1,742 matches
-
în care ajunsese. Turcii nu trădaseră și se pregăteau să atace, puținii nobili se dovediseră credincioși celor promise. Căzuseră în cursă din pricina unor oameni care avuseseră parte numai de bine din partea familiei lor. Ah, cugetul și inima omului! Cât de meschine devin în clipa în care trebuie să dea piept cu opreliștile. E mai lesnicios și mai ușor să te încredințezi brațelor puterii. Dar ei își dau seama că acele brațe sunt lanțuri, ancore zdrobitoare ce țin lumea în rugină. Tommaso
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
parcă oricând a da un verdict în spiritul justiției și care luase apărarea lui Ioanide, era prea bine cunoscut lui Pomponescu. Avea un număr infinit de frați, surori, nepoți și nepoate, pentru care intervenea, solidar și neobosit, cu cele mai meschine solicitări. De aceea Pomponescu își manifestă ciuda pe inadvertența lui Ioanide, punîndu-i o întrebare echivocă: - Ce vezi în ceai, domnule Ioanide? - Transparențe! răspunse acesta cu un zâmbet chinezesc. - Ioanide e poet! exclamă Suflețel săltând pe scaun,pieptănîndu-și părul înfoiat cu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
știe să prepare ceaiul, dorința fusese uitată cu totul. "Unde este lămîia?" țipase atunci Ioanide, după o lună. Prin interogații violente, aflase că lămâia putrezise și fusese aruncată. Lui Ioanide faptul i se păru îngrozitor. În el văzu o ilustrație meschină a unei incompatibilități sufletești, lipsa totală de atenție, de devotament. De la episodul cu lămâia, Ioanide trecuse îndată la un caz mai vechi, care luă proporții. Cu ani în urmă, stătuse câtva timp într-un sanatoriu, cu piciorul în ghips, din cauza
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
că te va ruga să intervii pe lângă Conțescu însuși. Ioanide ridică mâinile spre mozaicul din plafon ca de o calamitate ridicolă, iar Dan Bogdan își reluă iritantul rictus ironic, care acum se explica prin aceea că acesta, trăit în atmosfera meschină a consiliilor profesorale și avid de propuneri și litigii, găsea lucrul foarte legitim. Dacă un profesor nu-și poate ține cursul, e firesc să fie suplinit. Aspectul formal înăbușea la Bogdan sentimentele umane, afară de cazul când o minte liberă i
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
său spirit de complicație, într-o situație din cele mai ridicole. Învârti moneda de valoare neînsemnată, fără a se decide s-o pună în buzunar. Soluția de a întreba pe Hagienuș de nu cumva moneda îi aparținea i se păru meschină și absurdă. Ce rost să întrebi pe alții despre un lucru evident al tău? Și de altfel îi plăcea să creadă că Hagienuș va înălța din umeri. Închipuindu-și totuși că ar fi reclamat moneda, fu cuprins de o indignare
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
gând bronzurile de Euthykrat și Strongylion. "Imbecil! gândea el despre Gaittany. Îmi trimite o carte de vizită și mă ocolește înspăimîntat. În capul lui e mucilagine. Ideea amazoanei și a cascadelor nu deșteaptă nimic în creierul lui, preocupat de lucruri meschine. Sunt curios să văd ce e cu masa de astă-seară." Ioanide închise mapa ca și trîntind-o și merse la fereastră. Pe trotuar nu trecea nimeni. Însă aruncîndu-și ochii peste drum, unde nu era nici o clădire, zări pe cei doi indivizi
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
bună! admise Gulimănescu, cu gândul la anecdotă." Ce canalii! medită Ioanide. Conțescu agonizează și ei spun fleacuri. La asta se reduce un om pentru ei." Cu toate astea, râsese și el. Recunoscu că, dacă anecdotele erau insipide și cu totul meschine față de complexitatea obiectului, ele rezumau nu mai puțin câteva note caracteristice ale individului. Într-adevăr, Conțescu era de o mare forță a voinței, la nevoie reglementîndu-și existența barbar, avea o curiozitate naivă și pedantă, care-l făcea să răsfoiască tomuri
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
așteptase liniștită, cunoscând dinainte deznodământul, și o trimise la Hagienuș să parlamenteze, nu fără a încerca să obțină de la el oarecare promisiuni de bani. Și astfel Hagienuș se întoarse cu cărțile sale despre Caldeea și hitiți în apartamentul lui. "Ce meschine întîmplări! medită Ioanide. Dar există oare altele mai importante? Conflictul temporar între Hagienuș și copiii săi e mai important în sfera îngustă în care s-a petrecut decât un război între popoare. Evenimentele pretins mari sunt abstracte și ca și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
a nu fi auzit de persoane străine cercului său. Nu tot astfel făcea Dan Bogdan, influențat de frenezia prudentă a lui Suflețel și Gulimănescu și jignit că fusese eliminat în afacerea cu închirierea. De unde imprudență de limbaj. Toate aceste frământări meschine ar fi fost inofensive dacă viața ar fi urmat să decurgă monotonă și provincială, așa cum o trăise până atunci Hagienuș, Suflețel, Dan Bogdan și ceilalți. Dar îi pândea un ciclon înspăimîntător. Nu este inutil a ne face o idee de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
o crimă. Fac discriminație între crimă și omor! Ucidem un urs, dar asta nu e crimă. Trebuie neapărat să călcăm un pact social. Nu intru în discuție dacă teoria lui Raskolnikoff în sine are valoare ori nu. În fond e meschină, nu cu babele vom duce noi război. Cazul lui de conștiință provine din faptul că e singur, că regimul juridic sub care trăiește apasă asupra subconștientului său zdrobindu-l. Dacă el ar fi executat fapta sa în funcție de corp social, aplicând
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
În ultimele decenii acalmia a înăbușit această vocație națională și...¤ (Ioanide sări iarăși o pagină, care i se păru pretențioasă și lipsită de documentație.) Au apărut un fel de politicieni de meserie, căutând obscure avantaje personale din profesarea unei politici meschine, fără riscuri și fără grandoare. Poate numai comunismul a păstrat până la o vreme marea tradiție a tensiunii energetice, fapt pe care nu pot să nu-l admit, deși adversar. G. Călinescu Cuvântul de ordine către tineret a fost: "Vedeți-vă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
urmă cunosc, cum e și firesc, tineri care nu s-au afirmat. Printre aceștia, tocmai artiștii nu m-au atras. Sunt așa de mediocri, ți-e milă să le mărturisești că nu le afli nici un talent. Și apoi sunt invidioși, meschini. O fată cultă prețuiește ființele excepționale, însă nu e obligată a sta singură până întîlnește una în care crede. - Nu zic că n-ai dreptate! - Cât despre ceilalți intelectuali, vreau să zic titrați, suntde o platitudine înspăimîntătoare. Mai toți superficiali
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
exercită în sensul unei cauze pierdute. Știi tu, cum să zic? (Ioanide tărăgăna vorbele în căutarea de eufemisme, sub impresia unor teorii din memoriul lui Tudorel) sunt și haiduci interesanți în felul lor, al căror curaj se cheltuiește în cauze meschine, în marginea societății. - Nu pot să cred că Gavrilcea urmărește un țel condamnabil.Poate că politica lui e greșită, n-am priceperea acestor lucruri, însă el crede sincer în ea, el îi consideră pe ceilalți în eroare. Și-apoi, nu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
că o persoană cu care binevoiești a vorbi familiar rămâne încîntată și uită să mai solicite. Nu mai puțin, Pomponescu nu-și făcea o sistemă din a respinge solicitațiile, dimpotrivă, satisfăcea pe cât îi sta în putință și pe cele mai meschine, cunoscând amorul propriu mai mult decât interesul ce sta la baza lor și proasta reputație pe care o căpăta un om politic ursuz. Curiozitatea lui era să afle ce-i va cere Gulimănescu la resortul Lucrări Publice, fiind absolut convins
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
fetei trezea în el o nevoie, aceea de a o menține încă la orizont. Ioanide era prea înrădăcinat în raționalismul lui ca să-și schimbe filozofia, chiar și acum o discuție despre suflet și viața eternă i s-ar fi părut meschină. Sufletul lui n-avea această aptitudine, fiind educat pentru conceperea unei lumi exclusiv plastice. Pentru Ioanide, etern era echivalent cu geometric. Nu simțise însă moartea Pichii, de vreme ce nu-și văzuse fata moartă. Pe măsură ce intra în viața curentă, convingerea rațională că
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de mare spiritual. Cu toate că articolul ar fi fost de natură a-i satisface ranchiuna, nu era încîntat. Ca om politic, știa că atacul are un element pozitiv, ridică din anonimat un om. Ar fi dorit să se vorbească de scandaluri meschine, diminuând figura arhitectului, nedemnitate la curs, lipsă de prestigiu; diatriba făcea din Ioanide o figură rebelă, un erou posibil al unei zile. . - I se dă prea multă importanță! observă Pomponescu.Ioanide conspirator! Asta sună a paradox. . - Cu toate astea, tot
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ori totul e numai iluzie? Presupunând că G. Călinescu anume întîmplări lasă mai târziu ecouri, autorul lor e în imposibilitate de a le aprecia în valoarea lor spectaculară. Ceea ce mă surprinde este că petrec aci zile plictisitoare, consumate în gânduri meschine. Aștept masa cu anume curiozitate, încercînd să ghicesc din ce se compune. Ipotezele sunt foarte limitate: supă de varză, iahnie de cartofi, mai rar fasole, o dată varză cu carne. După ce voi mânca din ultimul fel de mâncare mă vor vesti
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
că dacă ar fi trăit în altă țară sau nu s-ar mai fi reîntors de la studii făcea o altă carieră. Măcar liber-docent tot ar fi fost. Orice altă meserie afară de aceea de profesor universitar i se părea lui Gonzalv meschină și nu invidia soarta nici unui om ilustru fără grade în învățămînt. Îl ispitea în ea onoarea ce i se părea că derivă din greutatea accesului. Era singura profesie conferind un soi de nobleță cu trepte după abolirea boieriilor. Treptele se
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Asta e altceva, stimată madam Ioanide. Îmi iubesc opera atât timp cât cred în valoarea ei. Afirm că, dacă aș fi construit Catedrala din Colonia, aș fi dormit pe jos, înăuntrul ei, un timp. Pe urmă mă blazez, opera mi se pare meschină și mă mut. Ce folos aș trage de mi-aș face o locuință? Ar trebui s-o vând mereu. Baraca e altceva, e un cort de meșter. . - Totul e interesant ca paradox în conversație, practic nu ne convingi, zicea Sultana
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Gazeta literară din 17 martie 1966, a fost să arate "cum trăiesc spiritele academice vremurile furtunoase". Sub raport epic, romancierul se servește de mitul folcloric al meșterului Manole pentru a analiza încă o dată soarta creatorului de geniu într-o societate meschină, obtuză, incapabilă de a promova valori. Se pare că avem de-a face cu o alegorie.În 1941, G. Călinescu publicase Istoria literaturii române de la origini până în prezent, operă monumentală, de o valoare inegalabilă și inestimabilă, care a dat loc
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
S. et p., nu este una a spiritului. Cartea este emanația unei obsesii în care trăiește acum Apusul - obsesia de a denunța tot ce e represiune. Însă grandoarea cu care pune Marx în discuție Statul nu se compară cu felul meschin și resentimentar în care îl pune Foucault, ca o formă de captatio benevolentiae, aproape în pas cu o modă protestatară de tip studențesc și tiers état. Revin acum la problematica din Volonté de savoir, cea a sexualității. Las deoparte sensul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ca omenire, nu puteți lăsa lucrurile în sfera culturii doar. După Tratat aveați de scris nu o Logică, ci o Etică. E nevoie de a crea o nouă stare morală a omenirii, și nu de a salva spiritul în forma meschină a conservării celor 0,1 procente trăitoare cultural. - Îmi propui, înțeleg, o doctrină a lui Seele, și nu una a lui Geist. - Nu înțeleg de ce Geist-ul nu-l poate încorpora pe Seele. Și de ce die schöne Seele trebuie decretat a
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
proiectează către o plecare ne-întîrziată, în vreme ce faptul că rămâne, că întîrzie, că nu mai pleacă, te blochează, dimpotrivă, într-un soi de stand by pe care nu l-ai prevăzut. Această suspendare silnică și arbitrară a curgerii realității, această pană meschină băgată de un om în palton în roata timpului creează o așteptare pentru care, psihologic, nu ești pregătit. De fapt, cred că răul mi se trage de pe la 10 ani și trebuie pus în seama unui unchi din Caracal, fratele mamei
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
considerente decât ale mele. Finesc critica asupra fondului broșurei - declarând că aș fi putut arăta autorului ei mult mai multe neconsecințe în contra a înseși părerilor ce le stabilează; n-o fac însă, pentru că nu voi ca critica mea să fie meschină și de virgule, - nu din cauză că eu nu le-ași ști pune, ci numai pentru că-mi place a crede că literații noștri știu, numai uită a le pune. Să vedem acum forma sub care ni se prezintă critica. Merită broșura numele
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
celor combătute de d-l critic, n-am vrut decât să spun că și critica și - are limitele sale, că și ea nu e doară proprietatea uzurpată a așa - numitelor genii pierdute, cu batjocurile lor cele mici, cu sarcasmele lor meschine, a acelor desperados cari cred cumcă lumea și știința e a lor tocmai pentru că nu e a lor; ci și critica e a oamenilor cari au pătruns, au înțeles obiectul așa cum el trebuie să fie {EminescuOpIX 84} înțeles, adecă fără
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]