3,383 matches
-
cu valoare biologică mare din ou, carnea albă, pește, lactate. Este un element fără de care organismul uman nu poate supraviețui. Aportul zilnic de apă ar trebui să se situeze între 1.5-2 litri. Repartiția calorică pe mese se face astfel : micul dejun 30%, prânzul 30%, cina 20% și cele 2 gustări 10% fiecare. Cina va fi luată cu 4 ore înainte de a merge la culcare. Pregătirea cărnurilor de obicei implică măcelărirea (uciderea) lor. În țările dezvoltate, aceasta are loc în afara locuinței
Mâncare () [Corola-website/Science/314443_a_315772]
-
timp de 6 luni, prezentator al emisiunii “Fete de gașcă“, show găzduit de Euforia TV. Anii 2007 și 2008 sunt pentru Jorge un imbold în carieră, fiindcă participă inițial alături de Aurelian Temișan și Maria Buză, doi cântăreți foarte cunoscuți, în „Micul Paris”(2007), și “3007-Terra Maimuțelor ”, spectacol desfășurat la Circul Globus. În același an, cântă altături de maestrul George Nicolescu, un cântăreț orb român, melodia "Îndrăgostit". 2010 este pentru vedetă, o nouă provocare, fiindcă primește o ofertă atractivă de la Antena 1
Jorge () [Corola-website/Science/322540_a_323869]
-
Primele cursuri de arhitectură, vor fi predate la Iași și la București. Numeroși arhitecți francezi, formați în spiritul eclectismului au realizat în București un număr mare de construcții, ce aveau un aer parizian, de aici provenind și supranumele lui de „micul Paris”. Exemple de arhitectură eclectică pot fi: Palatul Băncii Naționale, 1885 (arhitect C. Bernard și A. Galleron), Atheneul Român, 1888 (arhitect A. Galleron), Casa de Economii și Consemnațiuni, 1900, (arhitect Paul Gottereau), toate din București. La sfârșitul secolului XIX, în
Arta românească în secolele XIX și XX () [Corola-website/Science/312040_a_313369]
-
-l ia în grija sa. Richárd și Ödön iau parte apoi la asediul cetății Buda (4-21 mai 1849), ofițerul ungur fiind rănit în încercarea de a opri aruncarea în aer a Podului cu Lanțuri. După victorie, Richárd îl găsește pe micul Károly și se înregistrează ca tutore al copilului. Revoluția Maghiară este zdrobită de oastea imperială austriacă cu ajutorul armatei ruse, iar, după capitularea oștii maghiare la Șiria (13 august 1849), Ödön încearcă să fugă în Anglia cu un pașaport englezesc fals
Fiii omului cu inima de piatră () [Corola-website/Science/334550_a_335879]
-
-lea August se îmbarcase cu oastea sa la Genova în 1190. La plecare, așa cum era obiceiul, își făcuse testamentul, lăsând regența regatului în mâinile mamei sale Alice de Champagne și ale arhiepiscopului de Reims, Guillaume. Ei trebuiau să conducă în numele micului Ludovic, un copil încă în leagăn, rămas fără mamă, respectând dispozițiile testamentare de guvernare. Filip pleca cu inima strânsă, de teamă că opera sa de centralizare să nu fie compromisă în lipsă. În același timp, Richard I pleca din portul
Cruciada a treia () [Corola-website/Science/314756_a_316085]
-
Ionică). Părinții lui au avut o aplecare deosebită spre credință creștină. Bibliotecă lor însumă câteva zeci de cărți religioase între care "Psaltirea", "Viețile Sfinților", "Oglindă inimii omului" și "Mântuirea păcătoșilor", cărți care și-au găsit un ecou timpuriu în inima micului Nicolae . Pe când Nicolae avea doar 3 ani și jumătate, tatăl său a decedat în urma unei boli necruțătoare, la doar 24 ani. Rămasă singură cu doi copii, mama Săndica s-a recăsătorit după un an și jumătate. Fiind dus în mod
Nicolae Moldoveanu () [Corola-website/Science/315207_a_316536]
-
mama Săndica s-a recăsătorit după un an și jumătate. Fiind dus în mod regulat la biserică, Nicolae (sau Culai, cum i se spunea) a început să îndrăgească foarte mult cântările bisericești, fredonându-le oridecâteori avea ocazia. A fost de mic fascinat de tot ce înseamnă muzică, ascultându-i cu interes pe lăutari, ca și orice manifestare muzicală din viața satului. Din fragedă copilărie devine interesat de viață de credință. Culai a fost primit la școală la vârsta de 5 ani
Nicolae Moldoveanu () [Corola-website/Science/315207_a_316536]
-
1853 Regatul Unit s-a mai ocupat de protecția teritoriului, iar în martie 1892 a fost semnat acordul exclusiv ce garanta monopolul asupra comerțului și a exploatărilor pentru britanci. Numele pe care l-au primit emiratele în această perioadă era Micul Tregua. EAU au fost un protectorat al Regatului Unit din 1853 până în 1971, an în care și-au declarat independența șase dintre Emirate și au format Emiratele Arabe Unite. Emiratele Arabe Unite formează o federație de șapte state, care sunt conduse de un monarh
Emiratele Arabe Unite () [Corola-website/Science/298097_a_299426]
-
Biserica "Preasfânta Inimă a lui Isus" din Poiana Micului este o biserică romano-catolică construită în anul 1894 în satul Poiana Micului din comuna Mănăstirea Humorului (județul Suceava). Ea se află în cimitirul din partea de nord a satului. Biserica a fost incendiată în 1944, apoi reconstruită de către credincioșii polonezi din
Biserica Preasfânta Inimă a lui Isus din Poiana Micului () [Corola-website/Science/323726_a_325055]
-
Biserica "Preasfânta Inimă a lui Isus" din Poiana Micului este o biserică romano-catolică construită în anul 1894 în satul Poiana Micului din comuna Mănăstirea Humorului (județul Suceava). Ea se află în cimitirul din partea de nord a satului. Biserica a fost incendiată în 1944, apoi reconstruită de către credincioșii polonezi din Poiana Micului în anul 1964. Satul Poiana Micului se află așezat pe
Biserica Preasfânta Inimă a lui Isus din Poiana Micului () [Corola-website/Science/323726_a_325055]
-
o biserică romano-catolică construită în anul 1894 în satul Poiana Micului din comuna Mănăstirea Humorului (județul Suceava). Ea se află în cimitirul din partea de nord a satului. Biserica a fost incendiată în 1944, apoi reconstruită de către credincioșii polonezi din Poiana Micului în anul 1964. Satul Poiana Micului se află așezat pe valea pârâului Humor, care curge printre obcinile Carpaților Orientali. Localitatea se întinde de-a lungul albiei pârâului, pe o distanță de 10 km. Intrarea în sat se află la o
Biserica Preasfânta Inimă a lui Isus din Poiana Micului () [Corola-website/Science/323726_a_325055]
-
1894 în satul Poiana Micului din comuna Mănăstirea Humorului (județul Suceava). Ea se află în cimitirul din partea de nord a satului. Biserica a fost incendiată în 1944, apoi reconstruită de către credincioșii polonezi din Poiana Micului în anul 1964. Satul Poiana Micului se află așezat pe valea pârâului Humor, care curge printre obcinile Carpaților Orientali. Localitatea se întinde de-a lungul albiei pârâului, pe o distanță de 10 km. Intrarea în sat se află la o distanță de 8 km nord de
Biserica Preasfânta Inimă a lui Isus din Poiana Micului () [Corola-website/Science/323726_a_325055]
-
muntenii din Hliboca), apoi în 1835 satul Pleșa (muntenii din Caliceanca, Stara Huta și Tereblecea). În jurul anului 1830 (după alte surse, în 1842), aproximativ 40 de familii de munteni polonezi din Stara Huta au întemeiat un sat nou denumit Poiana Micului (în , în ). Conform legendei, muntenii fuseseră repartizați de comisia din Cernăuți într-o zonă premontană aflată în mijlocul codrilor. Ei au găsit o mică poiană pe care se afla o stână care aparținea unui cioban român pe nume Micu. Proveniți dintr-
Biserica Preasfânta Inimă a lui Isus din Poiana Micului () [Corola-website/Science/323726_a_325055]
-
sosit în sat un alt val de coloniști, circa 40 de familii de germani veniți din Munții Sudeți. Ei s-au stabilit în partea de sus a pârâului Humor. În perioada 1891-1896, câteva zeci de familii de munteni din Poiana Micului au emigrat în Bosnia , de unde, în anii 1923-1924, o parte dintre ei au emigrat în Brazilia (în regiunea Rio-Negro). După Unirea Bucovinei cu România (1918), ponderea polonezilor din Poiana Micului s-a menținut ridicată. În perioada interbelică, satul Poiana-Micului a
Biserica Preasfânta Inimă a lui Isus din Poiana Micului () [Corola-website/Science/323726_a_325055]
-
perioada 1891-1896, câteva zeci de familii de munteni din Poiana Micului au emigrat în Bosnia , de unde, în anii 1923-1924, o parte dintre ei au emigrat în Brazilia (în regiunea Rio-Negro). După Unirea Bucovinei cu România (1918), ponderea polonezilor din Poiana Micului s-a menținut ridicată. În perioada interbelică, satul Poiana-Micului a făcut parte din Plasa Homorului a județul Câmpulung. În anul 1930, populația satul Poiana-Micului era de 1.636 locuitori, dintre care 871 germani (53,23%), 741 polonezi (45,29%), 11
Biserica Preasfânta Inimă a lui Isus din Poiana Micului () [Corola-website/Science/323726_a_325055]
-
și România printre care Bogdan Borusewicz (președintele Senatului Republicii Polonia), Piotr Smigielski (președintele Voievodatului Silezia), Sorin Arcadie Popescu (prefectul județului Suceava), Gheorghe Flutur (președintele Consiliului Județean Suceava), senatorul Gavril Mârza etc. Coloniștii polonezi care s-au stabilit în satul Poiana Micului erau de religie romano-catolică. După ce și-au construit locuințe, ei au ridicat și o capelă pentru rugăciune. Comunitatea nou înființată a fost încorporată în Parohia din Gura Humorului. Lunar, se deplasa aici preotul de la Cacica care celebra liturghia. După venirea
Biserica Preasfânta Inimă a lui Isus din Poiana Micului () [Corola-website/Science/323726_a_325055]
-
în limbile polonă și germană. Primii preoți care au slujit în această comunitate au fost: I. Gorak, I. Muszynski, Andrei Zoles, I. Gmoch, F. Bazal și B. Garbicz. Încă din anul 1850, germanii boemieni au cerut ridicarea comunității din Poiana Micului la rangul de parohie. Comunitatea romano-catolică din Poiana Micului a fost ridicată la rangul de parohie abia în anul 1880. Preotul Josef Szabo a cerut aprobarea pentru construirea unei biserici de piatră. Ca răspuns la această periție, împăratul Franz Joseph
Biserica Preasfânta Inimă a lui Isus din Poiana Micului () [Corola-website/Science/323726_a_325055]
-
slujit în această comunitate au fost: I. Gorak, I. Muszynski, Andrei Zoles, I. Gmoch, F. Bazal și B. Garbicz. Încă din anul 1850, germanii boemieni au cerut ridicarea comunității din Poiana Micului la rangul de parohie. Comunitatea romano-catolică din Poiana Micului a fost ridicată la rangul de parohie abia în anul 1880. Preotul Josef Szabo a cerut aprobarea pentru construirea unei biserici de piatră. Ca răspuns la această periție, împăratul Franz Joseph al Austriei a donat 500 de florini pentru construirea
Biserica Preasfânta Inimă a lui Isus din Poiana Micului () [Corola-website/Science/323726_a_325055]
-
Poiana-Micului locuiau 1.614 credincioși romano-catolici (reprezentând o pondere de 98,66% din populația localității). În vara anului 1939, toate familiile germane au plecat în Germania, împreună cu parohul romano-catolic. Ca urmare a reducerii numerice importante a comunității romano-catolice, Parohia Poiana Micului a fost dată în administrarea Parohiei Gura Humorului (1939-1976), apoi în cea a Parohiei Solonețu Nou (1976-1989). Printre preoții care au activat la Poiana Micului sunt de menționat următorii: Bernhard Kandl, Kurt Bensch, Jósef Chrucki și Eugen Breabănu. În timpul celui
Biserica Preasfânta Inimă a lui Isus din Poiana Micului () [Corola-website/Science/323726_a_325055]
-
Germania, împreună cu parohul romano-catolic. Ca urmare a reducerii numerice importante a comunității romano-catolice, Parohia Poiana Micului a fost dată în administrarea Parohiei Gura Humorului (1939-1976), apoi în cea a Parohiei Solonețu Nou (1976-1989). Printre preoții care au activat la Poiana Micului sunt de menționat următorii: Bernhard Kandl, Kurt Bensch, Jósef Chrucki și Eugen Breabănu. În timpul celui de-al doilea război mondial, ca urmare a emigrării credincioșilor romano-catolici germani (cu tot cu preoți în unele cazuri) în Germania, multe comunități romano-catolice din Bucovina au
Biserica Preasfânta Inimă a lui Isus din Poiana Micului () [Corola-website/Science/323726_a_325055]
-
preoți. În aceste condiții, preoții din Solonețu Nou au trebuit să se îngrijească și de comunitățile catolice reduse numeric din localitățile învecinate. Pr. pensionar Jósef Chrucki, stabilit la Solonețu Nou, s-a îngrijit în perioada 1941-1944 de comunitatea din Poiana Micului. La 1 mai 1944, după retragerea frontului spre apus, unitățile militare germane aflate în retragere au dat foc satului și bisericii. Biserica a ars din temelii, rămânând în picioare doar câțiva pereți. După război, câteva sute de etnici polonezi au
Biserica Preasfânta Inimă a lui Isus din Poiana Micului () [Corola-website/Science/323726_a_325055]
-
emigrat în Polonia ca urmare a condițiilor vitrege de trai. Credincioșii romano-catolici din sat s-au rugat timp de 20 ani într-o casă situată vizavi de Magazinul comunal. În anul 1964 credincioșii romano-catolici de etnie poloneză rămași la Poiana Micului au reușit să reconstruiască vechea biserică. În perioada 1947-1976 a locuit în sat preotul Iosif Tălmăcel, care a ajutat mult această comunitate atât pe plan duhovnicesc, cât și pe plan social-economic, el fiind specialist în plante medicinale. Acesta nu vorbea
Biserica Preasfânta Inimă a lui Isus din Poiana Micului () [Corola-website/Science/323726_a_325055]
-
a ajutat mult această comunitate atât pe plan duhovnicesc, cât și pe plan social-economic, el fiind specialist în plante medicinale. Acesta nu vorbea limba poloneză, dar a reușit să o învețe și să țină slujbele religioase în poloneză. La Poiana Micului s-a deplasat apoi preotul Iosif Schurgoth, paroh și apoi decan de Gura Humorului, care ținea predica în limba poloneză. Începând din anul 1989, Parohia Poiana Micului a avut din nou preoți stabili și anume: pr. pensionar Cazimir Cotolevici (1989-2003
Biserica Preasfânta Inimă a lui Isus din Poiana Micului () [Corola-website/Science/323726_a_325055]
-
reușit să o învețe și să țină slujbele religioase în poloneză. La Poiana Micului s-a deplasat apoi preotul Iosif Schurgoth, paroh și apoi decan de Gura Humorului, care ținea predica în limba poloneză. Începând din anul 1989, Parohia Poiana Micului a avut din nou preoți stabili și anume: pr. pensionar Cazimir Cotolevici (1989-2003), pr. Marius-Stanislav Bucevski (2003-2005), pr. Alfons-Eugen Zelionka (2005-2006) și pr. Gabriel Bucur (din 2006). În anul 1999 s-a stabilit la Poiana Micului pr. pensionar Andrei Gherguț
Biserica Preasfânta Inimă a lui Isus din Poiana Micului () [Corola-website/Science/323726_a_325055]
-
anul 1989, Parohia Poiana Micului a avut din nou preoți stabili și anume: pr. pensionar Cazimir Cotolevici (1989-2003), pr. Marius-Stanislav Bucevski (2003-2005), pr. Alfons-Eugen Zelionka (2005-2006) și pr. Gabriel Bucur (din 2006). În anul 1999 s-a stabilit la Poiana Micului pr. pensionar Andrei Gherguț (1916-2000), fost vicar general al episcopului Petru Pleșca și ordinarius substitutus al Episcopiei Romano-Catolice de Iași (1977-1978); el a murit la Poiana Micului la 29 ianuarie 2000, fiind înmormântat la Oituz. Începând de la 1 ianuarie 2004
Biserica Preasfânta Inimă a lui Isus din Poiana Micului () [Corola-website/Science/323726_a_325055]