2,515 matches
-
se află în romanul Geniul și închipuirea (1997), care tratează tema creatorului de geniu, văzut ca o „pendulare dramatică” între aspirație și eșec, împlinire și ratare. Acest roman merită o atenție specială, nu doar pentru stilul clar, lipsit de înflorituri metaforice, dar și pentru problematica gravă pe care o abordează: geniul și condiția geniului în societate; apoi pentru narațiunea alertă sau excursul eseistic pe teme filosofice, în special cea a genialității. În centru se află două personaje. Primul este un tânăr
BAILESTEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285551_a_286880]
-
baladă sau de basm, amintind fie de M.Eminescu, fie de unii lirici germani (Heine, Lenau, din care a și tradus, Schiller), cu o vagă înclinație romantică spre mister și atmosfera de fatalitate. Este deservit de sărăcia expresiei, adesea vetust metaforică, de improvizația parcă de album. Substanța mai densă, socială, a poeziilor La țară, Îndoiala și Doina îl apropie de O. Goga. SCRIERI: Rândunel, București, 1906; ed. 2, București, 1930; În război, București, 1920. Traduceri: [Lenau, Heine], în Rândunel, București, 1906
CARP. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286122_a_287451]
-
În mai toate ipostazele în care o concepe C., literatura se citește, se recitește și chiar se scrie de la sfârșit spre început și nu invers. Ca obiect de studiu teoretic, recitirea este un concept instrumental, nu lipsit de o fibră metaforică. El mediază accesul înțelegerii noastre spre modul de existență și de interpretare a literaturii, iar dincolo de el, spre orizonturi culturale ample, privite în dinamica lor istorică. Cartea schițează o teorie coerentă a recitirii, pornind dintr-o răspântie unde poetica, filosofia
CALINESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286042_a_287371]
-
în bucătăria strâmtă/ mirosea a gaz și a ziar încins/ când becurile se ardeau lorca intra în granada” etc.), definind un „foarte înzestrat reprezentant al poeziei cotidianului” (Florin Mugur), se regăsesc în Omul de la fereastră (1982). Monotonia, carența de coerență metaforică sunt compensate de calitatea universului sufletesc sugerat. În mod reținut, nepatetic, neconvențional și antifilistin, transpare aici, cu o salutară ironie, o Weltanschauung clădită pe bunătate și omenie. Concizia și ironia sunt în și mai mare măsură însușirile volumului următor (Poeme
ALMOSNINO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285309_a_286638]
-
a privit cu-nțeles. A mârâit încetișor, ștrengărește, parcă le-ar fi spus: Da, a venit!” Stilistic, Alexandru Poamă preferă un scris simplu, nepretențios, inspirat parcă după modelul compunerilor școlare, unde timpurile dominante sunt prezentul și perfectul compus, iar încărcătura metaforică excesivă este evitată. Este poate cazul să precizăm în final că autorii de literatură pe tema copilăriei sunt niște nostalgici. Dar, pornind de aici, se cuvine remarcat că ei se împart în două categorii: cei care își satisfac dorul de
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
frîncului! Mai toți s-au școlit sub ochiul vigilent al unui guru cu nume solid în artele plastice, iar afilierea la adjuvantul legat de vameșul francez, Douanier pre numele său, nu este decît un soi de ambiguă și glumeață protecție metaforică. Băieții nu sunt naivi - și o știu ei prea bine - dar le place să se protejeze cumva cînd dau iama în canoane și legi ale compoziției, ori se distrează dînd peste cap principii ale cromaticii. Povestirea, privitul prin retina lui
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
vorbire? Apoi, este posibilă exprimarea a ceva absurd în genere, la orice nivel al limbii vorbite? Cât privește cea dintâi chestiune, Coșeriu are în atenție câteva situații care, cel puțin din punct de vedere lingvistic, sunt perfect legitime. Anume, „suspendarea metaforică [a unor norme de coerență], suspendarea metalingvistică și cea care se poate numi extravagantă“<ref id="134">Ibidem, pp. 273-274.</ref>. Primul caz privește folosirea me taforică a limbajului, „proprie atât poeziei, cât și anumitor tipuri de glume sau jocuri
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
referă la situațiile în care un discurs absurd este citat într-un alt discurs („Ion afirmă că obiectele rotunde sunt pătrate“). Iar al treilea, uzajul extravagant al limbii, pare să comporte o gratuitate neobișnuită. De această dată, „dincolo de orice sens metaforic, se dorește tocmai exprimarea a ceva absurd“. Exact aici ar inter veni o diferență esențială între lingvist și logician. Anume, lingvistul admite ușor cazurile extravagante, socotind că ab 136 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE sur dul poate fi gândit și
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
vorbire? Apoi, este posibilă exprimarea a ceva absurd în genere, la orice nivel al limbii vorbite? Cât privește cea dintâi chestiune, Coșeriu are în atenție câteva situații care, cel puțin din punct de vedere lingvistic, sunt perfect legitime. Anume, „suspendarea metaforică [a unor norme de coerență], suspendarea metalingvistică și cea care se poate numi extravagantă“<ref id="134">Ibidem, pp. 273-274.</ref>. Primul caz privește folosirea me taforică a limbajului, „proprie atât poeziei, cât și anumitor tipuri de glume sau jocuri
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
se referă la situațiile în care un discurs absurd este citat întrun alt discurs („Ion afirmă că obiectele rotunde sunt pătrate“). Iar al treilea, uzajul extravagant al limbii, pare să comporte o gratuitate neobișnuită. De această dată, „dincolo de orice sens metaforic, se dorește tocmai exprimarea a ceva absurd“. Exact aici ar inter veni o diferență esențială între lingvist și logician. Anume, lingvistul admite ușor cazurile extravagante, socotind că ab 136 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE sur dul poate fi gândit și
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
altele, de felul cum autorul are instinct artistic, detașîndu-se subtil de personaj. Senzualitatea se manifestă prin folosirea repetată a verbului a simți. Perceperea concreteții iubirii, chiar când femeia lipsește, sporește impresia de senzualitate. Ideea este exprimată discursiv, apelând la imagini metaforice explozive ori la sintagme oarecum comune în inventarul lexical al îndrăgostiților patetici: - "În piept, însă, încep să se zvârcolească vipere" (p. 86); - "Atingerea mâinii Adelei îmi răspândește în sânge și în sufletotravă"; - "tensiunea nervilor, ajunsă până la rupere" (p. 104); "demența
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
domnule Gică Popescu, ce gândești mata...? Te am respectat și te respect iar dacă nu mă Înșel, ți-ași putea fi copil...!!” Contabilul Șef, jenat, bolborosi ca pentru sine. “Ești frumoasă Atena. Imaginea chipului tău adeseori, Îmi dă un impuls metaforic În clipele mele de meditație...! Te rog scuzămă...! Hai spune, ce-i cu dosarul acesta...?” Atena păstrând discreție apsolută, incidentul trecu fără urmări neplăcute iar Gică Popescu mai Îndrăgostit ca oricând, tălmăci discreția fetei un avans, o speranță pentru zilele
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
din miliarde de nuclee. Hiperbolă? Poate, dragă domnule Sammler. Dar am fost convins de la Începutul cercetării mele În biofizica paturilor vasculare (nu te voi deranja cu amănunte), că natura, mai mult decât inginer, este artist. Comportamentul e poezie, este ordine metaforică, este metafizică. De la reacțiile de Înaltă frecvență, de zecimi de milisecundă ale creierului În rețelele cortico-talamice până la cele mai grosiere fenomene ecologice, totul este imprimarea, În cod misterios, a metaforei sublime. Vorbesc de pasiunile mele din copilărie, iar corpul unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
pe care o ai când ești nervos. Sau când fac sex. De unde știi tu asta? —Tu mi-ai spus. Și oricum, „concentrație specială de albastru“ sună ca o reclamă la detergenți. —OK, nu m-am exprimat la obișnuitul meu standard metaforic. Îmi cer scuze. Totuși așa sunt. La ochii tăi mă refer. Mai ești furios? Nu, mă întrebam dacă să te sărut sălbatic sau nu. Cred că ar fi o idee proastă în momentul ăsta. — De ce, ești contagioasă? — Doar dacă te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
-i schimbe pelincile, să-i curețe dusul somnului. Aici, în București, de la primele mele contacte cu universul lui, am trăit fascinația înserărilor. Amurgurile de toamnă, în special, au o molcomeală nesfârșită. Adeseori le-am asociat - fără să fac cine știe ce joacă metaforică, poetizantă - cu oboseala lentă care pogoară după pătimașe îmbrățișări. După împreunări mistuitoare, când trupul ei a devenit tu, când carnea ta a devenit a ei, când, pentru o zbatere de fulger, Lumea s-a mistuit în fulgere și începe a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
și că asta desemna un „mod anume de a se așeza, de a sta drept, de a țâșni, de a izbucni, de a sări drept În picioare, de a rezista, de a fi de neclintit“. De aici insista pe sensul metaforic și extrăgea două sensuri: stâpl de sprijin și a sta drept. Era ispititor, după asta, să accepți că cele două sensuri sunt emblematice pentru români. Animalul popândău, zicea el, și-a luat numele mai târziu și tocmai din cauza poziției lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
fi, astfel, productiv. Am mai zis eu cu alte ocazii că istoria cea adevărată este colindul. Că el presupune un alt contact Între oameni și numele, obiectele și poveștile lor. Acceptați, vă rog, o singură dată, explicația mea „dionisiacă“ și „metaforică“: solul istoriei, compus din oameni și vise, din obiecte și cuvinte, din legende, eresuri, fantasme și speranțe, din iluzii și planuri, din povești cu sau fără sens moralizator, acest tumul uriaș În formă de geoid de rotație, este arat o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
ÎN-FIINȚAREA Unde se duc poeții dupå ce își terminå de respirat aerul liric infestat de metaforice alchimii În cuvânt își înhamå caii de vânt și pornesc pe drumul fårå sfârșit spre tårâmul velin al cårților în urma propriilor urme În fiecare radiografie a psalmului lor se întrevåd plåmânii invadați de fumul stråveziu al rimelor care le conservå
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1619]
-
Amicul meu, pe internet, și credem că e mai potrivit să încheiem spunând, în loc de concluzii, că descoperim în acest volum un prozator nativ, care reușește de cele mai mute ori să evite capcanele verbozității, aducându-ne uneori aminte de efervescența metaforică a unui Fănuș Neagu: „Apele interferau cu trandafirii răsăriți în ochii stelelor de gheață... Tu-mi încăpeai în palmele rotunde și miroseai curat ca o floare cu petalele abia plesnite... Zarea se colora nătâng în pamblică violacee... Oamenii își desprindeau
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
Jake. De fiecare dată când Davey îi cânta osanale, eu întorceam capul și cântam „Bla, bla, bla“ în gând, ca să-mi înec nervii care mă apucau când Davey îl punea pe acest străin pe piedestal, ornându-l cu o coroană metaforică. Dacă ar fi fost catolici, pun pariu că Davey ar fi organizat o campanie națională ca să-l canonizeze pe Jake, așa cum se întâmplă cu Papa și cu alte somități ecleziastice. Acum, cu cât e Davey mai exagerat, cu atât mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
sorți, ce legături, ce pecete, ce moarte, ce iubire? Ai...? Gura! îl repede Avocatul, cât colo. Lasă-l, Frate, lasă-l, că nu-și dă el seama ce se petrece. Exersam și eu niște figuri de-ale mele, niște figuri metaforice, poetice, băi, Cezărele, face Dănuț, conciliant. Îmi proiectam temerile și nesiguranța, asupra voastră. Îți proiectai... Ia mai scutește-ne! se înfierbântă Crocodilul, sanguinar și rubicond, cu o mimică opărită, aproape comică, nădușind și cherchelindu-se cu fiecare minut în care
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
fiți nici sănătoși ! Și atunci elefantul a rupt țarcul. Sau, dacă preferați jargonul nostru neaoș, a explodat mămă liga, demonstrînd încă o dată intuiția lui Mircea Vulcănescu : la români se poate atunci cînd nu se mai poate. În termeni mai puțin metaforici, pactul social s-a rupt. Puterea și statul în ansamblul lor sînt delegitimate, și nu o persoană, o lege sau alta : „Ne luăm țara înapoi !”, scandau unii manifestanți în vîrstă. Iar alții, mai tineri și mai puțin optimiști, glumeau macabru
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
o parte, este un soi de war in progress, o devenire, și nu o stare de moment ; pe de altă parte, deoarece este... mai multe : cele două trotuare de la Piața Universității, de pildă, sînt diferite. Sau, cu o altă ilustrare metaforică, diferențierile pot fi aproximate prin următorul experiment involuntar : distribuind o duzină de stickere protestatare cu diverse mesaje, niște „organizatori” au constatat că per soanele mai în vîrstă au ales mai degrabă stickerul cu „Jos guvernul !”, în timp ce printre tineri a avut
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
acela este utilizat ca o metaforă despre mărturia creștinilor în lume. În Scrisoarea către filipeni, Paul nu-l întrebuințează ca să spună că noi vom străluci ca o lumină, ci că mărturia noastră, adică sfințenia vieții noastre, va străluci, în sens metaforic, în lume (Fil 2,15). Așadar, a treia mutație în cadrul viziunii iudaice despre înviere privește faptul că noi percepem mult mai deslușit cu ce se va asemăna acest trup. Va fi o stare fizică transformată, nu în sensul că va
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
Astăzi, acesta este unul din punctele cheie pe care noi, creștinii, ar trebui să-l înțelegem atunci când reflectăm asupra semnificației Paștelui. A cincea modificare considerabilă în sânul credinței ebraice constă în aceea că primii creștini au dezvoltat o nouă utilizare metaforică a termenului „înviere”. Deja începând cu Ez 37 și cu povestirea văii oaselor uscate- viziunea impresionantă în care oasele se adună, se ridică în picioare și suflarea lui Dumnezeu intră în ele - limbajul învierii a putut fi întrebuințat ca metaforă
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]