20,801 matches
-
intrat în salonul de cofetărie, unde au cerut câte o prăjitură și o casată. Pepsi Cola era cald, așa că au preferat câte un suc pregătit într-un dozator. În cofetărie era răcoare și un ventilator, agățat de tavanul încăperii, își mișca leneș palele. Prăjiturile erau proaspete și gustoase. - Chiar că nu am mai intrat într-o cofetărie de ani de zile. - Vezi, și tu ziceai să stai acasă să comentezi neglijența lui papa față de menajeră. - Eram supărată pe el că a
CAP. VI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1536 din 16 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377227_a_378556]
-
în primul și ultimul ei concediu din viața de strungăriță. “ Optica relațiilor dintre cele două jumătăți mitologice, femie și bărbat, afectivă și poetică, îi plac mult prozatoarei, mașinăria ei de imagini dispersate, dar făcând parte dintr-n tot unitar, se mișcă după legi care sunt ale unor psihologii insondabile. Personajul, care la un moment dat,strigă “Eram libeeer! “, de fapt, își exercita “libertatea “ ritualică, ca apoi, din nou, să-și modifice arbitrar obțiunea. Inefabilul epic ce decurge de aici, pecetluit de
UNITATEA ÎN DIVERSITATEA NOPȚII SAU ILUZIA CA BAROC AL AMINTIRILOR, ARTICOL DE AL.FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382150_a_383479]
-
și stăteam cu fața la oraș, gândindu-mă la frații mei, la toți cei ce purtau chip de om, indiferent de credința sau necredința lor, căci în jurul meu trăiau 400.000 de oameni. Mii de inimi băteau într-un ritm, de parcă se mișca orașul. Simțeam cum treptat adorm pasiunile, gândurile lor și Duhul lui Dumnezeu plutește peste toate. Mă gândeam și la bolnavul care-și dă duhul la spital, și la doctorul de la căpătâiul lui, și la milițianul care stă la colțul străzii
UN GÂND DE RECUNOŞTINŢĂ ŞI PREŢUIRE LA CEAS ANIVERSAR – ÎNALTPREASFINŢIA SA IUSTINIAN CHIRA LA ÎMPLINIREA A NOUĂZECI ŞI CINCI DE ANI DE VIAŢĂ PĂMÂNTEASCĂ, SLUJITOARE ŞI PILDUITOARE. de STELIAN GOMBOŞ [Corola-blog/BlogPost/382156_a_383485]
-
este rău și nu ne putem deplasa. (Câțiva oameni trec prin zonă.) Polițistul: Circulați! Circulați! Femeia tânără: Să ne ajute cineva! Bătrâna: Ce oameni nepăsători! Te lasă să mori. Nu mai pot, maică, nu mai pot! Nu-mi mai pot mișca mâna stângă și picioarele. Femeia tânără: Să ne ajute cineva! Polițistul: Circulați! Circulați! (Își face apariția un bărbat cu o geantă diplomat. Se apropie de polițist.) Bărbatul cu geantă diplomat: Ce se întâmplă aici? Polițistul: Unei femei îi este rău
INDIFERENȚĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382152_a_383481]
-
înăuntru. Mare îi fu bucuria când îl văzu pe împăratul păsărilor, dormind în patul de sub fereastră. Se grăbi să intre și încercă să-l trezească. Oricât se strădui bătrânul rățoi, nu reuși nici măcar să îl facă pe Petruș-Împărat să se miște. Rotindu-se prin încăpere, văzu că pe peretele de la capătul patului erau scrise două rânduri de litere ciudate. Cum rățoiul nu știa să citească, se așeză ostenit lângă împăratul lui să-și mai tragă cât de cât sufletul. Chiar atunci
ÎMPĂRATUL PĂSĂRILOR de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382185_a_383514]
-
care pentru el nu va avea niciodată nici unitate și nici totalitate, căci - concluzionează filosoful - cunoașterea totalității îi este inaccesibilă! Este adevărat că prin efort și străduință putem merge dincolo de ceea ce deja știm, astfel mărind raza cercului în care ne mișcăm. Dar nu putem emite pretenția cunoașterii totalității, deoarece aceasta ne este refuzată prin însăși încercarea de a cunoaște. Dar iată ce spune Jaspers despre condiția umană în textul Originile filosofiei, după ce câteva rânduri mai sus numește situații-limită “situațiile fundamentale ale
MARTIN HEIDEGGER ŞI KARL JASPERS – ULTIMII MOHICANI AI MARII CUGETĂRI ÎNTR-O LUME CU SPIRITUL TOT MAI MIC de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382210_a_383539]
-
împungeau iia înflorată pecetluind astfel acceptarea provocării. Se opri oftând privind cerul. Parcă și el îmbătrânise... Lumina lăptoasă a toamnei se cernea printre crengile goale ale copacilor ce străjuiau aleea ca niște soldați credincioși. -Hai tataie, nu sta-n drum! Mișcă-te! Te caută moartea acasă și tu umbli haihui! - M-o căuta, taică, m-o căuta... Numai că vezi tu, a rătăcit drumul și-am zis așa să-i ies în întâmpinare dar e afurisită, taică, e afurisită... Se întâlnește
LA RĂSCRUCE DE VIEȚI de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382296_a_383625]
-
picături pe fața rumenă de somn a Moșului. Trezește-te, șefule! - Ce-i? Ce-i? Moșul sare speriat în picioare, aruncând pătura peste spiriduș. Cine m-a trezit? Acoperit cu pătura uriașă, spiridușul abia poate să respire și să se miște. Nevăzându-l, Moșul se apropie de fereastră, privește mulțumit ninsoarea de afară și își freacă mâinile în dreptul bușteanului care pocnește în foc. - Cred că am visat! Privește ceasul de pe perete ridicând din sprâncene. Mai am încă vreo trei ore bune
MOŞ CRĂCIUN ŞI URIAŞUL FĂRĂ NUME de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382274_a_383603]
-
Era atât de supărat și de trist! Nu-i venea să creadă că tocmai acum, după atâta timp, îi venise lui Mari a lui să-l înșele. Și tot gândindu-se la ea, trecu timpul fără ca el să se mai miște și privind în gol, o dată cu lacrimile care îi plecaseră iar la plimbare. Fără să-și dea seama prea mult de ceea ce făcea, la un moment dat se ridică de pe colțar, aprinse lumina și se așză la loc. Privi din nou
RĂPIREA (4) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382294_a_383623]
-
ediția Mogoșoaia, iulie 2012 / Ateliere 22.20 Radio România Cultural - Două loturi de I.L. Caragiale, dramatizarea radiofonică Dumitru Șt. Rădulescu, regia artistică Dan Puican, Radio România Cultural - 1h 15min / FNT On Air Luni, 29 octombrie 10.30 Serendipity - Cum se mișcă teatrul? / Divanele FNT 12.00 Librăria Bastilia - Caragiale, contemporanul nostru! / Masă rotundă 15.00 Muzeul Curtea Veche - Spre Damasc - workshop coordonat de Cătălina Buzoianu și susținut împreună cu Mircea Florian (muzică) și Darie Armin Alexandru (video) / Ateliere 17.00 și 20
Festivalul Național de Teatru, ediţia a XXII-a [Corola-blog/BlogPost/93069_a_94361]
-
guvern de tehnocrați nu este emanația alegerilor, deci, nu înseamnă democrație. Membrii „Guvernului meu” vor face ce vor cei care i-au numit și nu vor da nimănui socoteală. Cu toate păcatele lui, Ponta a fost singurul premier care a mișcat cîte ceva pentru români. A scos medicii și profesorii din umilință și mizerie. Se știe că Ministrul de Finanțe a fost funcționarul FMI care a aprobat tăierile de salarii și impozitarea pensiilor împreună cu Boc. Băsescu și Boc au condus un
COMISARI IDEOLOGICI DE EXTREMĂ PERICULOASĂ [Corola-blog/BlogPost/93077_a_94369]
-
nu au fost încă anunțate, astfel că următoarele calcule se bazează pe numărul actual de certificate verzi acordate pentru fiecare metodă de producție în parte ponderat cu prețul lor de tranzacționare (variabil, stabilit pe bursă și are voie să se miște între 27 și 55 de euro) și cu reducerea de 15% anunțată. Subvenția vine peste prețul de bază al curentului, care este de 50 euro pe MWh și are șanse să rămână cel puțin la acest nivel. Fiecare tehnologie are
Mica producţie de energie electrică [Corola-blog/BlogPost/93182_a_94474]
-
noi cum a fost rezolvată problema cîtorva zeci de sate din România, devenite orașe doar cu numele. Înainte de integrarea în Uniunea Europeană, oficialii de la Bruxelles arătau cu degetul spre România, pe motiv că ar avea prea mulți locuitori în mediul rural. Mișcate de gest și ca să fie pe placul mai-marilor de la uniune, autoritățile române au transformat peste noapte zeci de comune în orașe-fantomă, cu toate că nu îndeplineau criteriile minime de urbanizare prevăzute de lege: canalizare, apă potabilă, străzi asfaltate și curent electric. 55
ORAŞELE-FANTOMĂ, PUTIN ŞI VÎNĂTORUL-ŞEF [Corola-blog/BlogPost/93163_a_94455]
-
acest metrou pentru că toată lumea consideră acest proiect ca fiind un dat și de fapt el nu este pornit. Avem un credit asigurat pe o treime, poate de 25%, de la japonezi și de 5 ani avem acest credit nefolosit, nu se mișcă nimic, dar toată lumea speră că vom avea un metrou în 2020. După acești cinci ani, am văzut și penalitățile pe care statul trebuie să le plătească pentru credite nefolosite asta înseamnă aproximativ 300.000 de euro pe an. Văzând și
Metrou, între București și Otopeni, finalizat până în 2020? UN VIS PREA FRUMOS! [Corola-blog/BlogPost/93254_a_94546]
-
ce fără veste,/ S-a trezit din somn de moarte,/ Ca viteazul din poveste.// Limba noastră-i numai cântec,/ Doina dorurilor noastre,/ Roi de fulgere, ce spintec/ Nouri negri, zări albastre.// Limba noastră-i graiul pâinii,/ Când de vânt se mișcă vara;/ În rostirea ei, bătrânii/ Cu sudori sfințit-au țara.//...// Limba noastră-i limbă sfântă,/ Limba vechilor cazanii,/ Care-o plâng și care-o cântă/ Pe la vatra lor țăranii.// Dorul păcii și-al luminii/ Știe-n cântec să-l urzească
„VĂD POEŢI CE-AU SCRIS O LIMBĂ CA UN FAGURE DE MIERE” [Corola-blog/BlogPost/93263_a_94555]
-
care e scopul său, mai exact?" Discursul lui Orban din România a atras atenția presei internaționale. După ce CNN și The Moscow Times au arătat că premierul ungar adopta modelul "putinist", The Washington Post scrie că "în timp ce Europa urmărește și se mișcă cu atenție împotriva regimului din ce in ce mai autoritar a lui Vladimir Puțin, ar putea să arunce un ochi și asupra cuiva din interior". "Dovezi ale propriului iliberalism (a lui Orban) există destule. De când a preluat Puterea, în 2010, a redus independența curților
Washington Post avertizează UE: Ochii pe Viktor Orban! by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/82155_a_83480]
-
continuu străbătînd tot universul - cam așa arată stolul de lăcuste cuantice din măruntaiele lumii. Există așadar o formă de atingere fizică care nu aduce atingere integrității noastre corporale, iar de ea avem parte fără să știm: atmosfera în care ne mișcăm zilnic este de fapt înțesată cu unde, particule și cîmpuri care se încrucișează miriapodic în toate chipurile posibile. Constituția materială a trupurilor noastre e prea diafană pentru acești coloși în miniatură: trec prin noi ca prin brînză și numai un
Tirania neutrinilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8228_a_9553]
-
erau blânzi, n.n.ț rămâne un personaj fără chip (Ťcapul, cu fața în jos, îl ținea înfundat într-o pânză. Basmaua neagră i se îmbibase de apă...ť) dar aduce, în plus, o viziune halucinantă asupra universului în care se mișcă. Lumea percepută prin simțurile ei ascuțite la maximum înseamnă legendele locului - Ťtata hoțilorť, Andrei Mortu, despre care se credea că a murit de tot, a cincea oară, ar fi fost văzut cârpindu-și cămașa într-un copac; Vica, fiica lui
Ion Simuț și școala sa de critică by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8240_a_9565]
-
toate rătăcirile acestui jurnal dezordonat propun iubirea de floare care nu leagă rod, de semen care nu dă răsplată. "Răul este ura împotriva a tot ce e fruct". Iluzia e acoperirea a ceea ce nu devine fruct, chiar dacă mari pasiuni se mișcă pentru această rodire. Acoperirea vieții, aceea care, scurtă, neînțeleasă și aparentă, trebuie iubită cu toată orbirea îndrăgostitului de-o nălucă. Nicidecum de deșarta ei consistență: "Îmi amintesc de acel schelet în fața căruia am exclamat: Ťtâmpitule!ť". Viața care trebuie apărată
Inima iluziei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8252_a_9577]
-
prin ferparele publicate în cotidiene și se încheie cu înmormîntarea. Iar plînsul rudelor și bulgărele aruncat pe sicriu e doar secvența ultimă a unui proces care a început deja la căpătîiul muribundului. Ultimele sale minute, felul în care s-a mișcat, gesturile din urmă, licărul din privire, culoarea pielii, și mai ales cuvintele șoptite în clipa supremă, cu acele subînțelesuri bănuite pe care martorii le vor întoarce pe toate fețele cu încredințarea că acolo se află un mesaj din lumea de
Cartea morților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8279_a_9604]
-
al escadrilei - să se joace cu soldații cât timp vom zbura. În mașină stă la mine în brațe și caută să iasă cât mai mult afară pe geam, ca să-l bată vântul. Urechile îi flutură ca aripile liliacului, năsucul negru mișcă necontenit, culegând toate mirosurile stepei". (p. 132) La sfârșitul lecturii volumului Escadrila Albă. O istorie subiectivă de Daniel Focșa nu pot decât să subscriu, fără rezerve, la concluzia lui Neagu Djuvara: "Ciți această carte. Ca pe un roman".
Amazoanele văzduhului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8311_a_9636]
-
cu ajutorul finitului”. Nu știm dacă există un secret (sau poate un miracol) în reușita acestei colaborări artistice. Suntem convinși însă că Valentin Gheorghiu și Gabriel Croitoru dețin un har aparte, prin intermediul căruia reușesc să emoționeze sufletele spectatorilor și să le miște inima, adresându-se direct spiritului. Alăturate, numele celor doi muzicieni și prieteni, mărturisesc - în și peste timp - încrederea în valorile artistice autentice și în permanențele culturii românești. Ca spectator, îmi exprim bucuria de a putea adăuga în colecția discografică un
Lansare discografică by Carmen MANEA () [Corola-journal/Journalistic/83250_a_84575]
-
consider punctul forte al acestui program trei. Aparent un joc liber, părțile care au alcătuit Partea cea mare a spectacolului, dovedeau de fapt stăpânirea unor tehnici de mișcare (neconvențională) și a unor tehnici vocale (tot neconvenționale) remarcabile. Artista s-a mișcat cu o dezinvoltură nemaiîntâlnită în tot spațiul pe care îl avea la dispoziție, cu pătrunderi și în afara lui, în nișe și culoare și a creat singură totul: luminile, decorul mereu schimbat, chiar și aspectul ambientului ce i s-a oferit
Amprenta - al treilea episod - by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/8318_a_9643]
-
puțin și imposibil de păcălit ca cei doi dulăi care-l păzeau și care păzeau și oile, îngrămădite acum în petecul de umbră lăsat de Zidul istoric și care încet-încet se retrăgea într-o parte silind și oile să se miște după mutarea lui... doar câinii rămânând vajnici, neiertători, în vipia soarelui... L-am întrebat dacă îl văzuse cumva trecând pe agronom, nenea Lache, așa, mai mult ca să spun ceva. El scoase un sunet scurt, gâjâit, care putea fi o negație
Costică Pagubă și Stănică, prostul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8334_a_9659]
-
așa, ca Lenuța, care lucra la cantină; dar m-am oprit, nevrând să merg prea departe în intimitatea lui... Dar el parcă îmi ghici gândul și râse iarăși. Ei, atunci rămâi cu bine și să ne vedem sănătoși. Câinii se mișcară, văzând că mă mișc din loc. Dar Stănică-i ținu.
Costică Pagubă și Stănică, prostul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8334_a_9659]