KorAP: Find »[drukola/base=metro & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...44 45 46 ...170 >

4,226 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604

am așezat și am ațipit. Așa fac întotdeauna. Am remarcat că metroul s-a oprit, dar nu era stație acolo, ci tunelul dintre Akihabara și Kodemmachō. Am fost anunțați: «La Kodemmachō metroul va ieși din circulație. Vă rugăm să coborâți.» Metroul a ajuns în stație și toți călătorii s-au dat jos. Cum am trecut de ușă, am văzut oameni căzuți pe jos. Așa cum am mai spus, mă aflam în al treilea vagon din față. O femeie încă mai respira. Un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
auzit pe cineva strigând: «Criză de epilepsie.» El să fi avut cam treizeci și cinci de ani, iar ea treizeci. Mai târziu am aflat că femeia aceea locuiește în apropierea casei mele. S-a urcat în același vagon ca și mine, în metroul de dinainte. M-am îndreptat spre ieșire. Mă gândeam să-i ajut pe cei leșinați, însă erau alții care se ocupau de ei, așa că mi-am văzut de drum... Am trecut de barieră și am stat puțin pe loc. Am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
ei, așa că mi-am văzut de drum... Am trecut de barieră și am stat puțin pe loc. Am așteptat cam cinci sau zece minute. Erau mulți oameni acolo. Cred că toți așteptau, ca și mine, să se întâmple ceva cu metroul. Unii își puseseră mâinile la ochi. Alții păreau că nu se simt bine. S-a dat alt anunț: «Aerul este poluat, vă rugăm să ieșiți la suprafață.» Pe scări, în timp ce urcam, m-a luat și pe mine o stare ciudată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
casă de la guvern și a mers. Plătim chirie, nu rate pentru casă. Nu ne permiteam să plătim o chirie mare deoarece salariul era mic. Am fost trist când am plecat din Tsukushima. Până atunci nu m-am dus niciodată cu metroul până la muncă. Mi-a fost greu până m-am obișnuit. Păi, a durat cam o jumătate de an. Băiatul cel mare e anul doi la facultate, iar fata cea mică e în clasa a douăsprezecea la liceu. O familie formată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
pot să stau relaxat. Pentru că e o firmă mică, nu ieșim la pensie la vârsta stabilită. Cu alte cuvinte, mă țin acolo până spun că vreau să mă pensionez. ăsta este un avantaj al firmelor mici. Din stația Takenotsuka iau metroul de 07.39, care merge în direcția Naka-meguro. Mereu mă urc în al treilea vagon din spate. Stau în picioare, mă țin de bară și citesc. Deoarece cărțile obișnuite sunt grele, iau ediții de buzunar. Îmi plac foarte mult cărțile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
Taiko. Am citit-o de mai multe ori, dar aș mai lectura-o încă o dată. E și un fel de dramă. Recitesc multe cărți. Mă interesează și greșelile de tipar. În timp ce le lecturez, le și verific (râde). În ziua aceea metroul s-a oprit între Akihabara și Kodemmachō. Am fost anunțați în difuzoare: «La Tsukiji a avut loc o explozie accidentală. Metroul va staționa.» Am rămas acolo cam zece minute. Când am coborât la Kodemmachō, în partea stângă, am văzut o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
Recitesc multe cărți. Mă interesează și greșelile de tipar. În timp ce le lecturez, le și verific (râde). În ziua aceea metroul s-a oprit între Akihabara și Kodemmachō. Am fost anunțați în difuzoare: «La Tsukiji a avut loc o explozie accidentală. Metroul va staționa.» Am rămas acolo cam zece minute. Când am coborât la Kodemmachō, în partea stângă, am văzut o femeie căzută jos. M-am uitat în dreapta și am văzut un bărbat întins pe peron. M-a îndreptat spre el, adică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
ore. De aceea am făcut în așa fel încât unii să vină mai târziu dimineața. Era rândul meu să mă duc de la 9:30. Pot spune că am avut ghinion. Din această cauză m-am urcat mult mai târziu în metroul de la Takenotsuka, la 07.47. Mă sui întotdeauna în vagonul al patrulea din față. Între stațiile Akihabara și Kodemmachō am fost anunțați: «La Kasumigaseki a avut loc un accident de aceea vom staționa aici câtva timp.» Mergea un pic, iar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
din față. Între stațiile Akihabara și Kodemmachō am fost anunțați: «La Kasumigaseki a avut loc un accident de aceea vom staționa aici câtva timp.» Mergea un pic, iar se oprea. A durat ceva. Cred că douăzeci de minute până la Kodemmachō. Metroul a oprit în stație. Nu știam ce să fac. M-am gândit să mai aștept puțin poate se întâmplă ceva. Nu m-am mișcat de pe scaun. Dintr-odată s-a auzit un țipăt de fată: «Auoleu!» Nu numai ea, ci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
la o filială a firmei. Vorbele lui vibrează de încrederea că el, toată viața, și-a făcut pe deplin datoria. „Drumul până la muncă durează o oră și douăzeci și cinci de minute. Merg de la Hasuda la Ueno, apoi trec la linia Hibiya. Metroul acesta e mereu aglomerat. E prea puțin spus aglomerat, e super plin. Suntem băgați unul într-altul, nici nu avem de ce să ne ținem. Timp de patruzeci și trei de minute stau în picioare. Nu e ușor. În fiecare stație

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
e greu să mă dau jos. Îngrămădeala cea mai mare e la scările din față, cei care vor să treacă la linia cealaltă vin în valuri și toată lumea împinge pe toată lumea. Până la bariera de la linia Hibiya fac cam șapte minute. (Metroul în care a fost domnul Hatsushima a oprit între stațiile Akihabara și Kodemmachō, apoi a intrat în stația Kodemmachō.) Mai era ceva timp până la începerea programului, dar, dacă metroul mai staționa mult, era foarte probabil să întârzii. Sincer să fiu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
pe toată lumea. Până la bariera de la linia Hibiya fac cam șapte minute. (Metroul în care a fost domnul Hatsushima a oprit între stațiile Akihabara și Kodemmachō, apoi a intrat în stația Kodemmachō.) Mai era ceva timp până la începerea programului, dar, dacă metroul mai staționa mult, era foarte probabil să întârzii. Sincer să fiu, cei de la firmă nu se supără dacă întârzii puțin. Mai bine așa, decât să mă învârt pe acolo fără rost (râde). Lăsând gluma la o parte, mie nu-mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
parte, mie nu-mi place să nu ajung la timp. M-am gândit să cobor la Kodemmachō, să trec pe la biroul din fața stației și să iau legătura cu cei de la sucursala mea. Eu stăteam în primul vagon din față. Când metroul a ajuns în stație, cam în dreptul celui de-al doilea vagon am văzut două persoane care se certau. De fapt, nu se certau, una din ele tot spunea ceva, iar cealaltă rămăsese interzisă. Nici acum nu am aflat despre ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
cam în dreptul celui de-al doilea vagon am văzut două persoane care se certau. De fapt, nu se certau, una din ele tot spunea ceva, iar cealaltă rămăsese interzisă. Nici acum nu am aflat despre ce fusese vorba. Mă rog, metroul a trecut mai departe și a oprit. La Kodemmachō, bariera se află în dreptul celui de-al treilea vagon din spate. De aceea, am fost nevoit să mă întorc. Acolo era o femeie căzută la pământ. Exact între primul și al

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
de energie... vorbesc doar așa, dar nu prea aveam chef să merg la serviciu (râde). «S-a și terminat vacanța!» În dimineața aceea am plecat cu zece minute mai devreme decât de obicei. La 07.50 m-am urcat în metroul de la Kita-senju. Păi, am plecat mai devreme ca să duc suvenirurile pe care le-am luat din excursie. Îmi era greu să mă urc în metrou, la orele de vârf, cu suvenirurile în mână, așa că am plecat puțin mai devreme. Linia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
atunci când mergi într-o excursie peste ocean: Old Parr (whisky), bucățele de carne de vită uscată. Din păcate, după atac, toate astea mi-au fost confiscate de către polițiști. Într-o mână le aveam pe astea și în celaltă o mapă. Metroul s-a oprit între Akihabara și Kodemmachō. S-a făcut următorul anunț: «Deoarece în stația Tsukiji a avut loc o explozie accidentală, trenul va fi scos din circulație la Kodemmachō.» La puțin timp după asta, metroul a pornit din nou

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
în celaltă o mapă. Metroul s-a oprit între Akihabara și Kodemmachō. S-a făcut următorul anunț: «Deoarece în stația Tsukiji a avut loc o explozie accidentală, trenul va fi scos din circulație la Kodemmachō.» La puțin timp după asta, metroul a pornit din nou și a intrat în stație. Eu mă aflam în al treilea vagon din față. Ușile s-au deschis și, cum am coborât, am văzut o femeie care stătea pe bancă cu fața în mâini. Fiindcă era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
client important. Dacă era exact ce-și dorea, urma să facă mai multe comenzi. Pe linia Hibiya mă urc mereu în primul vagon din față. Am ajuns în stație la Akihabara și am luat-o repede spre partea fin față. Metroul ăsta e aglomerat. Așa e mereu. Când am ajuns în stație, metroul era oprit. S-a făcut următorul anunț: «La Tsukiji a avut loc o explozie accidentală, metroul va staționa.» Îmi amintesc că parcă a zis și ceva de Hatchōbori

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
multe comenzi. Pe linia Hibiya mă urc mereu în primul vagon din față. Am ajuns în stație la Akihabara și am luat-o repede spre partea fin față. Metroul ăsta e aglomerat. Așa e mereu. Când am ajuns în stație, metroul era oprit. S-a făcut următorul anunț: «La Tsukiji a avut loc o explozie accidentală, metroul va staționa.» Îmi amintesc că parcă a zis și ceva de Hatchōbori. Metroul a stat ceva timp în stație. Cam zece sau cincisprezece minute

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
stație la Akihabara și am luat-o repede spre partea fin față. Metroul ăsta e aglomerat. Așa e mereu. Când am ajuns în stație, metroul era oprit. S-a făcut următorul anunț: «La Tsukiji a avut loc o explozie accidentală, metroul va staționa.» Îmi amintesc că parcă a zis și ceva de Hatchōbori. Metroul a stat ceva timp în stație. Cam zece sau cincisprezece minute. Deoarece metroul din față era oprit, nu puteam înainta. Toată lumea era nervoasă. «De ce tocmai în ziua

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
ăsta e aglomerat. Așa e mereu. Când am ajuns în stație, metroul era oprit. S-a făcut următorul anunț: «La Tsukiji a avut loc o explozie accidentală, metroul va staționa.» Îmi amintesc că parcă a zis și ceva de Hatchōbori. Metroul a stat ceva timp în stație. Cam zece sau cincisprezece minute. Deoarece metroul din față era oprit, nu puteam înainta. Toată lumea era nervoasă. «De ce tocmai în ziua în care aveam atâtea treburi de rezolvat a avut loc accidentul?» Imediat au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
oprit. S-a făcut următorul anunț: «La Tsukiji a avut loc o explozie accidentală, metroul va staționa.» Îmi amintesc că parcă a zis și ceva de Hatchōbori. Metroul a stat ceva timp în stație. Cam zece sau cincisprezece minute. Deoarece metroul din față era oprit, nu puteam înainta. Toată lumea era nervoasă. «De ce tocmai în ziua în care aveam atâtea treburi de rezolvat a avut loc accidentul?» Imediat au dat alt anunț: «După ce coboară călătorii în stația Kodemmachō, intrăm noi în stație

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
din față era oprit, nu puteam înainta. Toată lumea era nervoasă. «De ce tocmai în ziua în care aveam atâtea treburi de rezolvat a avut loc accidentul?» Imediat au dat alt anunț: «După ce coboară călătorii în stația Kodemmachō, intrăm noi în stație. Metroul acesta va ieși din circulație. Vă rugăm să coborâți!» În sfârșit, metroul se mișca. Am coborât la Kodemmachō și voiam să merg până la Suitengūmae. De acolo urma să trec la linia Honzōmon. Dura ceva. Eram impacientat. Trebuia să mă grăbesc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
în ziua în care aveam atâtea treburi de rezolvat a avut loc accidentul?» Imediat au dat alt anunț: «După ce coboară călătorii în stația Kodemmachō, intrăm noi în stație. Metroul acesta va ieși din circulație. Vă rugăm să coborâți!» În sfârșit, metroul se mișca. Am coborât la Kodemmachō și voiam să merg până la Suitengūmae. De acolo urma să trec la linia Honzōmon. Dura ceva. Eram impacientat. Trebuia să mă grăbesc. În stație la Kodemmachō era agitație mare. Cei care coborâseră din celălalt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
obicei nu fac, dar am simțit mirosul acela și am considerat că ar fi mai bine să-mi clătesc gura. Trebuia să mă duc la vopsitorie. Pe linia Honzōmon nu se mai circula. Am mers până la Ōtemachi și am luat metroul până la Ikebukuro, pe linia Marunouchi. Apoi m-am dus la linia Seibu. De obicei, în metrou citesc ziare. Însă în momentul ăla era întuneric și îmi venea greu. Nu că nu reușeam să citesc, era întuneric. Mi s-a părut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]