2,951 matches
-
Chiar dacă cititorul, naratorul și, În fond, Zerlendi Însuși, care ține să noteze, să transmită experiența, au intenția de a reifica aceste imagini, ele nu decurg decât din suspensia continuă a activității senzoriale Îndreptate către exterior (praty³h³ra), nefiind altceva decât niște metamorfoze (nirm³ñacitta) pe o scală a transformărilor care va implica puterile yoghinice. Nu e Însă cazul unei tangibilități (spraÌtavya), dar nici al iluziilor (vañcana) care Îl pot Înșela (vañcaka) pe yoghin. Este experiența stranie a lumii somnului profund care nu fracturează
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
sunt blocarea foamei și setei (kÌutpip³s³niv•tti) sau obținerea imobilității (sthairya), iar Între cele propriu-zis magice: intrarea În corpul altcuiva (paraïarșr³veïa), deplasarea În spațiu („mersul În cer”, ³k³ïa-gamana) sau posibilitatea de a deveni infinit de mic (añim³di-pr³durbh³va). Prin astfel de metamorfoze (nirm³ñacitta) se traversează zidurile de piatră (tira¡ kudyam gacchati), se poate merge pe apă (udake gacchati), se poate levita (lit. „merge prin aer”, ³k³ïe kramati), se poate atinge soarele cu mâna, sau luna (s¿ryacandramasan... p³ñin³ ³m³rÌÚi). Pasajul din urmă
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
cu care vrăjitoarea pleca în zbor în timpul zilei. Poanta este însă nerelevantă: rațiunea interdicției vine din faptul că femeia era hoață - fura aur și bijuterii și ținea totul ascuns în coada măturii. Turnuri de acest tip sunt evidente și în Metamorfoza, O jumătate de om, Încercare de sinucidere, Prin foc și pară, ultima fiind cea mai izbutită. Ca traducător, S. are o activitate mai bogată. A tălmăcit (în colaborare) din Feodor Gladkov, Lev Kassil, Móra Ferenc, Aleksandr Ceakovski, Hans Leberecht, Herbert
SARBULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289497_a_290826]
-
Cugler ș.a. Așa-zise nuvele, textele din Camera copiilor propun o narațiune dificilă la lectură, care urmează, ca într-o mișcare filmică, mozaicul unui univers sui-generis prin aglutinarea unor percepții prezente, fantezii și frânturi de memorie, alunecând toate într-o metamorfoză lentă, marcată de absurdul generator de straniu, în notă onirică. Prin urmare, diversele relatări se pot comunica unei sensibilități „ca realitate complexă, integrală, nerezumabilă”, însă „ele nu se pot comprima într-un aspect logic: nu se pot povesti. Scriitorul vizează
SAUCAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289512_a_290841]
-
Blaga. Un prolog, unde sunt expuse cadrul conceptual, criteriile cercetării, preconizează renunțarea la perspectiva istorico-literară tradițională și afirmă opțiunea pentru o istorie a formelor, a convențiilor poetice. În primele două volume sunt puse în discuție modul de constituire, cristalizarea și metamorfozele „convenției clasicizante” (cu punctul maxim ca altitudine valorică în poezia lui Mihai Eminescu), precum și mișcarea novatoare configurată în „convenția simbolistă” (anunțată și aceasta îndeosebi prin „abaterile” eminesciene), de la Al. Macedonski la G. Bacovia și Ion Minulescu. Al treilea volum este
SCARLAT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289537_a_290866]
-
care transformă și se transformă, este asociată portretului rembrandtian, ce reflectă esența unui mesaj spiritual. Este descrisă „vitalitatea nevulgară” a pictorului îndrăgostit, care pictează în Saskia lumina spiritului său, transfigurând-o, precum și verva de regizor a lui Rembrandt. Sunt urmărite metamorfozele sugestiilor goticului flamboaiant, dar și apropierea de morfologia barocă, sub influența lui Caravaggio, cu jocuri ale mișcării personajelor. Fraza lui S. este alertă și nuanțată când descrie obiectele, apropiindu-se de un lirism apofatic când vorbește de absența ființei în
SCHILERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289554_a_290883]
-
ale epocii postbelice” (Ion Vartic). Tema pactului cu diavolul, demistificarea polemică a demonismului romantic, viziunea pregnant metafizică indică multiple înrâuriri provenind din spațiul literaturii de limbă germană. Formula insolită de scriitură, bazată pe intertextualitate și pe ambiguitatea identităților, pe continua metamorfoză a discursului, care trece de la narațiunile-eseu la construcția dramatică, îngăduie o abordare totală a lumii personajelor. Recunoscut ca scriitor de mare originalitate, S. nu a fost totuși receptat de public pe măsura valorii sale. Un ecou deosebit a avut însă
SEVER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289652_a_290981]
-
a celui deziluzionat, cuprins de un elan al distrugerii și autodistrugerii. Forța personajului, care refuză minciuna salvatoare și tot ceea ce urzea o existență fericit-mediocră, stă în a afirma adevărul, anticipând, măcar tipologic, naturile intransigente moral din teatrul lui Camil Petrescu. Metamorfoza interioară a personajelor este însă prea rapidă, aproape subită, inconsistentă dramaturgic, de unde un aer construit, demonstrativ al piesei și un gust al absurdului prea căutat. Aceleași excese, vizibile cu deosebire în finalurile dramatic-spectaculoase, sunt de găsit și în nuvelele din
SIMIONESCU-RAMNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289688_a_291017]
-
antologie de texte traduse, De la mimus la baroc (1933). Pe de altă parte, beletristica propriu-zisă este firavă și puțin semnificativă până către sfârșitul celui de-al doilea război mondial. Volumul de poezii Cântece de rob (1930) ori piesele de teatru Metamorfoze și Anno Domini... (ambele din 1927), Molima (1932) nu impun o voce distinctă, deși maniera tradiționalistă (gândiristă chiar, în poeme) este concurată, în creația dramatică, de o profundă influență strindbergiană și ibseniană sau expresionistă, ce îi dau o notă particulară
SADOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289425_a_290754]
-
Păturică, pe nume Iancu Urmatecu, depășește toate modelele sale autohtone; prin complexitatea caracterului și puterea de viață, este de-a dreptul balzacian, fără să amintească precis pe vreunul din protagoniștii Comediei umane. ȘERBAN CIOCULESCU SCRIERI: Dramă și teatru, Arad, 1926; Metamorfoze. Anno Domini..., București, 1927; Cântece de rob, București, 1930; Molima, București, 1932; Drama și teatrul religios în Evul Mediu, București, 1942; ed. pref. George Banu, București, 1972; Sfârșit de veac în București, București, 1944; ed. îngr. I. Oprișan, București, 1975
SADOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289425_a_290754]
-
A. Hesnard, H. Schultz, H. Benesch). La baza tuturor acestor manifestări stau, așa cum am spus, „organizările pulsionale” fundamentale ale individului. Ele constituie „materialul psihoenergetic” din care se construiește viața psihică, începând cu instinctele și urcând până la conștiință. O înțelegere a „metamorfozelor” speciei umane din punct de vedere psihologic nu este posibilă decât reconstituind „arheologia sufletului” ca metodă de analiză a acestei evoluții istorice a omului din punctul de vedere al vieții sale sufletești și în particular al stării de sănătate mintală
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
trebuie să o dărâme și din care caută permanent să evadeze; A. Gide o asemuiește cu „regimul penitenciar”; pentru Ch. Bühler aceasta reprezintă o perioadă de negație, cu un pronunțat caracter negativist în ceea ce privește valorile; ea se manifestă prin revoltă, fugă, metamorfoza sentimentelor, ca în cazul parabolei „fiului rătăcitor”; aceste manifestări sunt imperios corelate cu nevoia de a se autoafirma; k) problema sexuală are o foarte mare importanță la vârsta adolescenței, așa cum s-a mai spus; acum natura își cere drepturile; dorința
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
inteligența, mentalitatea, comportamentele, modul de viață socială civilizată (H. Damaye). Psihoigiena, privită în perspectiva moralei, trebuie să ofere „exemple” și „modele” pozitive de idealuri și aspirații. În sfera religioasă, pasiunile devin patimi și sunt sursa păcatului, considerat vinovăție morală. Această metamorfoză are un caracter de diferențiere semantică și traduce faptul că simptomele psihiatrice pot fi interpretate ca fiind de esență morală (H. Damaye). Acest tip de manifestări, considerate ca avându-și originea în pasiuni, pot reprezenta materialul din care se constituie
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
dihotomia dintre „partea inteligentă a națiunii”, reprezentată de proprietari și „masa brută” având ca apanaj „forța numărului”, „pasiunile maselor” ipostaziate În „instrument al tiraniei” și, nu În ultimul rând, susținerea acuzațiilor de „comunism” și „socialism” adresate proiectului guvernamental arată o metamorfoză clară. Aici poate fi identificat cel mai semnificativ precedent al opțiunii lui Boerescu de la Începutul domniei lui Carol I: apropierea de grupările „dreptei”. Asumarea identității conservatoare de către Boerescu a fost Însă una cel puțin ezitantă și, În orice caz, târzie
IDENTITĂȚI DOCTRINARE ÎN PRIMA PARTE A DOMNIEI LUI CAROL I: CAZUL VASILE BOERESCU. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
rezumată la o instrumentare a unui limbaj curent. Oricum, odată cu realizarea proiectatului guvern (deși nu În forma exactă proiectată de Boerescu) „noul liberalism” al acestuia a fost În mod public asumat (la Începutul lui 1880) . Nu a fost Însă ultima metamorfoză boeresciană. După scurt timp, politicianul a schițat o aparentă apropiere simbolică de conservatori, În timpul dezbaterilor referitoare la chestiunea Dunării. „Sunt din aceeași școală cu d-sa [Lascăr Catargiu], adică a respectării ordinii și legalității” , afirma Boerescu. Scopul aserțiunii era Însă
IDENTITĂȚI DOCTRINARE ÎN PRIMA PARTE A DOMNIEI LUI CAROL I: CAZUL VASILE BOERESCU. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
acestea. De asemenea, apropierea alegerilor pentru Adunarea Electivă legislativă (textul este, practic, un manifest electoral), unde Boerescu trebuia să se prezinte În fața unor electori puțin sensibili la argumentații „generoase” nu poate trece neobservată. Însă ar fi cu totul nefericită atribuirea metamorfozei sale doar unor considerente de acest gen. Vechea ostilitate față de radicali, legătura cu Ion Heliade Rădulescu, repliat pe poziții autoproclamat conservatoare, predispoziția sceptică, precum și contactul direct cu realitățile din Valahia pot fi enumerate ca tot atâtea motive ale opțiunii politicianului
IDENTITĂȚI DOCTRINARE ÎN PRIMA PARTE A DOMNIEI LUI CAROL I: CAZUL VASILE BOERESCU. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
Al. Cistelecan, Poezie neîntreruptă, F, 1977, 3; Alexiu, Ideografii, 117-120; Dimisianu, Opinii, 66-71; Dorcescu, Embleme, 128-133; Poantă, Radiografii, I, 108-111; Fănuș Băileșteanu, Destin rotund: Virgil Teodorescu 70, CL, 1979, 6; Daniel Dimitriu, „Legea gravitației”, CL, 1979, 8; Artur Silvestri, Poetul metamorfozelor unitare, LCF, 1979, 32; Grigurcu, Poeți, 423-427; Ruja, Valori, 31-37; Sasu, În căutarea, 97-101; Laurențiu Ulici, Sinteza lirică, CNT, 1980, 3; Horia Bădescu, Melancolia ironiei, ST, 1980, 3; Cândroveanu, Poeți, 19-27; Lit. rom. cont., I, 211-218; Cristea, Faptul, 61-65; Felea
TEODORESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290142_a_291471]
-
repetă pe scurt experiența poetică” a generației războiului. Al. Piru îi suspectează versurile de minulescianism și îl reduce pe poet la postura unui „incorigibil pozeur”, în vreme ce pentru Eugen Simion el e „un tipic poet de tranziție” și un „poet al metamorfozei” identității, cu accente suprarealiste. Sigur este că T. împarte numeroase teme și atitudini lirice cu generația sa, în arterele căreia, de altfel, circulă parcă globulele aceleiași grupe de sânge, pompat deopotrivă de un moment dramatic al istoriei și de unul
TONEGARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290224_a_291553]
-
în condiția ei originară. VLADIMIR STREINU Spirit, totuși, modern prin limbajul disonant și neîncrederea programatică pe care o arată față de puritatea categoriilor (frecvent e procedeul de a substitui tragicului grotescul și invers!), C. Tonegaru este, înainte de orice, un poet al metamorfozei. Regimul lui afectiv este instabilitatea, fuga de o identitate sigură (și, în compensație, plăcerea de a purta mai multe măști). Preferă materiile fluide, necorporale (ceața, negura, aburul, fumul) și alege adeseori ca decor pentru reveriile lui noaptea, când obiectele își
TONEGARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290224_a_291553]
-
de timp, iarăși Contemplare, Criză de timp, Contemplare. Conceptele nu se lămuresc prea mult nici aici, în schimb lirismul afirmă, puternic, oroarea de vid, voința de solidaritate cu lucrurile. Charles Baudelaire ura mișcarea, poetul român începe să se teamă de metamorfozele lucrurilor, el care celebrase dislocarea, ruperea lanțurilor gravitaționale: „Mă amestec cu obiectele până la sânge/ ca să le opresc din pornire, dar ele izbesc pervazurile și curg mai departe/ spre o altă orânduire”. El locuiește acum într-o sferă vidă și simte
STANESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
Lucian Blaga, Începuturile și cadrul unei prietenii, G, 1940, 4; Vrabie, Gândirismul; Călinescu, Ist. lit. (1941), 773-802, Ist. lit. (1982), 857-886; Ion Pillat, Mărturisiri literare, RFR, 1942, 2; Pillat, Tradiție, passim; Crohmălniceanu, Literatura, I (1967), 78-109, II, 97, passim; Manolescu, Metamorfozele, 25-43, passim; Rotaru, O ist., II, 355-368; Mircea Braga, Sincronism și tradiție, Cluj, 1972; Micu, „Gândirea”, 363-680; Titu Popescu, Specificul național în doctrinele estetice românești, Cluj-Napoca, 1977, passim; Z. Ornea, Tradiționalism și modernitate în deceniul al treilea, București, 1980; Mircea
TRADIŢIONALISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290235_a_291564]
-
44; Călinescu, Ist. lit. (1941), 818-819, 822, Ist. lit. (1982), 903-904, 1024; Andrei Tudor, ,,Muzica”, 1959, 7; Andrei Tudor, SCIA, 1959, 2; Solomon Savin, În Brăila de altădată, RCM, 1968,179; S.[Solomon Savin], Andrei Tudor, RCM, 1968, 186; Manolescu, Metamorfozele, 110-111; Andrei Tudor, în Poezia română modernă, îngr. și pref. Nicolae Manolescu, București, 1968, I, LXXIX, II, 203-206, 283; Crohmălniceanu, Literatura, II, 501-503, 647; Piru, Ist. lit., 432-433; Viorel Cosma, Muzicieni români, I, București, 1989, 431; Buculei, Prezențe, 240. R.
TUDOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290288_a_291617]
-
precum genul inventat la substantive, transformarea numelor proprii în substantive comune sau adjective și, uneori, modificarea lor comică, inventarea de noi termeni, de toponime, substantivizarea amuzantă a unor părți de propoziție și mai cu seamă formarea de verbe noi, prin metamorfoza ilariantă a unor substantive, utilizarea infinitivului lung ori tranzitivizarea unor verbe intranzitive. Frecvente sunt calambururile, aliterațiile, jocurile fonetice în general. Un fapt stilistic, nu lipsit de savoare ludică, rezultă de pe urma lansării de enunțuri prin analogie cu anumite sintagme frecvente: „cu
TOMOZEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290221_a_291550]
-
al abuzurilor istorice: Dracula, ADV, 1992, 663; Cristea, A scrie, 114-122; Gabriela Rusu-Păsărin, Dizidență sau rezistență prin cultură, Timișoara, 1993, 228-267; Ierunca, Dimpotrivă, 167-169; Lovinescu, Unde scurte, IV, 237-241; Constantin Trandafir, Martiriul lui Panait Istrati, ALA, 1995, 266; C. Stănescu, Metamorfozele criticii „gheriste”, ALA, 1996, 302; Gheorghe Grigurcu, Chipul postideologiei, RL, 1997, 1; Dicț. esențial, 852-854; Alexandru George, Alte întâlniri, București, 2000, 173-183; Micu, Ist. lit., 491; Marian Barbu, Trăind printre cărți, I, Petroșani, 2001, 296-303, II, Petroșani, 2002, 421-423; Popa
UNGHEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290341_a_291670]
-
iluzia turnului de fildeș protector, la asedierea abstractă a absolutului și învederează o tot mai pronunțată joncțiune a demersului liric cu somațiile cotidianului, practică o angajare autentică în istorie, într-un cuvânt, își asumă postura de martor implicat și responsabil, metamorfoza operându-se pe coordonatele rigorismului moral și ale năzuinței către absolut care îi caracterizează întreaga operă. Discursul poetic devine mai frust, mai tensionat și percutant. Se remarcă, așadar, o relativă estompare a „vâlvătăii” stilistice, o asprire a expresiei, de altfel
TUDORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290290_a_291619]