2,746 matches
-
spirite malefice, dar Dumnezeu, pentru echilibrare trimite și spirite extrem de evoluate. Asemenea ca la război. Unde ai dușmanul mai puternic acolo îți trimiți și tu oastea ta mai puternică, pentru echilibrare. Țară unde, datorită ignoranței și indolenței, se trăiește printre masacre psihologice. Unde totuși, din creațiile populare se degajă optimism și căldură. Acolo sunt niște energii speciale, de care nu-ți dai seama imediat ca pământean. Pentru că în acea țară sunt zone cu emisii energetice speciale, cărora oamenii nu le prea
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
de Antioh Epifanes care, sfătuit de evrei bogați, dă decret de desființare a iudaismului (anul 168 î.Chr.), ordinul venit din Antiohia preconizează interzicerea legilor, obiceiurilor, credințelor existente. Zeus din Olimp ajunge în Templu. Alți idoli după el. Urmează prigoane, masacre. Tora = cartea învățăturilor este arsă cu alte cărți sfinte. Evreii abandonează orașe, sate, se ascund în peșterile din munți. Discordia nu opune rezistență. Dar revoltatul Iuda Macabi și apariția cărților Daniel și Ester îi animă și-i adună pe evrei
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
p. 12 (sublinieri în original). Oricum, notează Labarthe și Nancy, tradiția gândirii germane, care nu a fost străină ideologiei care a vrut să răspundă "chestiunii germane", nu este blamabilă pentru aberațiile ulterioare (cel puțin nu mai mult decât Rousseau pentru masacrele Terorii iacobine ori Marx pentru gulag), blamabilă fiind doar gândirea care se pune voluntar în slujba ideologiei (ca de exemplu Heidegger în primele 10 luni, Céline sub ocupație etc.). Mitul nazist, p. 30. 293 Ibidem, p. 28. 294 Apud Victor
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
în jurul lui Germanicus. Dușmanii lui începeau să șoptească insinuant: „Germanicus urzește lucruri noi; tulbură concordia dintre optimates și populares“. Așa-numita concordie a ordinelor - concept virtuozic creat de Cicero - era de fapt o înghețare forțată a condiției violente existente. După masacre, procese, proscrieri, surghiuniri, Senatul era condus acum de optimates, vechii proprietari și aristocrați; în zadar populares opuneau dezechilibrelor sociale și economice, paralizantelor legi agricole, arendelor absurde, concentrării bogățiilor acumulate grație victoriilor recente ceea ce istoricii din epocile următoare aveau să numească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
dăduseră seama că muriseră prea mulți oameni. Ca să-i înșele pe zeii care persecutau cetatea, oracolul a sugerat să i se dea un nume nou. A fost numită Ilium și a fost reconsacrată prin sacrificii umane, fecioare și adolescenți prizonieri. — Masacrul acela magic a fost inutil. Cetatea a fost jefuită și trecută prin foc de încă șapte ori. Și de fiecare dată a fost reconstruită. După atâtea secole, atmosfera cetății Ilium era tot amară și funestă; pentru toți cei care urmau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
megalitice, întinderi de palmieri și cedri milenari, munți golași având în vârf fortărețe, drumuri care străbăteau deșerturi nesfârșite. Numele lor închideau în ele o istorie de culturi complicate, ucigași nemiloși, comploturi, subjugări și trădări, rivalități dinastice, campanii furibunde ale legiunilor, masacre, luări de ostatici, scurte răgazuri false: Cappadocia, Commagene, Cilicia, Armenia, Pontus, Oshroene, Judaea, Parthia, Arabia Nabatea, Assyria. Acum, oameni veniți din acele lumi urcau încet, cu o încordare îngrijorată pe chipurile obosite de lungile călătorii, multele scări din palatul puterii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
schimbă timbrul și îl dezamăgi imediat: Când Augustus a debarcat la Canopus ca să ne aducă războiul, preoții noștri au zidit porțile și cele o sută douăzeci de trepte de la Ab-du. Și toți cei care cunoșteau taina au murit în timpul îndelungatului masacru al lui Cornelius Gallus. Ascultându-l, se simțiră rușinați de acea victorie. Dacă astăzi mie mi-ar fi îngăduit să mă întorc la Ab-du, n-aș mai găsi nimic, încheie el ca și cum ar fi închis o ușă. Pe-acolo a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
când, din Senatus se evidenția cineva născut să comande - un consul, un triumvir, un pater patriae -, iar senatorii îi delegau o parte din putere. Sau respectivul o lua prin forța armelor, iar senatorii se revoltau pe dată. Astfel, după interminabilele masacre din timpul războaielor civile, Augustus anulase blând vechile structuri republicane. Întrucât era cu neputință ca toți cei o mie de membri ai Senatului să cadă repede de acord asupra problemelor zilnice care nu puteau fi amânate, el reușise să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
a ucide - naturală și fără remușcări. Era complet lipsit de milă; terorizarea dușmanilor îi provoca o satisfacție ce mergea până la lascivitate, și nici un mijloc, oricât de atroce, nu i se părea excesiv. Acum se avântase psihic într-un șir de masacre de neoprit; fiind un om singur, se izolase și fizic pe stâncile din Capri. Să stai alături de el era foarte riscant. Îl privi pe tânărul Gajus; acesta vru să-l salute, însă ura îi uscă gâtlejul. Pentru prima oară în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și familial strălucit, din cauza căror războaie sau revolte, nici măcar oamenii lui Sejanus nu reușiseră să afle. Callistus descrisese satele prădate și incendiile din valea Nilus-ului, în apropiere de insula Philae, oamenii care fugiseră dincolo de prima cataractă a fluviului, spre Meroe, masacre în urma cărora se părea că nu mai supraviețuise nimeni. Nu s-a găsit nimic în legătură cu numele înșiruite de el. Însă capii familiei Caesaris continuaseră să vorbească despre el aproape cu entuziasm, susținând că era demn de funcții mai înalte, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
adăugară că, dată fiind istoria familiei sale, „tânărul acela“ avea să atragă cu ușurință de partea lui legiunile. „E singurul om din întregul imperiu în cvenele căruia curge și sângele lui Augustus, curge și al lui Marcus Antonius.“ Coșmarul vechilor masacre, cu procesele și listele de proscriși care le urmaseră, era încă viu; având experiența trecutului, nepoții deveniseră mai puțin sângeroși decât strămoșii lor. De aceea, în ambele partide, cei dornici să se întoarcă în liniște acasă încercară să ajungă rapid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Euxinus, Marea Neagră, mergând de-a lungul Imperiului Parthicus, dușmanul neîmblânzit al Romei, ajungea, prin Syria, Judaea și Arabia Nabatea, în Aegyptus. „Pământurile care l-au costat viața pe tatăl meu.“ În singurătatea bătrâneții, parcă pentru a justifica față de sine lungile masacre, Augustus scrisese: Per totum imperium, Romanorum parta victoriis pax. Un concept superb până la absurd, pe care cuceritorii cei mai lipsiți de scrupule aveau să-l copieze în viitor cu entuziasm. La sfârșit însă, Augustus scrisese: „Este nevoie să ne înfrânăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
diferite, pentru că armele nu sunt de-ajuns pentru a păstra imperiul intact. Ca un legământ de pace, vom sculpta acolo arme, armuri, scuturi și trofee din vechile războaie, așa cum în templul de la Ilium am văzut atârnate armele războinicilor sătui de masacre. Vei pregăti un spațiu în care eu să pot scrie cu mâna mea scopul acestui proiect. Pentru că a fost proiectul tatălui meu. Și voi știți că pentru el și-a pierdut viața. — Voi deschide șantierul mâine, îi promise Manlius, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
îi murise mama; răspândise legenda oracolului care-i interzisese o asemenea călătorie. „Acesta însă locuiește la Roma, apare în fața oamenilor, călătorește...“ Alții răspunseră că un atac în public, ca în cazul lui Julius Caesar, avea să se termine cu un masacru, din cauza puternicelor gărzi germanice. — Tiberius a ales o insulă de unde n-a mai plecat; el, în schimb, a ales un zid de săbii și merge oriunde vrea. Unii sugerară că, pentru a ajunge la el, trebuia să ajungi la cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
duc din For la Palatinus. Se spune că în acești trei ani la Roma s-a construit mai mult decât în cei douăzeci și trei ai domniei lui Tiberius. Și pentru că operele nobile ale dușmanului stârnesc mai multă ură decât masacrele, Vinicianus încheie furios: Ce anume răspunzi la toate astea? Asiaticus, care îl asculta pe Vinicianus cu răbdarea pe care ți-o dă o lungă dușmănie, oftă: — Le spui oamenilor că, pentru toate nebuniile astea, el a golit vistieriile și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
deținea informații precise despre starea sănătății lui. Avea să moară subit în teatrul din Cezareea, în timpul vizitei noului Împărat. Judaea urma să fie transformată imediat în provincie romană. După douăzeci și cinci de ani aveau să vină teribilul asediu al Jerushalem-ului și masacrele lui Titus. Dar e vorba despre un viitor îndepărtat; conjurații vedeau puterea care ajungea în mâinile lor, după atâtea spaime, așa cum o caravană epuizată după traversarea deșertului zărește, pe întinderea de nisip, silueta verde a unei oaze. — Singura partidă care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ajungă la putere cu ajutorul unui fost sclav. Însă Puterea, care se servise întotdeauna de niște executori abili, hotărî cu cinism că a-i lăsa în viață pe regicizi însemna a da un prost exemplu pentru viitor. Și fiindcă, în ciuda nenumăratelor masacre din istoria romană, nu se mai pomenise ca, în sacrele palatia ale lui Augustus și cu complicitatea nobilului Senat, să se taie gâtul unei femei însărcinate și să se ucidă o fetiță de treisprezece luni, Cassius Chereas, Julius Lupus „și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Universității din Salamanca, deputat de Salamanca în Parlamentul Constituant (Cortes constituyentes), consilier municipal. După izbucnirea războiului civil, deși, la instituirea Republicii, ca mai toți intelectualii spanioli de seamă, se pronunțase în favoarea noului regim, fraudele - inclusiv electorale -, abuzurile, ororile, debandada și masacrele declanșate de la bun început și perpetrate mai apoi în teritoriile roșii (mai cu seamă uciderea a mii de preoți, violarea și asasinarea a sute de călugărițe, distrugerea sistematică a arhivelor parohiale etc.) îl fac să-i acorde sprijin moral lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
lumina unui felinar un slogan scris pe un zid: ARABII - AFARĂ! Traduse În germană, Înlocui arabii cu evreii și simți cum Îl cuprinde furia. Se autoproclamă pe loc președintele statului și se hotărî la un pas dramatic - În ziua comemorării masacrului de la Deir Yassin va face acolo o vizită prezidențială și va ține o cuvântare scurtă, dar tranșantă, printre ruinele satului: Fără a intra În speculații despre a cui vină e mai mare, noi, evreii israelieni, Înțelegem profunzimea suferințelor prin care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
în cădere. Pe urmă nu s-a mai mișcat nimic. În orice caz, am văzut ieșind din grămadă roata din față a unei biciclete: cum se învârtea și se tot învârtea. Dar se poate întâmpla și ca această descriere a masacrului să fie numai o imagine fabricată ulterior, care este pusă în scenă din cauză că, încă înainte de răpăitul final, eu îmi părăsisem deja postul de la fereastră și nu văzusem nimic, n-am vrut să văd nimic. Fără mitraliera ușoară, arma care-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Mama mi-a aruncat o privire tăioasă. Nu, Doamne-Dumnezeule, o simțeam gândindu-se alarmată. Oare o să încep să bocesc? Eram în stare să pun pariu că mamei îi părea rău acum că nu pusese un film inofensiv precum Amityville sau Masacrul din Texas. I-am privit pe cei doi de pe ecran făcând sex, simțindu-se bine cu prețul fericirii femeii din lift. Dintr-odată, în minte mi-a apărut imaginea lui James și a lui Denise în pat. Și ei fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
ca să caute-un antidot și-l Împușcă pe băcan, nenorocire, băcanul era singur la tejghea așa că-n mod normal nu putea fi omorît, fiindcă Mickey impusese din start regula conform căreia trebuia să fie lăsat Întotdeauna un supraviețuitor la locul masacrelor pentru a povesti ce s-a-ntîmplat și totuși l-a omorît, cu aceeași pușcă cu care trăsese și-n polițistul pe care-l Întrebase politicos care-i drumul spre nu știu ce oraș și el, polițistul, Îi răspunsese frumos nedîndu-i prin minte că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
se mai Întîmplă și, ca un om minunat al acestui popor blînd, zice cu gura strîmbată de furie, de balaur: „Recunoașteți că-n regimul trecut nu se Întîmplau astfel de nenorociri”. Recunoaștem. Toate textele-s pe aceeași temă. SÎnt redescrise masacrele din ’40, George Poenaru vrea să deschidă un serial, iar George Ursu Își Împrăștie talentul pe-o singură idee principală: „să stîrpim acești șacali”. Gabriel Mărgărint e cuprins de Întrebarea mare „Va fi Ungaria jandarmul Europei?” și tot el răspunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Loew să inițieze o Înfățișare În fața unui mare juriu pe această temă, dacă nu din alte pricini, fie și doar pentru a-și demonstra dorința ca noua lui funcție să nu fie una umbrită de norii Îndoielii. PARTEA A DOUA Masacrul de la Nite Owl CAPITOLUL 14 Întreaga Încăpere la dispoziția lui. Jos era o petrecere organizată cu ocazia pensionării cuiva. El nu era invitat. Trebuia să citească raportul săptămînal al infracțiunilor, apoi să-l rezume și să-l pună la avizier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
de a-i vedea rănile. Nici urmă de Exley, ceea ce anula zvonul cum că el ar fi prins apelul cu Nite Owl. Smith puse mîna pe microfon. — Băieți, știți cu toții de ce ne aflăm aici. Fără nici o exagerare, putem spune că „Masacrul de la Nite Owl“ este o crimă monstruoasă, care cere o rezolvare rapidă și dură. Presa și publicul exact asta ne vor cere și, Întrucît avem deja indicii foarte serioase, asta le vom și oferi. În magazia aia erau șase morți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]