2,194 matches
-
de departe de restul trupei, pornise în călătoria la capătul Soarelui roșu, și fiecare dintre aceste călătorii a însemnat o călătorie la capătul nopții. Începînd din 1971-1973, o serie de evenimente surprinzătoare va auto-demitiza Revoluția și Comunismul, antrenînd astfel prăbușirea Marxismului. Deja demitizată parțial încă din 1956-1957 prin desacralizarea lui Stalin, evenimentele din octombrie din Polonia și revoluția maghiară, URSS s-a înfățișat în sfîrșit către 1975 ca un sinistru lagăr de concentrare. Maoismul s-a autodistrus în avatarurile tragico-grotești ale
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
ideea de democrație în zonele profunde ale organizării sociale, introduce în sine promisiunea fericirii și mitul utopic al societății unanime și reconciliate. Din acest moment, va fi suficientă introducerea unui Mesia istoric, Proletariatul, și a cunoașterii științifice a devenirii istorice, marxismul, pentru ca avatarul socialist al democrației să dea naștere unei religii a Mîntuirii pămîntești. Totuși, însăși mișcarea care instaurează Adevărul socialismului științific în inima sistemului distruge democrația. Este așadar necesar să înțelegem că lucrul pe care trebuie să îl sacralizăm în
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
armă teoretică împotriva dictaturii 1. Și, chiar mai devreme, în Japonia, unde (pe atunci nu știam) reînnoirea limbajului contemporan privitor la societatea civilă și la stat începuse în prima jumătate a anilor '60, datorită în mod deosebit activității în contextul marxismului japonez a așa-numitei "școli a societății civile"2. Ceea ce s-ar putea numi faza întîi a renașterii contemporane a societății civile apare evident în scrierile lui Yoshihiko Uchida și Kiyoaki Hirata, care au folosit termenul de "societate civilă" (shimin-shakai
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
că discuția despre socialismul auto-administrat a redus sau chiar a anulat potențialul democratic al noului accent pus pe societatea civilă. Viziunea lipsită de originalitate a socialismului care se autoreglează a fost foarte problematică, în special pentru că are în comun cu marxismul clasic o anumită credință în obiectivul de a crea o societate comunistă fără diviziuni între clase și deci lipsită de diviziunea modernă dintre stat și societatea civilă. În măsura în care școala japoneză marxistă de studii asupra societății civile a fost, în ultimă
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
despotice și a apărării radicale a societății civile ca un element indispensabil al unei ordini politice și sociale democratice. Dar, în contrast puternic cu evoluțiile din Japonia, susținătorii societății civile în Europa Centrală și de Est s-au îndepărtat de marxism. Printre lucrările deschizătoare de drumuri în această direcție se înscrie și eseul samizdat semnat de Jan Tesař, istoric ceh, șomer, care s-a specializat în analiza și compararea regimurilor totalitare. El a fost printre primii semnatari ai Chartei 77 și
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
pentru că permit puternicelor lor societăți civile să se multiplice și să prospere, uneori în opoziție cu oprimantele lor birocrații de stat. Cele mai puternice critici de pînă acum ale limbajului societății civile au venit de la cercurile tot mai mici ale marxismului. Democrația și societatea civilă și Societatea civilă și statul loveau, în parte, marxism-leninismul. Aceste cărți loveau în mod deosebit regimurile "socialismului real" și în general toate formele de stîngism și gîndire stîngistă ce dădeau cea mai mică atenție, sau nici o
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
economiști. Societatea civilă este văzută ca un tip de ordine socială în care "economia este separată de politic" și în care "economia este nu doar independentă, ci și dominantă". În legătură cu ridiculizarea liberalismului "burghez" de către marxiști, Gellner răspunde la modul liberal-zeflemitor: "Marxismul a ridiculizat statul burghez ca fiind doar un fel de comitet executiv al burgheziei; faptul că acest lucru a devenit posibil este, poate, cea mai mare realizare socială pe care omenirea a atins-o vreodată". Gellner completează această afirmație despre
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
ale secolului trecut, chiar și printre cele care își revendică în mod insistent rigoarea demonstrației și caracterul științific al postulatelor lor. Aceasta este, fară îndoială, sursa și explicația puterii lor de seducție: care ar fi fost destinul istoric al unui marxism căruia i s-ar fi suprimat apelul profetic și viziunea mesianică, fiind redus doar la datele unui sistem conceptual și al unei metode de analiză? Dar milenarismul revoluționar, nostalgiile paseiste, cultul personalității carismatice, obsesiile malefice pot de asemenea să fie
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
1848 a pus-o foarte puternic în evidență: "Atunci cînd oamenii, scria Marx, par preocupați să creeze ceva cu totul nou, tocmai în acele momente ale crizei revoluționare ei evocă [...] spiritele trecutului..." Printre numeroasele mecanisme revoluționare din ultimul secol, însuși marxismului îi scapă această apreciere. Viziunea asupra istoriei de la care el pornește are un caracter esențialmente linear: trecînd prin etape succesive și ireversibile, societățile omenești se îndreaptă în mod irevocabil spre o finalitate care nu are nici o legătură cu imaginea începuturilor
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
morala bleaga a sclavilor. Aici apar câteva idei deviante, folosite de nazism și toate ismele, în scopul purificrilor de toate genurile, pe criteriul vitalist al raselor, în primul rând. Ori, simpatiile lui Ralea, cochetria cu clasele de stânga și ideile marxismului nu puteau s nu sancționeze ideile nietzscheniene. Transcrierea concepției, sau doctrinei filosofului supraomului e fcut de Ralea corect și în termenii urmtori: Omenirea degenerat, narcotizat în prescripții de indurare, de toleranț, de asistenț a celor schilozi, se regenereaz în virtuți
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
investigație pe care ni-l propune autorul este economia vzut ca suspendarea consumației sau ca inhibiție a risipei și ca utilizare maxim a minimului. Interesant este c avem de a face, în fond, cu o interpretare destul de liber faț de marxism și c, deși citeaz pe Marx, Ralea urmeaz în realitate pe alții: Schumpeter, Walker, A. Salz, W. Sombart sau Max Weber. Abia în a patra parte a capitolului, el procedeaz la o subliniat aplicație marxist, susținând teza c oprirea consumului
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
În textul amendat de lucidul Comarnescu, autorul, reveleaz pe lâng meritele incontestabile ale lucrrii, o mulțime de scpri, observații critice care merg de la contrazicerea tezei principale a amânrii pân la reproșul adus pentru suprasaturarea cu exemple și citate din clasicii marxismului, și într-adevr, deși Ralea îi citeaz pe Plehanov. Sigur c, pe tot parcursul crții, se observ același viciu de interpretare, prin separarea prea categoric a omului de natur, sau a naturii de om, când, se știe (și Ralea știa aceasta
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
că umanitatea se află în progres constant către mai bine, și pe care Hegel, deși controlând-o în identitatea dintre realitate și raționalitate, o menținea aprinsă în mișcarea vieții spiritului astăzi se consumă și scade. După ce s-au stins vulcanii marxismului, după ce au căzut ultimele fortărețe ale gândirii utopice, se instaurează convingerea că nu mai pot fi anticipate conținuturile vieții fericite, nici măcar într-o descriere factuală. Voința de a imagina un final fericit a dispărut și nu se mai riscă filozofii
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
timp. Gândirea lui Heidegger este una finitistă, cea a lui Severino, una absolutistă. În afară de Essenza del nichilismo (Esența nihilismului), textele în care se dezvoltă aceste motive sunt: Gli abitatori del tempo (Locuitorii timpului), interesant mai ales pentru analiza creștinismului, a marxismului și a tehnicii ca forme fundamentale ale nihilismului occidental; Techne. Le radici della violenza (Techne. Rădăcinile violenței, 1979), dedicat examinării diferitelor manifestări ale dezrădăcinării epocii contemporane. Urmează cărțile apărute la editura Adelphi: Legge e caso (Lege și întâmplare, 1979), Il
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
prin intermediul cărora gândirea occidentală încearcă să captureze și să stabilizeze devenirea în complexitatea sa imprevizibilă. Timpul implică în concluzie căderea tuturor zeilor și idolilor produși de istorie: Dumnezeul creștinismului ca și zeii altor religii, organizarea capitalistă a muncii, ca și marxismul, diferitele forme ale gândirii filozofice de la Platon la Husserl. Iar declinul valorilor imuabile nu este numai un proces de tip sociologico-cultural, ci își are cauza în alegerea metafizico-nihilistă a devenirii. În acest sens, reținând sensul precis în care Severino susține
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
1968-1996. Severino, E., La struttura originaria (1958), nouă ediție adăugită, Adelphi, Milano, 1981. Studi di filosofia della prassi (1962), nouă ediție adăugită, Adelphi, Milano, 1984. Essenza del nichilismo (1972), nouă ediție adăugită, Adelphi, Milano, 1982. Gli abitatori del tempo. Cristianesimo, marxismo, tecnica, Armando, Roma, 1978. Techne. Le radici della violenza, Rusconi, Milano, 1979. Legge e caso, Adelphi, Milano, 1979. Destino della necessità, Adelphi, Milano, 1980. La tendenza fondamentale del nostro tempo, Adelphi, Milano, 1988. Il giogo. Alle origini della ragione: Eschilo
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
Severino, Essenza del nichilismo (1972), nouă ediție adăugită, Adelphi, Milano, 1982, pp. 317-387; Il mio scontro con la Chiesa, Adelphi, Milano, 2001. 244 E. Severino, Essenza del nichilismo (1972), op. cit., p. 195. 245 E. Severino, Gli abitatori del tempo. Cristianesimo, marxismo, tecnica, Armando, Roma, 1978, p. 20. 246 E. Severino, Essenza del nichilismo, op. cit., p. 197. 247 Idem, p. 69. 248 Cf. E. Severino, Gli abitatori del tempo. Cristianesimo, marxismo, tecnica, op. cit. 249 E. Jünger și M. Heidegger, Oltre la linea
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
op. cit., p. 195. 245 E. Severino, Gli abitatori del tempo. Cristianesimo, marxismo, tecnica, Armando, Roma, 1978, p. 20. 246 E. Severino, Essenza del nichilismo, op. cit., p. 197. 247 Idem, p. 69. 248 Cf. E. Severino, Gli abitatori del tempo. Cristianesimo, marxismo, tecnica, op. cit. 249 E. Jünger și M. Heidegger, Oltre la linea, op. cit., p. 104. 250 Idem, p. 49. 251 Cf. G. Reale, Saggezza antica. Terapia per i mali dell'uomo d'oggi, Cortina, Milano, 1995. 252 N. Luhmann, Paradigm lost
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
acesta își situează teoria la confluența sociologiei cu filologia, lingvistica și literatura. Cu privire la formele concrete ale discursului care depind de raporturile de producere și de structura socio-politică, Bahtin și Voloșinov notează: "Tipologia acestor forme este una din problemele vitale ale marxismului. [...] Fiecare epocă și fiecare grup social deține propriul repertoriu de forme de discurs în comunicarea socio-ideologică" (1977: 40). În "Problema textului", poziția exprimată de Bahtin este, din perspectiva teoriei noastre, extrem de interesantă: Formele de limbă și formele tipurilor de enunțuri
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
de acest tip se adresează cuiva, este suscitată de ceva, are un anumit scop, altfel spus, este o adevărată verigă dintr-o înlănțuire de schimburi verbale, în interiorul unei sfere din realitatea umană sau din viața cotidiană." (Bahtin 1984: 290). În Marxismul și filosofia limbajului, Bahtin și Voloșinov merg și mai departe cu această idee: Orice enunțare-monolog, chiar dacă este vorba de o simplă inscripție pe un monument, constituie un element inalienabil al comunicării verbale. Orice enunțare, chiar dacă fixată în formă scrisă, este
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
acesteia. Spre sfârșitul comunismului, această chestiune elementară fusese acceptată până și de economiștii marxiști cu porniri reformiste din fosta Iugoslavie, Ungaria, Polonia sau fosta URSS. Noi nu am acceptat-o nici acum, la 17 ani de la prăbușirea comunismului și falimentul marxismului! Iată, de pildă, în Franța toată lumea e nemulțumită periodic de finanțarea educației! Știi cât a primit, cumulat, acest domeniu în 2002? Circa 17% din PIB, adică vreo 23% din bugetul național! Îmi este și rușine să amintesc cifrele pentru care
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
fie el oficial, profesional sau academic și literar. Limba de lemn bolșevică, transplantată și imitată fervent, idiomul oficial începând din anii 1945-1948, se caracteriza printr-un grad sporit de artificialitate și din pricina absenței totale a conceptelor și produselor discursive ale marxismului în viața intelectuală a României interbelice: cei câțiva intelectuali care aderaseră la comunism nu apucaseră nici măcar să-i asimileze cât de cât limbajul și viziunea, și cu atât mai puțin să le difuzeze, așa că primii ani ai noului regim au
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
de discurs, mai aproape de limba vorbită, pe de-o parte, și de limbajul academic, pe de alta, exprimând astfel accesul la expresia publică al unor noi generații care trecuseră prin universitate și care mânuiau cu mai multă ingeniozitate conceptele unui marxism mai evoluat decât simplistele rezumate ale lui Stalin. Tranziția de la stalinism la național-comunism e însoțită de o de-sovietizare masivă nu doar a temelor, ci și a vocabularului și modalităților oficiale de expresie: începând cu "Tezele din aprilie" (documentul plenarei
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
noiembrie un text incendiar, Sfârșit de veac în România, în care prevestea nu doar sfârșitul regimului personal al lui Ceaușescu, ci și sfârșitul a ceea ce numea el marea criză a speciei care și-a găsit expresia în hitlerism, stalinism și marxism. După care se întoarce în România să se confrunte direct cu crâncena lor moștenire. Fără să o recunoască, nici măcar în sinea lor câteodată, locuitorii orașelor, mai ales intelectualii, ceva mai informați cu privire la contextul general, au sperat că soluția pașnică ar
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
care poate duce și la concluzii neplăcute pentru emitent, el însuși lipsit de orice reflex democratic -, ideea pe care Brucan o exprima făcea din încetineala procesului de construcție democratică în România o "necesitate obiectivă" cum se spunea la cursurile de marxism, un dat fatal și inevitabil. De bună seamă, așa cum am mai spus, în țesutul intim al societății românești și în istoria acesteia existau există încă factori care îi frânează progresul rapid în termenii unei democrații pe deplin asumate 48. Tradiția
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]