1,349 matches
-
valul alinător ce i-a urmat; în ciuda faptului că nu s-a mai repetat niciodată, Carol se simțea legată de Dan într-un mod obscur. Era sigură că ceea ce simțea pentru acest trup alb, subțire și colțuros, cu toate alunițele maronii care îl acopereau, era dragoste. Și iubea și părul de culoarea nisipului, pieptănat în stilul anilor ’20, cu moțul arcuit peste sprâncenele delicate. Carol reacționa și la îndemânarea lui Dan. Ca mulți alți oameni cu orientare artistică, Dan era priceput
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
din partea întunecoasă a vagonului. Un fluierat izbucni și apoi se stinse, iar trenul porni din nou, zguduindu-se. Își mișcă șezutul, aplecându-se într-o poziție didactică, de profesor. — Știi poezia aceea a lui Roethke, cum e? „Toată sila plicurilor maronii și mucozitățile, /dezolarea din igienicele toalete publice...“ Nu, nu e chiar așa. Dar înțelegi ce vreau să spun... Fața i se bomba spre mine, la fel de artificială ca o bucată de plastic umflată prin injecție. — Acesta e genul de oroare care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
masa din bucătărie - terminate cu sfârcuri ce păreau a se scufunda în piele dacă le apăsai. Coapse și gambe strâmbe, de travestit. Se așeză din nou și își desfăcu genunchii, punându-mi în față miezul problemei. Era o bijuterie uriașă, maronie, așezată pe o perniță de pluș catifelat. Contorsionată și plină de vene, ca trunchiul retezat al unui stejar bătrân. Se revărsa din deschizătura vaginului ca grâul dintr-un sac răsturnat. Mi se părea ciudat să observ cum labiile îi fuseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
a soțului ei avea cam același efect. Toți cei care îl cunoșteau erau în unanimitate de acord că este un bărbat carismatic și atrăgător, din punct de vedere sexual. Însă din unghiul din care îl privea Naomi, se vedeau cojițe maronii și albe în cărarea din părul său. Fusese șocată să observe - e drept că-și dăduse și mai devreme seama, dar numai cu ajutorul mâinilor - că ceafa lui Alan nu era mai deloc rotunjită. Linia care unea creștetul capului cu locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
el prea lung... În momentul acela, Margoulies testa dotarea neurală a orificiului. Atingea cu retractorul interiorul ambelor seturi de labii, clitorisul, ceea ce ar fi trebuit să fie un al doilea perineu al lui Bull (delimitat de o porțiune de carne maronie și încrețită, care se bomba pe mușchiul gambei). Pe baza tresăririlor și convulsiilor care străbăteau piciorul lui Bull și pe care le simțea cu palma și a tremurului profund pe care îl detecta undeva în abdomen, își dădea seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
restul. Bull și-o imagină pe Juniper, cu posteriorul și șoldurile ei, cu perineul în formă de U și abdomenul plat, strâns într-o pereche de pantalonași de ciclism mulați, ca de manechin. Gleznele lipsite de păr îi erau la fel de maronii și simetrice ca picioarele scaunelor din anii cincizeci, iar pieptul mic și tare îi era strâns în sutien sau brasieră. Peste tot în jurul ei, pe panourile pătate artistic care acopereau podeaua apartamentului său, era dispus și acel „rest“ despre care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
rău pentru că, își dăduse ea seama, era cu siguranță însărcinată. Să existe oare vreo altă explicație? Dă, Doamne, să existe! La Ten O’Clock Club, toți copiii și bebelușii erau puși laolaltă, într-un roi ce viermuia apoi pe podeaua maronie și dezinfectată, smiorcăindu-se din cele mai diverse motive. Naomi o puse pe Cecile în șirul de copii care se jucau printre picturile făcute cu degetele și se alătură celorlalte mame și unui tată rătăcit. Celelalte mame și tatăl stăteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
la discuție. Trupul de instalator îi era înveșmântat în denim uzat. Geanta asemănătoare acelora în care se păstrează măștile de gaze zăcea pe podea, lângă bocanci. Din când în când, ducea capătul unei țigări rulate chiar de el la buzele maronii, ascunse în barbă și elibera un fuior de fum. Citea secțiunea „Societate“ din Guardian, observase Naomi, ca și cum o asemenea noțiune i-ar fi fost complet străină. Naomi îl cunoștea vag. Știa că e un psiholog pentru copii de la Clinica Gruton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
În timp ce ieri firicelele de păr de culoarea ghimbirului se răsuceau timid peste mons veneris, acum se reorganizaseră și își măriseră lungimea și volumul, formând un soi de snop în formă de triunghi. Iar mai jos de vagin, dunga de carne maronie pe care Alan o identificase corect ca fiind perineul lui Bull era acum acoperită cu păr des ca buruienile de pe șinele de cale ferată abandonate. Bull ajunse la concluzia justă: fie că fusese sau nu de vină partida de sex
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
ai zis așa? Ne scuteai de vizitele astea plictisitoare prin baruri... — Păăăi, zise insinuant Krishna, am crezut că ți s-ar putea părea un pic outré... Se întoarse către bar și își aranjă subtil și drăgăstos, cu mâna subțire și maronie, organele genitale subțiri și maronii la locul lor, sub învelișul lor subțire și maroniu. Instantaneu, Alan se gândi cum i-o trăgea lui Bull și izbucni în râs la gândul că nimic din ceea ce ar fi putut dibui Naipaul joi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
de vizitele astea plictisitoare prin baruri... — Păăăi, zise insinuant Krishna, am crezut că ți s-ar putea părea un pic outré... Se întoarse către bar și își aranjă subtil și drăgăstos, cu mâna subțire și maronie, organele genitale subțiri și maronii la locul lor, sub învelișul lor subțire și maroniu. Instantaneu, Alan se gândi cum i-o trăgea lui Bull și izbucni în râs la gândul că nimic din ceea ce ar fi putut dibui Naipaul joi seara la Wincanton nu putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Krishna, am crezut că ți s-ar putea părea un pic outré... Se întoarse către bar și își aranjă subtil și drăgăstos, cu mâna subțire și maronie, organele genitale subțiri și maronii la locul lor, sub învelișul lor subțire și maroniu. Instantaneu, Alan se gândi cum i-o trăgea lui Bull și izbucni în râs la gândul că nimic din ceea ce ar fi putut dibui Naipaul joi seara la Wincanton nu putea fi mai outré de atât. — Cred că pot face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
care îl cuprinseseră în ziua aceea. Era la ciclu. Nici nu e de mirare că luase de la Boots tampoanele și Feminax-ul, latura sa feminină știuse ce urmează. Postat încă o dată în lumina oranj ce venea dinspre Consiliu, își curățase petele maronii de pe călcâi și își pusese un absorbant, folosind una dintre genunchere pentru a-l susține. Tocmai genul de aranjament care îl excitase pe Alan încă de la începutul relației lor bizare. Și, în ciuda crampelor abdominale din noaptea aceea, de dimineață Bull
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
the nausea of brown envelopes and mucilage, /Desolation in hygienic public places... - citat inexact din poemul Dolor, de Theodore Roethke (1908-1963). Varianta exactă este: All the misery of manila folders and mucilage, /Desolation in immaculate public places... („Toată nefericirea plicurilor maronii și mucozităților, / Dezolarea din imaculatele toalete publice...“) (n.r.). Grupare ecologistă americană (n.t.). Băutură energizantă pe bază de glucoză (n.t.). Aluzie la un episod celebru din romanul Proust, În căutarea timpului pierdut, privitor la rolul unor stimuli externi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
sau dau numai din gură, pentru că acum o să-mi ofere ocazia de să-mi dovedesc curajul și, zicând astea, Remus a luat de lângă mormanul de frânghii o stinghie, și a așezat-o pe jos, în mijlocul ei se vedea o pată maronie aidoma unei mâini cu degetele răsfirate, iar Romulus mi-a spus să mă pun în genunchi și să-mi așez frumușel mâna dreaptă pe scândură, iar când mi-am pus-o, atunci brusc mi-am dat seama de ce-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
urmează lovitura, i-am văzut mutra printre brațele mele încrucișate, rânjea larg, dar deodată s-a auzit un răcnet, și am văzut cum o sticlă de bere îl izbea în cap pe Lupu. Totul se derula cu încetinitorul parcă, sticla maronie l-a nimerit pe Lupu în dreapta capului, chiar deasupra urechii, Lupu s-a descumpănit, a scăpat punga din mână, amețise probabil, dacă Marius nu l-ar fi prins repede de braț, cu siguranță ar fi căzut, pielea de la tâmplă îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
obișnuită când lucrez (când muncesc sunt cu totul altfel) - nu sunt deloc un tip drăguț). Întotdeauna sunt și roșcate... În 1978 eram un puști tare răutăcios. Ca și anul ăsta. Ieri treceam pe strălucitorul Fifth Avenue în drum spre golful maroniu din Park. Marile magazine erau în plină activitate, adunând oamenii înăuntru, scoțând oamenii afară, supravegheate de suplele totemuri ale Manhattan-ului, acești idoli sau statui de piatră, care se uită zâmbitoare drept înainte, aprobând nepăsătoare tranzacțiile încheiate în strada de sub ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mizerabililor îngenuncheați. Nimeni nu reacționa. Nu ceruse și nu cerea informații. Ar fi vrut să izbească în ziduri cu pumnii, pentru ca pietrele să vorbească. Tăcerea lui le adâncea spaima. Într-o cămăruță - trebuia să fie un alcov - văzu niște dâre maronii, ce păreau să provină de la un lichid; putea fi sânge. Ar fi vrut să urle, dar continuă să meargă de parcă n-ar fi văzut. Nimeni nu îndrăznea să se apropie de el, nici măcar blândul Helikon, care se ținea la distanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de la serviciu, am făcut o escală. Omul din spatele casei de marcat și-a ridicat ochii când am intrat în magazin șchiopătând. A băgat mâna sub tejghea, cu privirea ațintită în continuare asupra mea, și a scos ceva împachetat în hârtie maronie, spunându-mi: — Dublu ambalat. Cred că o să vă placă. A pus obiectul pe tejghea și l-a lovit ușurel cu mâna. Pachetul e cam de două ori mai mic decât o cutie de pantofi. Nu cântărește nici cât o conservă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
A pus pachetul într-o sacoșă de plastic, în caz că plouă, și mi-a spus: — Să-mi ziceți dacă lipsește ceva. Am impresia că piciorul tot nu v-a lăsat. Pachetul a zornăit tot drumul spre casă. Sub brațul meu, hârtia maronie a alunecat și s-a încrețit. La fiecare pas chinuit, conținutul se mișca încoace și-ncolo prin cutie. Acasă, podeaua duduie în ritmul rapid al muzicii. Pereții îngână cu glasuri cuprinse de panică. Ori e vorba de o mumie egipteană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
la o lățime de birou de editorul meu, care stă cu cravata desfăcută și cu gulerul descheiat, lăsat pe spate în scaun, cu ochii închiși. Gura îi este întredeschisă; și pe dinți, și pe cana de cafea sunt aceleași pete maronii. E bine că suntem singuri și durează doar un minut. La sfârșit deschide ochii și zice: — Da, și ce dracu’ înseamnă asta? Duncan are ochii verzi. Scuipatul lui aterizează pe brațul meu în stropi mici, plini de microbi, alice minuscule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
singuri și durează doar un minut. La sfârșit deschide ochii și zice: — Da, și ce dracu’ înseamnă asta? Duncan are ochii verzi. Scuipatul lui aterizează pe brațul meu în stropi mici, plini de microbi, alice minuscule pline de viruși. Salivă maronie de la cafea. Îi zic că nu știu. În carte este numit descântec de adormire. În unele culturi arhaice li-l cântau copiilor în perioadele de foamete sau secetă, ori de câte ori tribul nu mai putea fi hrănit de pământurile sale. Li-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
telefon, o voce de femeie zice: — Agenția Helen Boyle. Cu ce vă putem ajuta? Și Oliphant zice: — De ce nu-ncerci să numeri până la zece? zice Oliphant. Detaliile legate de Oliphant ar fi următoarele: e gras și și-a lăsat amprentele maronii de transpirație pe foaia de ziar pe care mi-o arată. Parola de la calculatorul lui este „parola“. Și zic: Am trecut de mult de zece. Și vocea din telefon zice: „Alo?“ Acopăr telefonul cu mâna și-i zic lui Oliphant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
pași, apoi întrerupe contactul vizual și se întreaptă spre secția suplimente. Număr - 542, 543... Pe drumul spre agenția imobiliară, îi spun șoferului de taxi să mă aștepte în fața clădirii în care locuiesc, apoi o iau la fugă pe scări. Pata maronie de pe tavan s-a mărit. Are aproximativ diametrul unui cauciuc de masină, dar i-au crescut mâini și picioare. Mă întorc la taxi și încerc să-mi pun centura de siguranță, dar e reglată prea strâns. Mă taie, mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
satin în stil Cromwell, placat cu fildeș, înseamnă că am ajuns prea departe. Am înțeles. Îmi zice: — Doamne, de ce i-oți fi zis Monei? Mona o să-i zică prietenului ei și n-o să mai scăpăm în veci. Labirintul de mobile maronii, roșcate și negre, împestrițat de aur și oglinzi, se înghesuie în jurul nostru. Ici, colo sunt incrustații aurite și oglinzi. Cu o mână își răsucește prețiosul inel de pe mâna cealaltă. Diamantul este masiv și colțuros. Îl învârte până îi ajunge în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]