1,390 matches
-
din mine. Doar amploarea spirituală a iubirii s-a accentuat cu timpul, devenind din ce în ce mai pură față de o sexualitate egal de rebelă. La început, suferința de a nu fi iubit a fost pur fizică și psihologică și de aceea de o materialitate înspăimântătoare. Apoi, s-a preschimbat treptat în spirituală, fără însă ca elementul fizic să dispară. De aceea, această suferință e fecundă, o accept, deși mi se pare tot atât de nedreaptă și nu o doresc. Dar m-am învățat să știu că
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
mare. Când focul meu a cuprins totul afară de obiectul său, când acest foc, nutrit sexual, e totuși de o amploare spirituală extremă, transcendență pură în văpăi - ce pedeapsă mai mare poate fi pentru indiferența față de focul meu decât sărăcia, stupiditatea, materialitatea grotescă a ființei iubite? Și nu e deloc drept să se spună: nu a meritat să iubești atât de mult pe cine nu a știut răspunde decât cu indiferență și cruzime iubirii tale. O astfel de înțelepciune, ca orice altă
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
naturii, determinat de legile care guvernează în natură, de cele condiționate social-istoric. Thomas d'Aquino și alți scolastici catolici și pe urmă ortodocși au prelucrat teoria aristotelică despre suflet conform cu propria lor viziune teologică. Obiectivul lor a fost privarea de materialitate și substanțialitate organică a sufletului. Tomismul psihologic și-a fixat ca obiectiv explicarea naturii divine a sufletului, a intervenției întru credință a "experienței interioare". Pe această cale, conceptul își însușise însemnele reflectării conștiente, ca produs al divinității. Modul omenesc de
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
delimitarea unui subiect pur. Respectivul subiect trebuia să fie purtător al conștiinței și nu un suflet (organism) capabil de gândire. Acesta a fost punctul de plecare al ontologiei sale. În sistemul lui Th. d'Aquino, obiectul de reflectat își pierde materialitatea și devine altceva. Aceasta pentru că "asemănatul poate fi cunoscut doar de asemănător". Spre deosebire de ceea ce susținea Aristotel că senzația este ceva care se produce în raport cu prezența nemijlocită a obiectului și este de nedespărțit de forma acestuia la Thomas d'Aquino, factorul
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
și în țările românești, cu deosebire în Moldova, începând cu perioada următoare secolului al XI-lea, aducând un interes crescut pentru cunoașterea sufletului din perspectivă religioasă, creștină. Stările sufletești ale oamenilor au fost plasate pe principalele axe de confluență dintre materialitate și idealitate, cu accentul pus pe originea divină a lumii, a sufletului. Pe această linie s-a născut și fundamentat perspectiva teologică asupra vieții și sufletului, centrată pe sanctificarea naturii divine a omului, cu accentul pus pe modul de generare
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
perioade provine însă din altă parte, din faptul că a putut conferi valori sacre interiorizărilor practicate, a celor din ritualul rugăciunii, din ascezele de diferite feluri. A făcut-o prin așezarea stărilor sufletești rezultate pe principalele axe de confluență dintre materialitate și idealitatea lumii, cu sanctificarea lor din perspectivă teologică, a statuării unor "complexe de conștiință" cu un conținut subiectiv bogat din viața omului. Este vorba de cele legate de încheierea căsătoriilor, cu marcarea naturii divine a venirii omului pe lume
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
dedică științei și artelor. Iar Bildung reprezintă înțelesul subiectiv al culturii, ca putere de modelare lăuntrică, intelectuală și morală, din care rezultă în cea mai amplă formă personalitatea. După Wilhelm von Humboldt, prin urmare, conceptului de civilizație i se atribuie materialitate, sociabilitate și interes, iar conceptul de cultură apare purificat și ridicat în sfera idealității lipsite de interes. Nu e de prisos să adăugăm că, în gândirea germană, disocierea operată în noțiunea globală de civilizație e urmată de o a doua
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
însăși natura ei determinată de condițiile existenței terestre. Cu toate că are la bază impulsul spontan specific omenesc, de a depăși natura terestră, creând imaginea unei vieți ideale, totuși atunci când trece la realizarea idealurilor ce o însuflețesc, e nevoită să îmbrace formele materialității. Zborul ei spre înălțime e permanent condiționat de legile spațiului și timpului. Închipuițivă un vultur legat de picior cu o sfoară. Tendința lui e să zboare în sus; dar în cazul acesta nu se va putea ridica în văzduh decâta
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
lui e să zboare în sus; dar în cazul acesta nu se va putea ridica în văzduh decâta atât cât îi îngăduie lungimea sforii. Ceva asemănător e condiția terestră a culturii. Prin faptul că e o creație omenească, legată de materialitate prin necesitatea de a se exprima concret, cultura e limitată în timp și în spațiu. Faimosul titlu de laudă al divinizatei culturi grecești e tocmai această limitare simetrică în timp și în spațiu. Dar în cazul acesta ce se întâmplă
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
urmările neatenției în actul religios al sufletului. Căci nu melodia e pricina abaterii, ci slăbiciunea morală a celui care o cântă. Arta cultică e parte integrantă a vieții religioase, ca funcție mijlocitoare, recunoscută și consfințită de întreaga ortodoxie. Dar atunci, materialitatea formelor ei nu e în contradicție cu spiritualitatea religiei ? Dacă am acorda gravitate acestei întrebări, ar trebui să mergem mai sus și să zicem: materialitatea euharistiei nu e în contradicție cu spiritul? Evident că nu. În creștinism însuși Dumnezeu s-
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
integrantă a vieții religioase, ca funcție mijlocitoare, recunoscută și consfințită de întreaga ortodoxie. Dar atunci, materialitatea formelor ei nu e în contradicție cu spiritualitatea religiei ? Dacă am acorda gravitate acestei întrebări, ar trebui să mergem mai sus și să zicem: materialitatea euharistiei nu e în contradicție cu spiritul? Evident că nu. În creștinism însuși Dumnezeu s-a întrupat, iar omul, pe care își propune să-l îndumnezeiască religia noastră, nu e spirit pur ca îngerul, ci spirit și trup laolaltă, ca
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
pe care își propune să-l îndumnezeiască religia noastră, nu e spirit pur ca îngerul, ci spirit și trup laolaltă, ca un întreg organic. Mișcările fimței lui angajate în actul religios sunt totdeodată de caracter sensibil și de caracter inteligibil. Materialitatea formelor de cultură din cult se adresează în primul rând sensibilității. Iar sensibilitatea, după doctrina lui Dionisie XXX. Areopagitul, care nu e numai doctorul mistic al Bisericii, dar și filosoful cultului bisericesc, e unul din modurile de cunoaștere a lui
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
care sunt plăsmuite capodoperele vine din natură. Marmura, metalul, culorile, sunetele, cuvintele dau substratul fizic al artei, dar ele nu prețuiesc cantitativ, ci numai în măsura în care fulgerul unui mare gând le silește să exprime cu totul altceva decât sunt ele în materialitatea lor. Cum lemnul trecut prin foc se transformă în căldură și în lumină, materia naturală trecută prin flacăra artei se transformă în frumusețe, care e altceva decât frumusețea naturii. Cum spiritul imaterial străbate prin masivitatea lucrurilor, entitatea artei pune stăpânire
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
simbolului e prin excelență paradoxală. El e sinteza concretă a văzutului cu nevăzutul, a materialului cu imaterialul, a vremelnicului cu veșnicul. Prin natura ei simbolică, arta se situează la intersecția dintre timp și veșnicie: ea face parte din lume prin materialitatea sensibilă, dar participă într-un fel la viața de dincolo de lume prin idealitatea pe care o degajează. Magia pe care ne-o împărtășește nu e mai puțin paradoxală, dar ea corespunde adânc naturii noastre psiho-fizice. O intuim prin simțuri, dar
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
ale altuia" (de unde și (c) alteritatea limbajului). În ceea ce privește universaliile "secundare", (d) istoricitatea (care rezultă din creativitate și alteritate) "înseamnă că tehnica activității lingvistice apare întotdeauna sub forma unor sisteme tradiționale proprii comunităților istorice, sisteme care se numesc limbi", în timp ce (e) materialitatea rezultă din semanticitate și alteritate: "pentru ca ea [semanticitatea] să fie pentru altcineva, trebuie să fie reprezentată în lumea sensibilă prin semnificanți materiali"212. 1.3.2. Chiar și din simpla enumerare anterioară reiese îndeajuns de clar importanța capitală pe care
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
ajunge la cea de-a patra problemă pe care o analizează Ioan Damaschinul se referă la perspectiva gnoseologică, căutând să identifice posibilitățile de cunoaștere. În primul rând sunt enunțate cele cinci simțuri care consideră sunt considerate că realizează legătura dintre materialitate și componenta psihică umană. Ulterior sunt amintite componentele ce țin de natura umană "impulsive" și cele raționale care leagă omul de inteligibile. "Sunt cinci simțuri: văzul, auzul, mirosul gustul, tactul. Mișcării impulsive în aparține facultatea de a trece de la un
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
analiza pornind de la nivelul cel mai abstract. În primul rând cercetarea este realizată la nivelul categoriilor ele fiind ideile ce stau la baza tuturor celorlalte cunoștințe legate de lumea sensibilă. Principala categorie care este analizată este cantitatea. Ea este specifică materialității și în strânsă legătură cu multiplicitatea acesteia. Dar tot pe această categorie se bazează posibilitatea de a număra, împărți, compara fiind punctul de plecare pentru știința matematică. De aceea acceptarea categoriei de cantitate este indispensabilă. Prin analiza pe care o
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
relativismului. Realismul 17 nu a mai făcut față nici noilor teorii fizice și nici societății de la sfârșitul secolului trecut. "Universul trebuie privit ca reprezentare", aceasta este marea provocare postmodernistă. Realul devine doar imagine a realității și prin aceasta își pierde materialitatea și relația directă cu imediatul. Manifestându-se ca o formă subiectivă sau contextuală ceea ce încă mai numim realitate și-a pierdut puterea explicativă. Indiferent în care curent filosofic ne încadrăm (de la realism la reprezentaționism sau pragmatism) realul nu mai este
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
ordine, ierarhie, vocație, revelație și finalitate ultimă. De aceea, un mistic este incapabil să cunoască din perspectiva materialistă, idealistă și criticistă, ci numai din cea real-dogmatică. Exceptând mistica care constituie realiter "sediul grației și al revelației, nu se poate înțelege materialitatea globală a lumii, straturile ei și interdependența lor"6. Asemenea lui Maurice Blondel, Petre Țuțea consideră că omul funcționează ca obiect și nu ca subiect în știința despre Dumnezeu. În contrapunct cu viziunea tomistă care susține principiul armoniei între fides
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
la Scrisul românesc, în 1998. Își propune încă din Argument-ul care deschide cartea să investigheze cele două domenii - poietică și poetică - nu de pe poziția teoreticianului și criticului literar - situați, cum subliniază eseista, "în afara" spațiului de creare a operei în materialitatea ei, ci "dinlăuntru", de pe pozițiile teoreticianului și criticului literar care este scriitorul însuși în cursul procesului prin care își instaurează opera. E o perspectivă încă puțin practicată în spațiul literar al epocii cînd apare cartea; perspectivă la care, între primii
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
cu felul în care Henri Bergson definește intelectul 23 drept instrument al acțiunii eficiente. Numai că, în "Veghe" "exauția" vizează, în mod explicit, construcția viziunii poetice: ea mediază trecerea de la "percepția pură", caracteristică doar artistului adevărat, la reprezentarea acesteia (în materialitatea operei), cu condiționările și limitările inerente oricărei acțiuni utile. Neputând să circumscrie "individualitatea" acestei experiențe primare, constiinta analitică a artistului se vede nevoită, din rațiuni practice, să multiplice perspectivele din care este văzut orice obiect, din care alege doar câteva
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
așteaptă un răspuns absolut precis (pentru că acesta trebuie să genereze un act de construcție) la o întrebare esențialmente incompletă: își dorește efectul care să producă, în el, ceea ce, doar din el, poate să se nască [s.n.]64. Poemul, care, în materialitatea lui, nu este decât o relație de elemente, celebrează tocmai misterul formei care se naște; el nu este expresia unei idei preconcepute, ci jocul abstract al formei cu ea însăși. Limbajul este chemat să ilumineze și să orienteze gândirea spre
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
l b o a r d care nu se văd niciodată, au de cele mai multe ori rolul de suport pentru publicitate și anunțuri. De cele mai multe ori, În momentul În care o clădire este iluminată pe timp de noapte, aceasta capătă o materialitate diferită de cea din timpul zilei. Multe edificii cu fațade de sticlă sunt neutre sau aproape invizibile atâta timp cât soarele se află pe cer, dar pe timp de noapte, datorită luminii artificiale, interioare sau exterioare, se transformă În clădiri lanternă ce
Polarităţile arhitecturi by Oana Doina Trușcă () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92990]
-
că Eugeniu Coșeriu nu a cunoscut acest studiu atunci când a elaborat lucrarea să capitala, Sincronía, diacronía e historia (Montevideo, 1958). Cum grano salis, dacă avem în vedere cele cinci universalii ale limbajului determinate de Coșeriu (creativitatea, alteritatea, istoricitatea, semanticitatea și materialitatea), am putea zice că aspectul fluid ar corespunde creativității (care conduce la dinamism și varietate în limbaj), iar aspectul condensat/solid ar corespunde alterității (care asigură omogenitatea limbii); ideea alterității apare, de altminteri, si la Hașdeu (1882a, p. 28), când
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
istoricitatea este implicită, deoarece rezultă din creativitate și alteritate). În plus, dacă ținem seama de faptul că B.P. Hașdeu acorda atenția cuvenită "factorilor primari ai limbei", forma și sensul (adică expresia și conținutul), atunci observăm că și celelalte două universalii, materialitatea și semanticitatea pot fi atrase în discuție. Dar, desigur, nu trebuie să exageram căutând cu orice preț astfel de lucruri la Hașdeu, întrucât, de multe ori, ceea ce se prezintă la Coșeriu ca fiind deja justificat din punct de vedere teoretic
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]