2,843 matches
-
Mureșanu”) Dar în simfonie mai intervin și pauze, în care tăcerea vântului devine o taină: ” În liniște de vânt/ Corabia străbate...” (”Cu pânzele-atârnate”) În liniște de vânt/ Trec departe de pământ” (”Mușatin și codrul”) Dacă vântul se asociază atât de melancolic cu frunzișul veșted al toamnelor, creând muzica șuierată , răscolitoare, a sufletului eminescian, el aparține, de fapt, tuturor anotimpurilor: ”Eu am plecat purtând în piept durerea-mi toată scrisă Precum al primăverei vânt duce-n văzduh o filă”(”Ghazel”) Simfonia vântului
SIMFONIA EMINESCIANĂ A VÂNTULUI de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1476 din 15 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374595_a_375924]
-
revine la motivele esențiale din creația sa, pe care le reconfigurează într-un spațiu mult diluat cromatic și semantic, dar tulburător de liric. Mai cu seamă simbolurile unui medievalism defunct îi sunt puncte de sprijin în bezna sufletească din prezent. Melancolic, se identifică, în cele din urmă, cu un cavaler, respectiv cu un trubadur, a căror speranță este de neînfrânt: “Am îmbrăcat întunecata,/ cernita-mi/ armură,/ de bătrân cavaler,/ loial unei singure/ doamne./ Fiindcă n-o mai găsesc./ Și resimt până-n
MIRELA-IOANA BORCHIN, NIRVANA ...DOAMNE, CUM! de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374547_a_375876]
-
Acasă > Poezie > Cântec > CLIPE DE IUBIRE,CLIPE DE AMĂGIRE Autor: Alexandru Maier Publicat în: Ediția nr. 1497 din 05 februarie 2015 Toate Articolele Autorului CLIPE DE IUBIRE,CLIPE DE AMĂGIRE Melancolic vin tiptil Pleacă galopând amarnic , Rup din suflete subtil Și se aruncă-n hăul karmic @ Pleacă adiind iubire Peste nopți ,pește câmpii Peste morți și morții vii Pleacă, pleacă și ne lasă-n amorțire @ Melancolic vin tiptil Și se scurg
CLIPE DE IUBIRE,CLIPE DE AMĂGIRE de ALEXANDRU MAIER în ediţia nr. 1497 din 05 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374619_a_375948]
-
DE IUBIRE,CLIPE DE AMĂGIRE Melancolic vin tiptil Pleacă galopând amarnic , Rup din suflete subtil Și se aruncă-n hăul karmic @ Pleacă adiind iubire Peste nopți ,pește câmpii Peste morți și morții vii Pleacă, pleacă și ne lasă-n amorțire @ Melancolic vin tiptil Și se scurg depart-n zare , Fost-au sau nu au fost oare Fost-am sau n-am fopst copil ? Ce frumoase vin tiptil ! Dar se duuuc ...că-s trecătoare Jumătate sfântă,jumătate drac, Nici nu știu să intru
CLIPE DE IUBIRE,CLIPE DE AMĂGIRE de ALEXANDRU MAIER în ediţia nr. 1497 din 05 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374619_a_375948]
-
avânta. Pe poteci obosite de toamne târzii, Trec bătrâni ce povestea și-o plimba, Prea pătrunși , prea smeriți, Prea sfioși, prea bolnavi, Singuratici și triști Se perinda. Pe urcușuri de ieri, si de azi, prea grăbita, Trec și eu, privind melancolic, Prea demult mă jucam, Prea puțin am iubit, Prea aproape de varsta tăcută... Citește mai mult Pe cărări însorite, răsunând zgomotos,Trec copii ce minunea și-o cântă,Prea gingași, prea voioși,Prea zglobii, prea ștrengari, Într-un joc neobositSe aduna
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
razandSe avanta.Pe poteci obosite de toamne târzii, Trec bătrâni ce povestea și-o plimba,Prea pătrunși , prea smeriți,Prea sfioși, prea bolnavi,Singuratici și tristiSe perinda.Pe urcușuri de ieri, si de azi, prea grăbita,Trec și eu, privind melancolic,Prea demult mă jucam,Prea puțin am iubit,Prea aproape de varsta tăcută...... XIII. DACĂ, de Eleonora Stoicescu , publicat în Ediția nr. 1663 din 21 iulie 2015. Dacă ți-ai închide ochii și ai visa, Ai putea vedea lumea în tonuri
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
Acasa > Versuri > Frumusete > SĂ VINĂ, CRĂCIUNUL! Autor: Mugurel Pușcaș Publicat în: Ediția nr. 2183 din 22 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Să vină Crăciunul, prieteni! Lud, cald, melancolic... Îl simt... ( Cai, sănii și vremi troienite ) Copil... Vis din alb anotimp... Să vină, Crăciunul, prieteni! Colinde pe uliți de sat, Verzi cetini de brad în pridvoare, Arome de timp - unicat. Să vină, Crăciunul, prieteni! ( Dulci daruri, candoare și mit
SĂ VINĂ, CRĂCIUNUL! de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2183 din 22 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371608_a_372937]
-
vei spune că o fi fost un cutremur”...(Pasărea nopții) Desenele lirice cuprind naturi vii, simulări ale realității, ale trecutului devenit ilustrații, și ce este remarcabil ar fi lipsa oricărui convenționalism al discursului, prin muzicalitate creând inefabilul oricărei imagini nostalgice, melancolice. Metafora aici este cufundată în contururi colorate tactil: „Mama trebăluind prin visele mele „(natură vie cu ierburi) sau în poezia Turla bisericii „Turla bisericii- înălțime de suflet sfinții pe ziduri- imagine de album” Al treilea volum, Templul iubirii, 2010, este
SERI LITERARE-BACĂU de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374992_a_376321]
-
răspunsul nu contează Ci tremurul fiorului pe care îl crează. Cu freamăt ritmic, slab sau cu violență Stârpind durerea lumii ca pe-o excrescență. FRĂMÂNTĂRI DE SUFLET Din negura mănunchiului de gânduri Cad spice crude de-ndoieli în rânduri, Purtate melancolic în tristă legănare Credința-n adevăr s-o miște, s-o doboare. Când inima percepe aura speranței Apar și frământări din cupa discrepanței. Când ochiul pleoapa-și lasă peste frânturi reale Auzul se apleacă spre șoapte verzi, banale. Șoapte otrăvite
FLORILE GÂNDULUI (POEME)1 de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1826 din 31 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375024_a_376353]
-
mai pe românește, fără a se fixa o dată precisă. O strofă frumoasă în poezia „tristețe”: „...tulpini subțiri se ițeau/nervoase către cer/nervuri și frunze se alintau/ pe sub pleoapele răsăritului/oferind/iubire, speranțe, vise, împlinire Timpul trece insensibil la stările melancolice ale poetei, care frumos consemnează: „ nu pot să fiu la fel cu cea care am fost/straniul, frica, temerea/își unesc forțele/ și mă bântuie în fiecare noapte/trezindu-mă din oră în oră/ să-mi măsoare nivelul de panică
``O CARTE, DUMINICA`` DE HORIA PICU de LILIANA GHIȚĂ BOIAN în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373815_a_375144]
-
viselor/ și mă prăbușesc izbindu-mă de toate opțiunile [...]” Scriitoarea pune la loc de cinste cuvântul, pe care-l venerează într-un mod care-mi place: „mă îmbrac sărbătoreșteîn cuvinte/și cuprind în fiecare amănunt un zâmbet” Pesemne că starea melancolică - să nu uităm că această ultimă parte a volumului de versuri se numește „Curcubeiele melancoliei”- însuflețește spiritul creator al poetei până la cele mai inspirate versuri, cum sunt acestea: „cu mine nici nu mai știu ce să fac/în această seară
``O CARTE, DUMINICA`` DE HORIA PICU de LILIANA GHIȚĂ BOIAN în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373815_a_375144]
-
se manifestă din nou, încântând pe cititor cu poemele pline de miez și profund sensibile din volumul Suflete de ceară, apărut la Editura Armonii Culturale, din Adjud, județul Vrancea, în 2016. Asupra poemelor planează un benefic lirism, surprinzând: misterul zâmbetului melancolic; convertirea iubirii în dorință, în milă, regret, stingerea acesteia; elanurile pure ale sufletului; setea de cunoaștere, singurătatea, iluziile... Primul poem, Când suflete de ceară..., se vrea nu numai o poezie programatică, ci și o profundă meditație pe eterna temă a
SUFLETE DE CEARĂ, DE CAMELIA ARDELEAN de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2094 din 24 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373816_a_375145]
-
de poezie” și „nu găsește antidot”, e „croit dintr-un aluat neînțeles”. La rândul ei, poezia trebuie să îngemăneze durerea cu viața, visul, realitatea (uneori parodiată), cu libertatea, speranța... Poezia finală, Atinși de frici, mai scuturăm perdeaua, trage o perdea melancolică peste „geamul viu al iernilor din noi“, adesea „Strângându-ne la zâmbete cureaua”, concluzionând: „la poarta nopții nu-i nimic de zis...”. Poemele îmbracă haina „dulcelui stil clasic”, folosindu-se de catren, ritm variat, măsură fixă, rimă bogată (împerecheată, încrucișată
SUFLETE DE CEARĂ, DE CAMELIA ARDELEAN de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2094 din 24 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373816_a_375145]
-
Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 277 din 04 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Împrejur a toate liniștea domnind Vechile domenii pline de comori Peste care nopțile aprind Licuricii palizi, lămpile surori Valurile urme au lăsat pe grind Dulce melancolic cântă sicomori Unde ești iubire? Nu-ți aud venind Pașii pe poteca vechii noastre mori Picură înaltul muzică de Liszt Susurând acorduri parcă vinovat Am ajuns un Don Quijote trist De care Dulcineea a uitat C-o aștepta din secolul trecut
BALADESCĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375353_a_376682]
-
Caracterele celor trei personaje principale, Dănuț, sora lui, Olguța, și Monica, sunt apariții încântătoare, pline de poezie. Dănuț, la anii intrării în liceu, începe a avea conștiința că e „băiat” și ca atare nu se poate compara cu fetele. Fire melancolică, visătoare, cedează uneori în fața „băiețoasei” Olguța, mai impetuoasă și voluntară. Monica se dezvăluie ca o ingenuă, mai feminină. De o mare gingășie este figura lui moș Gheorghe, un alter ego al lui Baci Mihu din „Viața la țară”, Olguța devenind
IONEL TEODOREANU SAU MEDELENISMUL UNEI TINEREȚI PIERDUTE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375477_a_376806]
-
veți găsi înfășurata într-un voal de tăcere muncă mamei mele lutul ars de fulgerele ploilor are vârstă mâinilor ei înnobilate în curățenia paștelui în spatele casei veți găsi focul ce-i căzuse la inimă după ce eu am învățat să devin melancolic moașa îi spusese că voi trăi mult mult de tot dar voi muri de tânăr că o fântână careia-i seaca izvorul ultima invazie a lăcustelor de februarie a prins-o după ce copiii ei au plecat la oraș de atunci
EXTRAS DIN MEMORIA LOCURILOR de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1568 din 17 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372414_a_373743]
-
Magda CÂRNECI - iarăși revine în discuție acest nume - mai citesc totuși poezia de azi și acum încerc să spun ceva despre una anume. Poeziile lui Ioan GHEORGHIȚĂ ne confirmă că rădăcinile existențialismului, modern reformulate, își trag seva din scepticismul biblicului, melancolicului Eclesisast, descurajat, în conștiința tragică a finitudinii ca destin. Ce se mai poate spune nou în vremea noastră, chiar în formula personală, când existențialismul a fost intens susținut filosofic în secolelele al XIX-lea și al XX-lea, de la Kirkegaard
DE LA SUFLET PENTRU UN POET APARTE de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1825 din 30 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372555_a_373884]
-
nesuferit al ceasului, văzând că Nicu nu-i chip să se trezească, merse încet să nu-l deștepte brusc și, cu blândețe, îl mișcă ușor. Nicu deschise ochii, apucă cu brațul lui vânjos mâna mamei și, plin de bunătate, puțin melancolic, îi zise: - Mamă, stai jos pe marginea patului și ascultă-mă cu atenție, nu vreau să te supăr, simt că trebuie să mă destăinui, să-mi descarc sufletul. Sunt îndrăgostit, mamă, simt un fior cald în inimă care nu-mi
O POVESTE ÎNSÂNGERATĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372736_a_374065]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > BRIZĂ Autor: Dan Mitrache Publicat în: Ediția nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Se plimbă singuratic,în liniște de-amurg Un tânăr melancolic,pe chei pășind discret Privește alb spre mare,talazurile curg Neîncetat din vremuri de prea mult timp apuse Plutește-n aer sare purificând în jur Efemerida boală a ce e desuet Nedemn,impropriu lumii văzute de-un poet Cu inima
BRIZĂ de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372909_a_374238]
-
să mă scoată din abis.Mă uitam în oglindă și vedeam o eroare-n doi,Întrebări fără răspuns în diverse culori,De-o fi monolog sau dialog, mi-e aproape totuna,Oricum nu mai cred în frumoasa zeiță Fortuna.... XXIII. MELANCOLICA, de Irina Bbota, publicat în Ediția nr. 1463 din 02 ianuarie 2015. E frig. E ger. E iarnă. Ea amintirile și le răstoarnă, În odaia ei rece, întunecoasă O cuprinde o profundă angoasă. Ea, o fată cu păr rebel, roșcat
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372817_a_374146]
-
iubirea și patima, văzduhul și pasul, firul și claia, rana și alintarea! „Eu sunt un trubadur”, „N-ați văzut o fată ?”, „Nimeni nu e singur pe pământ”, „Unde ești, fericirea mea?, „Amintește-ți mereu”... și multe alte melodii sunt transfigurări melancolice, laviuri pe portativ, în tonurile vieții lui Cornel Constantiniu. Romantice drumuri sunt străjuite de urme, cumpene și meandre în viața artistului Cornel Constantiniu, desfășurată în filele cărții, de mulți ani atât de deteriorată încât cuvintele sale sunt îngăimate uneori. Îl
CORNEL CONSTANTINIU LAVIURI PE PORTATIV de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1609 din 28 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/372990_a_374319]
-
casca muzicală de pe urechi și începu să le povestească doamnelor aflate în meditație ce înseamnă pentru ea, de fapt, proprietate: - Știți, eu am cunoscut foarte mulți bărbați la viața mea, își începu Negresa blondă povestea cu o voce tristă și melancolică. Însă unul dintre ei, mai în vârstă, aflat pe patul de moarte, mi-a mărturisit aproape cu o ultimă suflare ca nu a înțeles niciodată ce vor cu adevărat femeile și m-a rugat pe mine să-i spun eu
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 3 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 516 din 30 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/371153_a_372482]
-
în cărți, o minuțioasă descriere al contextului socio-cultural al marilor orașe București sau Iași, cu diferențele de clase, cu frivolitatea petrecerilor, cu negustorii evrei sau muzicanții țigani; este un periplu prin ipocrizia politică a epocii, prin carnalitatea unui popor petrecăreț, melancolic, fals și poetic. Dar cartea este în același timp o invitație pentru a cunoaște adevăratul motor, după cum spunea Basterra, al României lui Decebal și Traian, țăranul, chintesența poporului, obiceiurile lui străvechi, poezia, arta și muzica sa. Fabianni BELEMUSKI Madrid, Spania
CĂLĂTORIE ÎN ROMÂNIA ÎMPĂRATULUI TRAIAN de FABIANNI BELEMUSKI în ediţia nr. 854 din 03 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344697_a_346026]
-
dragoste se consumă în imagini de o mare transparență și puritate, traducând, în termenii unui lirism absolut, o geografie sufletească tulburătoare. Iubirea, percepută ca trăire intensă și purificatoare, este captată în cadențe ample, care se ordonează în arhitecturi imagistice fastuoase. Melancolică și vizionară, poeta adaugă periplului său liric dimensiunea rezonantă a unei ambiguități savant dozate, care aduce un plus de expresivitate și profunzime întregului edificiu poetic. Un apetit pentru imaginea scăpărătoare, arborescentă, o navigare profundă în planul ideii, care acaparează spațiul
INVITAŢIE LA LANSARE DE CARTE de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344782_a_346111]
-
despre copii. Antonin Dvorak, compozitor ceh al secolului XIX a scris piese vocale, instrumentale, corale, concerte, dansuri slave, uverturi, serenade, suite, poeme simfonice, opere, simfonii. Superbe cele Două dansuri slave, cu ritm de mazurcă, dar și cu elemente dumka (dans melancolic Ucrainian). Conținutul liric al acestei muzici a fost bine ales pentru final, impresionând auditorii, iubitori ai muzicii clasice. Cei doi pianiști au demonstrat o interpretare plină de virtuozitate. Pianistul Arnaldo Cohen, din sufletul său, prin degetele sale, ne-a transmis
RECITAL DE PIAN LA PATRU MAINI de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 23 din 23 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344968_a_346297]