1,388 matches
-
secretele sunt secrete, și arborii numai ei pot înțelege asta. Am cules frunze (deja căzute), rămânând să le „studiez” și desenez în caietele mele secrete, cele care după un timp vor fi distruse, date focului, asta după ce totul va fi memorat și trăit, transpus în visele mele diurne și nocturne. În toate țările vizitate, grădinile botanice și cimitirele sunt locurile mele de „studiu” în singurătate, de comunicare și infracomunicare cu natura, partea feminină a Creatorului, cea care nu se lasă elucidată
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
de memorare. Norma mea era formată din următoarele obiecte: Istorie, Fizică, Desen și Lucru manual. Era suficient să citesc o singură dată lecția pentru a doua zi și să o reproduc până la cele mai mici detalii. Nu numai că o memoram, dar o și conștientizam, putând face și cele mai subtile corelații. La Istorie, unde lecțiile erau mai lungi și pline de date, făceam unele scheme. Îmi amintesc că atunci, când am predat lecția cu Alexandru Macedon, am pregătit niște stegulețe
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]
-
cum s-a văzut de altfel mereu din manifestarea sa ritualică și instituțională), ci e guvernată, aș spune, de legile "reprezentării necesare", a propriei existențe, a sinelui și a alterității (cum precizam și mai devreme). Gesturile și actele ritualice sunt memorate în imaginarul colectiv prin intermediul unor scheme care organizează spațiul de confluență dintre potențialitatea simbolică a obiectului, psiho-senzorialitate, intelect intuitiv (precum în definiția aristotelică, el sprijină cunoașterea directă a principiilor generatoare) și simbolul constituit și integrat conceptual. Caracterul antropologic al imaginarului
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
dar care, tocmai prin actul de a-l descrie, ea îl transformă cu adevărat în "trecut". Nu pierdut, ci recuperat, nu imorf, ci fie linear, fie ciclic, fie multiform - un timp "măsurat". Narațiunea pare să fie singura soluție de a memora timpul în chiar desfășurarea lui, deși absolut subiectiv; ca și el, ca și trăirea lui. Pentru imaginar, nu obiectul material este măsura timpului "trăit", ci tocmai timpul "povestirii" (dintr-un document, imagine sau legendă orală). Imaginarul colectiv este modul de
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
culturale, spirituale etc. În baza mnemotehnicilor oralității, utilizate și în producțiile culturilor populare, se decantează în imaginar toate informațiile preluate din realitate; în această "lume interioară", cum am numit-o deja, a mentalului colectiv sau individual, dar sistemică, ele sunt memorate și structurate, precum într-un depozit de mărturii. De aici, se poate întoarce oricând înspre realitate o imagine legitimantă sau o schemă de mit, în funcție de situațiile politice, sociale, poate chiar culturale, dar și de necesitățile de argumentare identitară. Complexul structural
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
discurs; uneori, ea poate avea, temporar sau definitiv, o existență marginală. Structurile imaginarului stau însă în relație cu istoria și cu realitatea exterioară lor, ceea ce le dictează și forma, și conținutul, implicit și locul ocupat în interiorul lor de formațiunile discursive memorate în timp. Datorită acestui traseu itinerant în memoria colectivă, dar și între performările discursive și imaginar, formațiunile nu doar transferă sens, ci și asigură dinamica funcției imaginative, al cărei ritm este dependent de complexitatea tradiției și a identității colective. Deși
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
și îi conferă un caracter realist (Boulogne 46). Acest lucru se întâmplă atunci când, spre exemplu, dematerializată, imaginea favorizează înțelegerea prin apropierea de adevăr. Este însă și cazul în care ea face obiectul artei reprezentaționale (sculptura), mai apropiate de modelul real (memorat astfel) și astfel de domeniul rațiunii decât arta figurativă (care produce forme noi bidimensionale, exclusiv imaginare). Ceea ce se poate urmări mai târziu în practica romană este, consider, exact linia de interpretare deschisă de Platon, de refacere a legăturii dintre reprezentare
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
de a crea astfel de obiecte figurale, cu nimic asemănătoare celui decedat (spre diferență de efigiile romane sau de portretul de mai târziu) era cunoscută, spre exemplu, și în Egiptul antic, însă cu interpretări locale diferite. Grecii nu căutau să memoreze cu fidelitate aspectul fizic distinct al eroului, ca statuia să redea trăsăturile cu totul particulare ale defunctului; contau valorile și excelența, suficiente, dar obligatorii pentru a-i asigura celui decedat un loc alături de zeii venerați. Schema glorificării romane își are
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
cele ale împăraților au ajuns să ocupe un loc central în viața capitalei. Pentru că ceremonialurile civice în care ele erau incluse se desfășurau în zone la care toată populația avea acces, în forum și în Campus Martius, întreaga comunitate putea memora evenimentul și putea integra caracterul triumfalist al destinului familiei imperiale, reprezentativ pentru romanitate în ansamblul ei. Cazul lui Augustus, atestat mai ales de scrierile pe care i le dedică Suetoniu, este interesant și prin faptul că în rândul imagines care
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
le înlocuiește definitiv (Benoist 187). Grija "păgână" pentru transferul valoric în lumea celestă este însă atent preluată în ceremonialul constantinopolitan, "creștinat"; el va susține construcția unui eșafodaj simbolic și a unei arhitecturi complicate a ierarhiilor de putere, reale și "imaginate" - memorate toate de comunitate −, în care intră "figurile" cetății, respectiv modelele politice și spirituale. În relație cu ele ne așează și arheologia imaginarului, pe un amplu bazin conceptual, al formelor care susțin memoria și existența comunității: gestul întemeietor și faptul glorios
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
discursuri aprobate unanim; urmau ceremonialurile, apoi intervenea din nou legislatorul, tot discursiv, pentru a închide perioada și pentru a decreta divinizarea împăratului). Mausoleul (privat), mărturia indiscutabilă a recunoașterii de către comunitate a meritelor împăratului și a legitimității actului de a-i memora destinul, avea însă propria valoare, sacrală, dar mai curând patrimonială; corelată cu cea eroică, a defunctului, recunoscută triumfal, nu se confunda în niciun fel cu a templului dedicat vieții spirituale a cetății. În schimb, în "a doua Romă", Constantiu II
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
al puterii, ideologia imperială, imaginea-prototip și ceremonialurile omagiale, moștenite apoi de statul creștin. Monumentalizarea implică, pe de o parte, schimbarea raportului dintre individul și comunitate cu propriul oraș, dar, pe de alta, și cu puterea. Populus romanus învață să-și memoreze identitatea și "istoria", să ducă valoarea modelelor și valoarea proprie la o scară care îi schimbă perspectiva atât asupra existenței, cât și asupra lumii căreia i se adresează Cetatea, prin formele cultuale urbi et orbi. Fastul ceremonialurilor sale, tot mai
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
apărată, dar nu și locuită de el, mai ales după ce începe să se comporte în reședința sa din Orient ca un autocrat (posibil) convertit. În cele din urmă, ceremonialul conjunctural dedicat triumfului militar va fi înlocuit de adventus, care (co)memorează puterea absolută (solară) și virtuțile unice ale basileului; ales al divinității, el nu mai are nevoie să fie reconfirmat, nici prin omagierea victoriilor sale armate, nici prin consecratio finală (Benoist 341). Pe lângă ceremonialurile de slăvire, Roma includea în calendarul său
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
lui Constantin I, cu atât mai mult a unui urmaș ortodox al acestuia, fie el și canonizat. Tabloul votiv românesc din pronaos sau chiar din naos (în imagini realizate după același canon basileic) este unica formulă vizuală acceptată pentru a memora figura oricum hieratică a autocratului sau a donatorului-constructor; ea înlocuiește statuia, relieful sculptat sau efigia păgână, prin trecerea reprezentării materiale în registrul bidimensional. Ulterior, în spațiul catolic această formulă se generalizează, se depolitizează, astfel încât orice donator nobil sau chiar figuri
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
nivelul unei identități colective. În participarea la ritualul religios sau la ritualul înscăunării, comunitatea se comportă ca un tot, ca o singură rațiune, care enunță un discurs, își conștientizează prezența și rolul și participă afectiv la ceea ce privește, înțelege și memorează. Imaginarul nu poate fi despărțit sau tratat complet diferit de existent. Cele trei acțiuni presupun deopotrivă concretul și abstractul, practica și teoria. Dacă funcțiile lor sunt date împreună de simțul comun, atunci și relația lor este de prim ordin, iar
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
exercitare a puterii în oïkouménè. Una dintre principalele ipoteze ale acestei cercetări este că imaginarul antic, precum și cel bizantin pe care îl inspiră, revelă schema de configurare a imaginilor despre sine pe care comunitatea le-a putut genera, susține și memora; el reflectă totodată "formele" teoretice sau reale ale societății "politice", așa cum apar ele descrise în diverse formațiuni discursive (texte, imagini, istorii instituționale, ritualuri etc.). Politeía, Politica, Legile, binecunoscutele texte ale lui Platon, sau Etica Nicomahică și Politica lui
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
a imaginii divinului îi acorda și privilegiul de a organiza și de a controla absolut toate semnele și formele vizibile ale sacrului (drept clamat și astăzi de ecclesie). Pentru aceasta, instituțiile constantinopolitane au stabilit dogmatic un canon simplist, ușor de memorat vizual (doar câteva modele iconografice) și impersonal (transcendent), care nu privea însă numai imaginea divinului, ci și imaginea singulară a autocratului alături de cea a lui Christos - inducându-se astfel ideea naturii sacre a basileului. Tiparul bizantin se regăsește în tot
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
imaginarul medieval ortodox nu are cum să reflecte, la nivelul înalt al modelelor de putere, vechea politiké philía aristotelică (reluată însă în teoria occidentală a vasalității) și nici efectele ei din cadrul practicii sociale și politice. El primește și memorează doar aporia datoriei creștine, până la sacrificiul suprem, față de delegații divini și față de instituțiile puterii lor. Nu în ultimul rând, dar și deosebit de important pentru evoluția ulterioară a sistemelor politice, conceptul de justiție în accepțiunea lui Aristotel nu se va regăsi
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
a unităților statale românești a urmat o linie de compromis, situată între reperul major de civilizație, Constantinopolul, imposibil de preluat ca atare, și aspectele de ordin pragmatic, impuse de realitatea politică a timpului. În consecință, și imaginarul medieval, care a memorat organizarea socială și structurile de putere proiectate pe schema relației dintre sacru și profan (și dintre religios și laic), a absorbit simbolurile modelului bizantin doar în măsura în care guvernarea locală s-a putut raporta la el. În urma acestor observații generale, se poate
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
faptul că el se bazează pe o cultură orală, așadar regulile de memorare a informației sunt, implicit, un factor de ordonare a materiei de prezervat. Tocmai de aceea, imaginarul colectiv este un tip de matrice în oglindă față de realitate, el "memorând" schema rolurilor și a relațiilor de putere, cu relevanța lor antropologică și teologică. Format din câmpuri discursive deschise (în care acționează procesual miturile, codificarea simbolică, ierarhia spațiilor etc.), cu specificul lor, sistemul imaginarului este conectat permanent la materia realității și
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
consolidare a credinței în imaginea sacră, dar și în cea sacralizată a autocratului: puterea a oferit comunității, chiar de la început, o teologie și o teocrație corelate, pe baza cărora a guvernat. Ea a provocat implicit schema după care a fost memorată și proiectată în imaginarul colectiv experiența creștină. Prin mnemotehnicile culturii orale, comunitățile și-au stabilizat atât imaginea identitară proprie și pe cea despre alteritate, cât și a puterii înseși; aceasta însă a folosit în beneficiul mesajului ei, în plus, simbolistica
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
pe-ăst timp de îngrozire, Ca fantasmă, nălucire Spre iubita mea zburam. În compunerile epice se salvează versurile cu priveliști carpatine și intemperii (munți sălbatici, cuiburi de vultur, castele în cețuri, vijelii groaznice, trosnituri de arbori, clătinări de stînci). De memorat lupta zmeiască între Conrad și Oscar, la lumina torțelor și a fulgerelor: Precum două vânturi ce din depărtare Unul către altul suflă cu turbare, Cavalerii ageri iute se pornesc; Armele lor crude crâncen se lovesc. Dar cum două valuri se
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
întîia oară pagina analitică, oricât de exterioară, obiectul scriitorului nefiind omul, ci o stare în sine, studiată monografic. Scriitorul surprinde indiferența conversației între îndrăgostiți, atmosfera de frivolitate distinsă și delicată, contradicțiile sufletești ale femeii, tristețile nemotivate, euforia premergătoare mărturisirilor. Se memorează mai bine Tănase Scatiu, deși, ca toate romanele lui Duiliu Zamfirescu, n-are volumul trebuitor. Scatiu e un Dinu Păturică, inferior sufletește, parvenit obscur ajuns moșier, deputat, în fine soțul unei fete de boier. Scatiu e caricat de autor, înnegrit
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Vernescu-Vîlcea ne înfățișează un admirabil Jupân Dumitrache. Și lucrul e firesc: un actor, când interpretează un tip, în realitate îl creează, și orice creațiune presupune o îndelungată observație, o observație fără voie, de toate zilele, care permite actorului de a memora mii de atitudini, din care, ca și scriitorul, alege inconștient, sin-tetizînd în creațiunea sa observațiile lui nenumărate. Revenim. Așadar, Caragiale a criticat - a "combătut", am putea zice - liberalismul. Aceasta e semnificația socială și filozofică a "comediilor" sale. Vom vedea că
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
alege produsele care îi plac mai mult și bucătarul va crea un meniu cu aceste produse, meniu unic pentru fiecare client în parte. Restaurantul se poate numi „Bucătarul creativ”, iar fiecare meniu va purta numele clientului. Fiecare rețetă va fi memorată pe calculator, tipărită și oferită clientului. La revenire, clientul va putea solicita meniul cu numele său. Bucătarul va identifica rapid rețeta folosind calculatorul. Pentru stimularea consumatorilor se pot afișa pe un panou vizibil, în restaurant, rețetele „de top” ale săptămânii
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]