1,698 matches
-
o casă parohială, în interiorul căreia funcționează acum o gradiniță. ,,Filadelfia” - strada Transilvaniei nr. 389 (Poezia „Către Filadelfia” - la Anexe, la sfârșitul cărții) Imobilul a fost construit in perioada 2003-2006, fiind inaugurat în primul Sabat din iulie 2006. 28 ,,Bethel” - strada Mesteacănului nr. 8 (Poezia „Betelul nostru” - la Anexe, la sfârșitul cărții) Imobilul a fost construit în perioada 1993-1995, fiind inaugurat în primul Sabat din octombrie 1995. CAPITOLUL 2 Scurt istoric al Bisericii A.Z.Ș. Buzău În Buzău, adventismul a apărut
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
lungul timpului de Nicu Panțeru, Aurora Ionescu, Gicu Vasile și alții. După 1989, lucrarea a progresat foarte mult, fotografiile cu noii botezați fiind elocvente. S-au dezvoltat astfel două noi comunități: Filadelfia, în cartierul Simileasca și comunitatea Bethel din strada Mesteacănului nr. 8. A urmat o zi foarte tristă în viața creștinilor adventiști din Buzău - DESPĂRȚIREA Cu acea ocazie am făcut o fotografie de amintire chiar în stradă. În cartierul Simileasca a existat un paradox. Dacă în celelalte zone ale județului
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
din Pescărușul. Scena improvizată într-un parc. Vom încerca să fim un fel de aristocrați ruși. Piesele rămân intacte. Scena improvizată ca o pată albă într-un hău negru, o insulă de sărbătoare actoricească, o insulă a adevărului scenic. Un mesteacăn. Actorii vor sta mereu în scenă, urmărind piesele. Teatrul contemporan a intrat pe mâinile unor esteți. Un singur lucru nu se întâmplă în spectacolele contemporane: spectacolul. Spectacolul e ca un om: are cap, umeri, trunchi, picioare, mâini. Spectacolul în primul
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
fastuoasă, de la care numai Franz Josef și împărăteasa Sisi lipseau, nava a fost aprovizionată cu tot ce-și poate dori un "capitalist" icre negre, icre roșii, icre de știucă, morun, calcan, salam de Sibiu, afumături, brânzeturi în coajă de brad, mesteacăn, tei și ce-o mai fi, vinuri de Valea Călugăreasca, Murfatlar, Târnave, țuică bătrână... Cred că nici la vestitul ospăț al lui Sardanapal nu erau atâtea produse. Pe vas a mai fost îmbarcată orchestra Pană, inclusiv bătrânul maestru al viorii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
sunet de clopote tibetane care aveau o reverberație perfect potrivită cu momentul recunoașterii dintre sora și fratele revenit printre cei vii. Mulți ani mai târziu, la București, după ultima reprezentație cu Electra, am plantat copăcelul alb din spectacol (era un mesteacăn care În decor simbolizase nașterea, primenirea) la mormântul mamei din Cimitirul Bellu și am avut bucuria să constat de câte ori am revenit În țară că a prins rădăcini și a crescut. Priscilla, care o juca nu doar pe Medeea, ci și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
acestea din urmă, inferiorii și urâții bureți, și În felul acesta, pentru mintea profană a anglo-americanilor, aristocraticele bolete sunt, În cel mai bun caz, un fel de ciuperci otrăvitoare reformate. Pe ploaie, frumoasele bolete răsăreau În număr mare sub brazii, mestecenii și plopii din parcul nostru, Îndeosebi În partea sa veche, la est de drumul de trăsuri care Împărțea parcul În două. Adăposturile sale umbroase emanau pe atunci mirosul specific al boletelor care fac să se dilate nările rusului - acel amestec
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
o nouă și stranie semnificație. Sentimentul emoționant de rodina, „patrie“, se Împletea pentru prima dată În mod organic cu zăpada scârțâind plăcut, cu urmele adânci lăsate pe ea, cu luciul roșu al coșului locomotivei, cu stiva Înaltă de bușteni de mesteacăn acoperită și ea cu zăpada transportabilă de pe tenderul roșu. Nu Împlinisem Încă șase ani, dar În anul acela petrecut În străinătate, un an de decizii dificile și de speranțe liberale, un băiețel rus fusese expus conversațiilor dintre adulți. Nu se
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
lipită de o bancă udă din grădină. Dar dacă prin crăpătură se zărea o dungă lungă sclipind ca roua, mă grăbeam să ofer ferestrei ocazia de a-și revărsa comoara. Dintr-odată, camera era despicată În lumini și umbre. Frunzișul mestecenilor mișcându-se În lumina soarelui avea nuanța de verde translucid a strugurilor și În contrast cu el era catifeaua Întunecată a brazilor pe un fond albastru extraordinar de intens, cum n-am mai văzut decât mulți ani mai târziu În zona montană
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
un vierme“, ca să folosesc o comparație franceză, mi-a ieșit În cale În timp ce căuta cu disperare un loc pentru a se preface În nimfă (teribila presiune a metamorfozei, aureola unui act dizgrațios efectuat Într-un loc public). Pe coaja unui mesteacăn, cel gros de lângă pavilionul din parc, am găsit primăvara trecută o aberație Închisă la culoare a fluturelui Sievers’ Carmelite (pentru cititori este un banal fluture cenușiu). În șanțul de sub poduleț, un Silvius Skipper galben-strălucitor țopăia Împreună cu o libelulă (pentru mine
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
spre ele, pentru a-i arăta tatei capturile. 6 Parcul „englezesc“, care despărțea casa noastră de câmpurile cu fân, era un parc Întins și sofisticat, cu alei labirintice, bănci ca În romanele lui Turgheniev și stejari importați, printre brazi și mesteceni endemici. Lupta care s-a dat Începând de pe vremea tatei, pentru a Împiedica parcul să se sălbăticească, n-a reușit niciodată să fie Încununată total de succes. Nici un grădinar nu putea ține piept movilelor de pământ negru ondulat pe care
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
altul aparent similar, la granița ruso-germană (Verjbolovo-Eydtkuhnen), unde ampla și leneșa distanță rusească dintre șine, de o sută cincizeci de centimetri, era Înlocuită cu standardul european de o sută patruzeci și doi de centimetri și cărbunii luau locul buturugilor de mesteacăn. Din cotlonul cel mai Îndepărtat al minții mele cred că pot scoate la iveală cel puțin cinci asemenea călătorii spre Paris, având ca ultimă destinație Riviera sau Biarritz. În 1909, anul pe care l-am ales acum, grupul nostru era
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
colțul căreia se afla un boiler ca o coloană, vopsit Într-un maro-arămiu, și o cadă cu picioare palmate, acoperită feciorelnic pentru această ocazie. Perdelele bine trase de la fereastră ne Împiedicau să vedem curtea de dedesubt, stivele de buturugi de mesteacăn și zidurile galbene ale mohorâtei anexe unde se aflau grajdurile (o parte din care fusese transformată Într-un garaj pentru două mașini). Deși fuseseră expulzate un vechi șifonier și două cufere, această odaie dosnică, deprimantă, cu lanterna magică la un
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
intre În consonanță, ceva la fel de trainic, privind retrospectiv, ca acea masă lungă pe care se servea la zilele de naștere și de onomastică, din timpul verii, o ciocolată de după-amiază În aer liber, așezată la capătul unei alei mărginite de mesteceni, tei și arțari, pe acel loc neted presărat cu nisip, din grădina propriu-zisă care separa parcul de casă. Parcă văd fața de masă și chipurile oamenilor așezați acolo, contaminându-se de animația jocului de lumini și umbre de sub fabulosul frunziș
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
pitit Într-un colț al pânzei din vis sau introdus abil Într-o parte ornamentală a tabloului. Uneori Însă apare suspendat la jumătate distanță, un pic cam baroc și totuși În armonie cu frumoșii copaci, cu brazii Întunecați și cu mestecenii strălucitori, a căror sevă curgea cândva prin lemnul lor. Romburi de vitraliu rubinii, verzi sau albastre conferă o atmosferă de capelă zăbrelelor de la ferestrele cu canaturi. Este exact așa cum era În adolescența mea, o structură veche și solidă din lemn
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
geam, altele cu geamuri palide, printre nuanțele de albastru afumat și de roșu beat, puteai zări râul. Pe o scândură a pardoselii, zăcea pe spate, la picioarele mele, o muscă de cal moartă, lângă rămășițele cafenii ale unui mâțișor de mesteacăn. Porțiunile văruite În curs de dezintegrare de pe interiorul ușii fuseseră folosite de diverși intruși pentru mâzgăleli de genul: „Dașa, Tamara și Lena au fost aici.“ sau „Jos Austria!“. Furtuna s-a sfârșit repede. Ploaia, o cădere violentă de apă, sub
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
adjectiv lung - substantiv scurt) dădea naștere unei dezordini banale de gândire, și un vers precum poeta gorestnîe griozî - traductibil și etichetat drept „reveriile melancolice ale poetului“ - ducea În mod fatal la un vers rimat terminat În rozî (trandafiri) sau beriozî (mesteceni) sau grozî (furtuni) și În felul acesta anumite sentimente erau asociate cu anumite Împrejurări, nu prin voința proprie, ci pentru a desfășura În continuare panglica decolorată a tradiției. Cu toate acestea, cu cât mă apropiam mai mult de sfârșitul poeziei
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
alții. În timp ce Îmi concentram privirea asupra unui strat de flori În formă de rinichi (și observam o petală roz căzută pe pământ și o mică furnică investigându-i marginea descompusă) sau contemplam coaja ca o diafragmă a unui trunchi de mesteacăn pe care un huligan o despuiase de Învelișul ca o hârtie pepit, eram convins că toate acestea le va vedea și cititorul prin vălul magic al cuvintelor mele, utracennîie rozî sau zadumicivoi beriozî, de pildă. Pe atunci nu-mi trecea
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
discret, apoi m-am așezat pe un taburet și am Început să recit. În timpul acestei acțiuni, priveam fix peretele opus pe care văd și acum retrospectiv câteva mici dagherotipuri și niște siluete În rame ovale, o acuarelă a lui Somov (mesteceni tineri, o jumătate de curcubeu - totul foarte duios și umed), o splendidă toamnă la Versailles de Alexandre Benois și un desen În creion făcut de mama mamei În adolescență - și din nou acel pavilion cu frumoasele lui ferestre pe jumătate
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Când am Întâlnit-o prima dată pe Tamara - ca să-i dau un nume de aceeași culoare cu cel real - avea cincisprezece ani și eu eram cu un an mai mare. Locul era aspru, dar Încântătorul peisaj de țară (brad negru, mesteacăn alb, turbării, câmpuri cosite și pământ arid) se afla chiar la sud de St. Petersburg. Un război continua undeva, departe. Doi ani mai târziu, acel banal deus ex machina, Revoluția Rusă, a izbucnit silindu-mă să părăsesc acel decor de
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
complet) În lemnul unei bănci foarte vechi, de parcă mama natură Îmi anunța dinainte, În mod misterios, existența Tamarei. În acea după-amiază tăcută de iulie, când am descoperit-o stând total nemișcată (doar ochii i se mișcau) Într-un crâng de mesteceni, părea să se fi ivit spontan acolo, printre acei copaci ce stăteau de pază, cu plinătatea tăcută a unei manifestări mitologice. A omorât cu palma o muscă de cal pe care o așteptase să coboare și a plecat după două
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
daliokoe, svetloe, miloe? (În rusă nu este nevoie de subiect aici, pentru că toate sunt adjective neutre care joacă rolul unor substantive abstracte, pe o scenă goală, Într-o lumină discretă.) Tamara, Rusia, păduri sălbatice avansate la demnitatea de vechi grădini, mestecenii și brazii nordici, imaginea mamei aplecându-se În genunchi ca să sărute pământul de fiecare dată când ne Întorceam de la oraș la țară pentru a petrece vara, et la montagne et le grand chêne - acestea au fost lucrurile pe care Într-
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
izbândă!"... Tace. Tăutu îndrăznește încetișor arătând spre câmpul de bătălie: Și... și pe ei... unde-i îi?...Unde ? Ștefan rămâne câteva clipe cu privirile în gol, apoi încetișor, întunecat: Pe ei... Unde?... Pe ei îi culcăm aici, în dumbrava cu mesteceni de pe dealul Paiului, împreună, cot la cot cu tovarășii de luptă cu care au căzut, împreună... Ce de flori o să răsară în poiana aceea, spune, mai încet după o tăcere. Și... și cu ei? arătă Tăutu spre leșurile turcilor. Pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
o să ridic o bisericuță, să-ți fie altar visului tău de jertfă... Daniil bâiguie sufocat de emoție: O... o bisericuță?!... A mea?!... A ta! Daniil, exaltat, văzând cu ochii minții bisericuța gata înălțată, se avântă: Știu... știu o poiană cu mesteceni pe Valea Voronețului... "Voronețul să fie! "Mănăstirea Voronețului"!" Și dacă Voronețul va fi o bisericuță pe măsura umilinței noastre... în inimile noastre ea va fi catedrala neamului românesc! Nu se aude decât smiorcăitul Sihastrului ce-și suflă nasul în oblojala
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
povestea cnejilor gemeni), păcatul cruzimii (năvălirea, care nu e numai a tătarilor, ci și a oștilor cneazului trădător). Răul pare definitiv încrustat în natură, violența tulbură până și pacea celor mai izolate colțuri ale ei. Printr-o superbă pădure de mesteceni un șarpe negru și lung alunecă abil ca un simbol al ispitei. Câțiva pași mai încolo cadavrul unei mari păsări albe putrezește iremediabil. Crima atinge treapta ei cea mai abominabilă în secvența masacrului din biserică: e picătura (de sânge) care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
posibilitatea să răspundă solicitării. Victor Zâmbrea, pictor, născut În 1924 la Reni-Izmail a Întocmit În anii de deportare un monumental album cu imagini În grafică și ulei din viața moldovenilor surgiuniți În Siberia; „Moldovenii la tăiat pădurea, interioare de colibe, mesteceni, morminte, foarte multe morminte zugrăvite câteodată pe bucățele de sticlă, pe foițe de țigară, capace de tablă toate sunt mici ferestre spre anii calvarului.”. Ultima dată ne-am revăzut În anul 1999 la sărbătorirea satului Nișcani-organizată de poetul și militantul
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]