunem până astăzi pentru că numai ce s-a decis să ia o altă servitoare, iar Petrillei să-i dea calitatea de fată și de văduvă a bietului Apolodoro. Da, Marina, da, sunt mulțumit de decizia mea; așa procedează oamenii de onoare, adică rezonabili și mai ales, mortul nostru... Taci, Avito, nu continua. Bine, lipsindu-ne el, am nevoie de cineva căruia să-i aplic, în toată puritatea, pedagogia mea.... Pentru
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
oamenii de onoare, adică rezonabili și mai ales, mortul nostru... Taci, Avito, nu continua. Bine, lipsindu-ne el, am nevoie de cineva căruia să-i aplic, în toată puritatea, pedagogia mea.... Pentru Dumnezeu, Avito, pentru Dumnezeu, taci, taci...! exclamă sărmana Marina simțind apăsarea enormă a visului care pare că se întoarce. Pentru că... Pentru Dumnezeu, Avito, pentru Dumnezeu! Mai mult decât pentru că...? Pentru că dacă acela nu a fost așa... pentru că nu m-au lăsat să aplic cu puritate sistemul meu... vei vedea
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
pentru a-i spune: Îți place fasolea, Petrilla? Destul; de ce mă întrebați? Așa, dar încearcă să mănânci cât poți mai mult, ai auzit? Cât de mult poți, dar fără indigestii și, mai ales, să nu spui nimic din toate astea Marinei, ai auzit? Nu-i spui nimic de asta! Și când Petrilla pleacă, o strigă pentru a-i repeta: Atenție, nu spune nimic, dar nimic; ține cont că fasolea îți face foarte bine, te ajută. Petrilla, satisfăcută de rolul său, surâde
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]