1,382 matches
-
Vizitatoarei menită să-mi ardă oasele. Îmi era rușine de mine. Pălăvrăgeala mea abia izbutise s-o anihileze. Îi mai simțeam căldura, mi se părea că se lipise de lemnul ușii, mă temeam să nu-l aprindă. Așadar, Ioachim îmi memorase adresa și se ținuse de cuvânt : îmi trimisese, în carne și oase, ultima lui carte... În afară de el, de Maria, de Vizitatoare și poate de Iason, precaritatea stării mele mă împiedica să verific a cincea rotiță a mecanismului. Prin pâcla de
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
totdeauna din viața Clarei Barceló. Am ieșit din bibliotecă cu pași ușori. Ușa de la camera Clarei se Întrezărea În fundul coridorului. Mi-am Închipuit-o Întinsă În pat, adormită. Mi-am imaginat degetele mîngîindu-i gîtul, explorînd un trup pe care Îl memorasem de pură ignoranță. M-am Întors, pregătindu-mă să abandonez șase ani de himere, Însă ceva m-a oprit Înainte să ajung În sala de muzică. Un glas șuierînd În spatele meu, Înapoia ușii. Un glas profund, care șoptea și rîdea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
la prima vizită În acel loc, de mînă cu tata, Însă curînd am Înțeles că Întorsăturile labirintului arcuiau culoarele În volute cu neputință de amintit. De trei ori am Încercat să urmez un traseu pe care am crezut că-l memorasem, și de trei ori labirintul m-a Întors În punctul de unde plecasem. Isaac mă aștepta acolo, zîmbitor. — Ai de gînd să te mai Întorci vreodată după ea? m-a Întrebat. — De bună seamă. — În cazul ăsta, poate că vei binevoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
bucura de natură, de haine frumoase și de o femeie nemaipomenită. Se va bucura din plin, atât cât va fi posibil. O nouă atingere timidă îl făcu atent. "Tovarășe, îngăimă unul de lângă el, nici nu se mai obosea să le memoreze numele ori funcția, tovarășe inspector, cum vi se par realizările noastre?" Acesta se trezi și răcni la ei: "Ca un rahat, ca un mare rahat". Șeful institutului intră cu doi activiști de partid în atelier. Aceștia se uită în dreapta și
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
a privit pe Gaston cu ironie și dispreț și a râs fără să-i răspundă? Gaston și câinele au pornit iar spre răsărit. Au trecut prin Sanjuku, Ōhashi... Gaston, cu harta pe care i-o dăduse Takamori în mână, a memorat numele străzilor pe care le-a străbătut. Trecuseră deja două ore de când plecase din Kyōdō. — Câine-san, ai obosit, nu? îi strigă el animalului care se opri să adulmece o grămadă de gunoi. Și pe Gaston îl dureau picioarele de atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
indigoul. De câte ori pleci de acasă, lași în urmă semne insesizabile pentr-un intrus. Pe o pagină falsă a romanului, vârful peniței orientat spre o anumită literă, un ac precis poziționat pe desenul mozaicului din hol; un strat fin de talc. Memorezi cum cad, la plecare, faldurile perdelei, dispunerea aparentă a ciornelor... Toată casa e o capcană. MAGISTRATUL. Voi guverna iarăși gloata asta infamă! Purtătoare de rabie! Simbol al rebeliunii necontenite! Dezordinea fără scop sigur; idioțenia numită voință populară! Va trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
orele de dirigenție am organizat plimbări lungi cu discuții libere. Rând pe rând am vizitat casa fiecăruia, locul unde stau. Dacă am fost invitați, am intrat să cunoaștem familia, dacă nu, am rămas în fața casei sau a blocului și am memorat cartierul, etajul, poarta, florile, că e bine, să știm unul de altul, să nu fim izolați în sentimente, atunci, când la școală trăim într-un grup organizat zi de zi. Simi, un băiat simpatic ținuse neapărat să intrăm în curte
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
Și așa mulți bărbați mureau În timpul orgasmului, nu prea se vorbea despre asta. Dar el, atunci, nu ar fi fost bărbat, ci altceva, o ființă fără rațiune, și ce plăcere ar fi fost aceea dacă nu ar fi putut fi memorată, rememorată, pentru a fi retrăită, post, În imaginație, cu anume rafinament, În detaliu, delirant? Thomas nu alergase nebun după fuste și, mai ales, nu se străduise să sucească mintea femeilor; el culesese, cîmpia era plină, dealurile. Floră spontană; culturile, tot
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
teamă ilogică; nu tocmai: pornise din gîndul că ar fi putut intra În miezul unor lucruri cu totul aparte și, aflîndu-se asta, era posibil să se Întîmple ceva teribil. Rupsese foaia din agendă, dar nu se putuse abține să nu memoreze Înscrisul. Îl tot repetase În gînd, Îl fixase Într-o cută potrivită a creierului, nu avea cine să cotrobăie acolo. De fapt, nici nu intenționa să afle capătul poveștii, ce Îi trebuia o astfel de Încurcătură, fie ea și pornită
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
incinta palatului califului. Însuși șeful misionarilor, Înalt personaj al curții fatimide, era acela care le preda studenților metodele de convingere, arta de a dezvolta o argumentație, de a te adresa atât rațiunii, cât și sufletului. Tot el Îi făcea să memoreze codul secret pe care trebuia să-l utilizeze În comunicările lor. La sfârșitul fiecărei ședințe, studenții veneau unul câte unul să Îngenuncheze Înaintea șefului misionarilor, care le trecea pe deasupra capului un document care purta semnătura imamului. După care se ținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
și rafinament. Să Înveți să-ți ascunzi pumnalul, să-l scoți cu un gest fulgerător, să-l Înfigi direct În inima victimei sau În gâtul acesteia, dacă pieptul Îi e apărat de zale; să te deprinzi cu porumbeii călători, să memorezi alfabete codificate, instrumente de comunicare rapidă și discretă cu Alamutul; să Înveți uneori un dialect, un accent regional, să știi să te introduci Într-un mediu străin, ostil, să te volatilizezi acolo săptămâni, luni În șir, să adormi toate bănuielile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
vântul suflă slab, contempli ore În șir același punct de pe coastă, aceeași stâncă, același boschet anatolian. N-aș fi avut motive să mă plâng, aveam nevoie de vreme calmă, dată fiind misiunea arzătoare pe care trebuia s-o Împlinesc: să memorez o carte Întreagă de dialoguri persano-franceze scrisă de dl Nicolas, traducătorul lui Khayyam. Căci Îmi făgăduisem să mă adresez gazdelor mele În propria lor limbă. Nu nesocoteam faptul că În Persia, ca și În Turcia, numeroși oameni cu știință de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de norii care umpleau ecranul. ― Coborâre, preveni Lambert, concentrată asupra unui indicator. Cincizeci de mii metri. Mai jos. Mai jos. Patruzeci și nouă de mii. Intrăm în atmosferă. La pupitrul său de comandă, Dallas încerca să evalueze repede și să memoreze zecile de figuri schimbătoare care defilau pe măsură ce astronava se apropria de suprafața globului. Călătoria astronautică înseamnă omagierea cum se cuvine a instrumentelor și a o lăsa pe Mama să se ocupe de această dificilă treabă. Dar în privința zborului în atmosferă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
chibrit, să coboare. Dar se întoarse să citească numele de pe ușă. Numele era gravat pe o plăcuță de bronz. „Francisca Pop“, scria pe ușa alcovului. Chibritul se stinse, aprinse altul. „Francisca Pop. Balerină“, scria, clar, pe ușa capcanei. Citi, reciti, memoră, reciti. „Irina, auzi! Poarta! Gura, poarta roșie, irlandeză. Irlandeză! Setter irlandez, auzi. Canibala, vrăjitoarea! Vrăjitoarea Francisca Pop d’Assisi! Irlandeză, auzi, hoțomanca!“, bodogănea pribeagul, pe pragul ultimei trepte, înainte de a ieși în stradă, în realitate. „Irina, auzi! Irina of Hymenland
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
-o ...Olgăi! Publicul, vorba autorului cărții, a crezut...că așa e piesa! Eusebiu Ștefănescu mi-a oferit o carte recentă, publicată de el la editura SemnE : Arhivarul clipei. Volumul adună delectabile anecdote din lumea teatrului, trăite, ori doar auzite și memorate de către cunoscutul actor. De multe ori, cum se ntîmplă cu anecdotiștii, autorii Îmbunătățesc istoria, spre delectarea suplimentară a auditoriului/lectorilor. O știu din proprie experiență, fiind - la rîndu-mi - un povestaș recunoscut...(spre exemplu, să mă laud și eu, la petreceri
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
spectacol, care nu au pe ștatul de plată această funcție - teatrele de copii, ori cele de revistă. Se descurcă și fără. La polul opus, sunt unele teatre cu directori-actori, care directori avînd atîtea pe cap, nu mai au timp să memoreze rolul, și deci, sunt pierduți fără sufleur...(am cunoscut doi dintr-aceștia : era amuzant să vezi cum respectivele șoptitoare - funcția este ocupată, În proporție de 90%, de femei alergau prin culise, dintr-o parte, Într-alta, să fie mai aproape de
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
Stătea pe o bancă, în dreptul afișului cu substanțiala recompensă pentru cine dă informații despre cei care au prigonit evrei. Se dădeau recompense destul cu mari. Numai după ce prigonitorii erau prinși. Acela privi o vreme, concentrat, afișul. Parcă încerca să-l memoreze. Scoase apoi din buzunarul de la piept al hainei sale roșii o vergea scurtă. Trase de ea și o întinse până o făcu cât un baston. Sau cât o antenă de radio portativ „Pionieer 3Z.“ Acela se mută mai spre capătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
fost incapabili, în cazul în care au fost nevoiți sè dea un telefon important sau vital, sè-și aminteascè din minte mècar un numèr din agenda lor telefonicè!? Pun neputincios receptorul în furcè, Mulțumesc, dar nu-i știu numèrul, îl am memorat pe telefonul mobil! Revin abètut la biroul declarației mele nescrise, mè așez încet, de parcè aș fi îmbètrânit brusc cu o sutè de ani, chipul omului în uniformè, urmèrindu-mè, exprimè o urmè vagè de compasiune, Matei ar putea specula momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
de aventură. Băutură, povești de groază despre foștii iubiți, de genul „ce ticălos a fost“. A mai venit și Daisy cu lista celor Cinci Pași și nu am mai putut să mă gândesc la altceva. Am aruncat foaia, dar îi memorasem deja. Știam că nu pot scăpa de stadiul Furiei. Pe cel al Negației începusem să-l experimentez când m-a anunțat că mă părăsește. Îmi spuneam întruna că nu e posibil, că se va trezi într-o zi și își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
cealaltă, ci deodată, confuzionându-te și înecându-te în imagini atât de numeroase și de copleșitoare încât nu mai poți găsi niciun drum. E ca și cum ai încerca să numeri frunzele unui copac cu o coroană uriașă. E ca și cum ai încerca să memorezi toate științele lumii, de dinaintea ta, din timpul tău și din timpul celor care vor veni după tine, dintr-o dată. Ai vrea un traducător, pentru că incapacitatea ta de a-i interpreta mesajele este evidentă. Apoi, realizezi străluminat că totul e simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
era potrivit ca biroul de invenții să acorde brevete pentru genele umane. Mii de astfel de brevete fuseseră deja emise. Era asta o idee bună? — Fără îndoială, avem o problemă, spuse dr. Bellarmino, fără să se uite la notițe. Își memorase depoziția, pentru a o putea spune cu fața către camerele de televiziune, mărind astfel impactul. — Brevetarea genelor de către industrie reprezintă o problemă semnificativă pentru viitorul cercetării. Pe de altă parte, brevetarea genelor de către cercetătorii științifici ar provoca probleme mult mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
spună niciodată. Îl ura pe Gerard. Aveți o dispută pe teme de custodie din pricina unei păsări. — O să discut cu Nadejda. Însă cred că a plătit-o să tacă. — Pasărea îți știe numele? Numele laboratorului? Numere de telefon? — Nu, dar a memorat tonurile telefonului meu mobil. Obișnuia să le repete, ca o secvență de sunete. — Atunci, poate o să ne sune, cândva. — Poate, zise Gail oftând. Capitolul 45 Alex Burnet era în mijlocul celui mai dificil proces din cariera ei, un caz de viol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
pot fi dobândite doar prin facultăți metapsihice. Grație unor metode pe care, în mod firesc, nu ni le poate dezvălui, ea reușește să afle intențiile lui Nae Ionescu. Acesta ar fi vrut să reproducă întocmai cartea d-nei Underhill, din care „memora acasă câteva pagini“, ca un actor, dar memoria sa, puternică altminteri, i-a jucat feste, făcându l să „inverseze ordinea problemelor și argumentelor“. Afirmația aceasta e atât de prezumțioasă, încât nu te-ai aștepta să o întâlnești la un autor
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
chiar a Îmbătrânit urât?! Spuse: Dom’ Fane, am uitat, mai spune Începutul odată, așa cum poți! Ștefan Înțelese și Începu, așa cum putu el: Aniversarea ta cu ani din viață/ Este-o amiază-n prag de dimineață... și adormi instantaneu. Victor a memorat repede și destul de bine, ar fi vrut să scrie pe ceva dar i-a fost frică, simțul său de fost jandarm Îi spunea că scrisul este o dovadă. Ieși din „salon”, așa cum mai făceau ei haz de necaz, comandă scurt
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
duminica decât dacă avea loc vre-un accident. Nu avea obiceiul nici să se uite În pungi și pachete dar acum zări o carte al cărei titlu Îi atrase atenția „Maxime și cugetări”. O trase cu grijă pentru a-i memora poziția și citi cu nesaț câteva maxime care Îl fascinară. Dădu pagina și văzu un bilețel Împăturit În două. Avu tupeul ca pentru Întâia oară să citească un bilet al dumnealui: „Tuți! Nu pot veni la noapte, plec la Brașov
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]