1,710 matches
-
din poezia lui Charles Baudelaire, Edmond Haraucourt, Armand Silvestre, Albert Samain. Prezintă interes și Leonid Andreev cu schița Masca de chinez. În numărul 6/1909 este semnalată constituirea Societății Scriitorilor Români. Alți colaboratori: C. S. Ballan, Ana Marcu (sub pseudonimul Mimi Pinson), G. Metaxa-Doro. A.-M. B.
REVISTA ILUSTRATA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289219_a_290548]
-
Lautréamont, la poésie sera faite pour tous, se regăsește în manifestul din „Viața imediată”, abia modificat în „o poezie pentru toți”. L. se apropie treptat de suprarealism; ceea ce ar putea părea în scrierile sale gesticulație, retorism sau pur joc de mim, constituie, de fapt, latura „trăită” a unei estetici care nu va mai separa literatura de viață. În țesătura scrierilor începe să-și facă loc reflecția asupra literaturii; literatură și manifest, lirism și autodescriere sunt de aci înainte inseparabile. Cărțile scrise
LUCA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287859_a_289188]
-
feminarum, precizând că „textul ebraic are un dublu înțeles în acest punct”. În opinia sa, sensul Septuagintei se aplică Anticristului, quod ideo simulet castitatem, ut plurimos decipiat, în timp ce sensul opus se referă la regele Antiochos, cunoscut pentru dezmățurile sale „cu mimi și prostituate”. Ideea castității ipocrite a lui Anticrist apare deja în Comentariul la Apocalipsă al lui Victorin (13, 3), în legătură cu Nero, care va reapărea sub masca unui rege cu o viață ireproșabilă. Această tradiție se sprijină pe o veche credință
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
miza autenticității, incluzând astfel fapte, note de lectură și reflecții cotidiene, iar dramatismul este accentuat de interogații neliniștitoare. Tensiunea narațiunii provine și din intercalările temporale frecvente, și din distanța în timp între însemnări succesive. Mare pondere au elementele autobiografice: protagonista, Mimi Janculovici, este o prozatoare cu un debut amânat, cauza fiind imposibilitatea de a scrie, cu acceptarea compromisurilor inerente, în perioada totalitară românească. Trimiterile la tarele epocii vizează câteva aspecte caracteristice, printre ele presiunile exercitate asupra oamenilor pentru a accepta colaborarea
SEBASTIAN ALCALAY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289591_a_290920]
-
că la 26 februarie 1912 a avut loc Adunarea generală a partidului, În cadrul căreia a fost aleasă conducerea. Președinte al Cârmuirii Partidului Zemstvei din Basarabia a fost ales Mihail Feodosiu; tovarăși vice-președinți - Mihail Catacazi, Alexandru Aleinicov; membri ai Cârmuirii - Constantin Mimi, Mihail Razu, Iuliu Levinschi, Victor Catargi; secretar - Paul Gore <ref id="102"> 102 Ibidem, f. 14.</ref>. Lipsa unor informații documentare despre activitatea acestui partid poate fi explicată doar prin aceea că, probabil, Senatul din Sankt Petersburg, sesizând pericolul pe
MIŞCAREA NAȚIONALĂ A ROMÂNILOR BASARABENI ÎN TIMPUL DOMNIEI LUI CAROL I. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ION VARTA () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1255]
-
iar manifestarea parodică și dezvoltarea personalului și a elementelor de compoziție o va apropia de comedia veche. Particularitatea spațiului roman - consideră autoarea - constă în faptul că, deși subiectele dramei satirice au fost preluate în poemul epico-dramatic, amplificându-se în paralel mimul popular sicilian, poeții latini nu vor scrie deloc dramă satirică, în locul ei ivindu-se comedia nouă a lui Plaut și Terențiu. P. a luat în seamă și necesitatea de a alcătui cărți de istorie în vederea familiarizării cititorului nespecializat: O istorie
PIATKOWSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288807_a_290136]
-
este unit cu Duhul Adevărului. Calea e însăși Viața. Dimpotrivă, lumea este un montaj de umbre mișcătoare. Irealitatea aparenței camuflează apariția nemijlocită a esenței fenomenelor reale. Când nu înțelegem această lege a „duplicității fenomenologice” (M. Henry), adoptăm ticurile unui biet mim de circumstanță. O prejudecată pioasă ne spune că, pentru a dobândi virtutea smereniei, este suficient să imităm manifestările exterioare ale unei persoane smerite: un fel de a vorbi, un fel de a păși, un fel de a te ruga, un
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
M. Pașcanu, Camelia Mihailov, A. Pozimschi, M. Croitor, Gh. Siminel, N. Furcă, N. Melnic, P. Daniel, I. Grădinaru, Alexandra Ianovscaia, Chirică V. Chirilă, Țurcanu Alexandru, Chirsanov Natalia, Roșca Gheorghe, Rudenco ștefan, F. Chirica, V. Manolache. Maria Tudui, Ana Cârlig, Evdochia Mimi. Arhivele Naționale ale României, Fond Familial Cantacuzino, dosar 166, filele 9-10. 21TC "21" Legea dezrobirii noastre civiletc "Legea dezrobirii noastre civile" În ziua de 6 aprilie ș1932ț d-l ministru al justiției Valer Pop a depus la Cameră proiectul de
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
căderea luminii, a ploilor, a amurgului, a nisipurilor, mortuare sau sărbătorești, este un peisaj moral, mai mult, o arhitectură labirintică de emoții, cu sens exorcizant și finalitate autoscopică. Efluviile naturiste, captate de energiile puberale, stau alături de motivul romantic-baroc al „marelui mim îndoială”, dar măștile și tentațiile de cuprindere a ordinii terestre într-o viziune carnavalescă sunt părăsite în numele rigorii sapiențiale. Lirismul sărbătoresc, încărcând versul cu lumini, adieri, șoapte și polenuri, este practicat cu aceeași plinătate a emoției și rostirii cu care
BUZEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285973_a_287302]
-
soi de narcisism invers: adorarea și asimilarea alterității de atitudine și expresivitate ca pe propriul chip (și fel) de a fi. Autocontemplare, receptivă nu prin reducție, ci prin seducție: „Cum vii, cum stai, ți-aș spune întruna/ Că sunt un mim fără lumină./ Și sunt cuvintele prea goale/ Pentru serbările din gând./ Mimul se zbate în oglindă/ Și-n sinea lui sedus se-nclină.” O imagine definitorie în poezia scrisă de B. ar putea fi cunoscuta ipostază a gândirii eminesciene din
BUZEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285973_a_287302]
-
ca pe propriul chip (și fel) de a fi. Autocontemplare, receptivă nu prin reducție, ci prin seducție: „Cum vii, cum stai, ți-aș spune întruna/ Că sunt un mim fără lumină./ Și sunt cuvintele prea goale/ Pentru serbările din gând./ Mimul se zbate în oglindă/ Și-n sinea lui sedus se-nclină.” O imagine definitorie în poezia scrisă de B. ar putea fi cunoscuta ipostază a gândirii eminesciene din Diana: „În cea oglindă mișcătoare/Vrei să zărești un straniu joc./ O
BUZEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285973_a_287302]
-
la tine”). În acest timp, sufletul lipsit de umbră devine „chin de pâslă” și este așteptat „ca un mormânt”. El se „sparge ca un vas”, înseamnă „trecutul rănii viitoare”, călătorește „în surpare” și sfârșește prin a topi oglinda în care Mimul privește un mim privindu-se în oglindă, în care un mim... ș.a.m.d., mise en abîme prin care existența și iluzia se descoperă, se autentifică și se consumă reciproc. De aici și până la sintagma „umbra umbrei” nu este decât
BUZEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285973_a_287302]
-
acest timp, sufletul lipsit de umbră devine „chin de pâslă” și este așteptat „ca un mormânt”. El se „sparge ca un vas”, înseamnă „trecutul rănii viitoare”, călătorește „în surpare” și sfârșește prin a topi oglinda în care Mimul privește un mim privindu-se în oglindă, în care un mim... ș.a.m.d., mise en abîme prin care existența și iluzia se descoperă, se autentifică și se consumă reciproc. De aici și până la sintagma „umbra umbrei” nu este decât un pas, iar
BUZEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285973_a_287302]
-
de pâslă” și este așteptat „ca un mormânt”. El se „sparge ca un vas”, înseamnă „trecutul rănii viitoare”, călătorește „în surpare” și sfârșește prin a topi oglinda în care Mimul privește un mim privindu-se în oglindă, în care un mim... ș.a.m.d., mise en abîme prin care existența și iluzia se descoperă, se autentifică și se consumă reciproc. De aici și până la sintagma „umbra umbrei” nu este decât un pas, iar B. nu întârzie să-l facă. Destrămare și
BUZEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285973_a_287302]
-
într-însul?” Întrebarea desfide orice limitare. Ea fisurează logica textului („Tu, care n-ai coborât niciodată/ spune-mi/ punctul, când e mirare?/ Și când întreabă?/ Când se suspendă?”), dezvăluie dependența teatral-absurdă a universului („Senină sfială albind ne rărim/ În numele marelui mim/ În numele marelui mim îndoială/ În lacrima lumii cuminte plutim/ din gura amară a marelui mim/ Ies stoluri de păsări și nori dau năvală”) și face să vibreze mirarea între afirmație și negare: „Te voi goni cu gură stinsă,/ Te voi
BUZEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285973_a_287302]
-
desfide orice limitare. Ea fisurează logica textului („Tu, care n-ai coborât niciodată/ spune-mi/ punctul, când e mirare?/ Și când întreabă?/ Când se suspendă?”), dezvăluie dependența teatral-absurdă a universului („Senină sfială albind ne rărim/ În numele marelui mim/ În numele marelui mim îndoială/ În lacrima lumii cuminte plutim/ din gura amară a marelui mim/ Ies stoluri de păsări și nori dau năvală”) și face să vibreze mirarea între afirmație și negare: „Te voi goni cu gură stinsă,/ Te voi reține ca pe-
BUZEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285973_a_287302]
-
niciodată/ spune-mi/ punctul, când e mirare?/ Și când întreabă?/ Când se suspendă?”), dezvăluie dependența teatral-absurdă a universului („Senină sfială albind ne rărim/ În numele marelui mim/ În numele marelui mim îndoială/ În lacrima lumii cuminte plutim/ din gura amară a marelui mim/ Ies stoluri de păsări și nori dau năvală”) și face să vibreze mirarea între afirmație și negare: „Te voi goni cu gură stinsă,/ Te voi reține ca pe-un sfânt/ Între nimic și poezie,/ Între credință și trădare?// În lumea
BUZEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285973_a_287302]
-
Andrei Ivanovski); Al. Dumas, Cei trei mușchetari, I-II, București, 1956 (în colaborare cu Milton Fanny Lehrer); Vilis Latis, Patria pierdută, București, 1957 (în colaborare cu Igor Block); Jules Verne, Uimitoarele peripeții ale domnului Antifer, București, 1959 (în colaborare cu Mimi Westfried); Oscar Wilde, Prințul fericit și alte povestiri, pref. Vladimir Colin, București, 1960; Thomas Gwyn, Totul ți-e potrivnic, pref. Zoe Dumitrescu-Bușulenga, București, 1962; Joseph Conrad, Lord Jim, pref. Mihail Bogdan, București, 1964; Hans Scherfig, Primăveri irosite, București, 1964 (în
ARCHIP. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285423_a_286752]
-
iar ca revers, un gen de evocare, agreabil, ce-i va atrage cititori fideli. Cartea ce îi aduce recunoașterea e Cișmigiu et Comp., o odisee de licean simpatic, șturlubatic premiant, aplaudat ori, după caz, temut între rivalii „lăzăriști”, irezistibil umorist și mim. Amestec de lirism și de umor, de stil colocvial și anecdotică spumoasă, romanul din 1942, un best-seller pentru câteva promoții de adolescenți postbelici, a continuat să fie editat (1946, 1947 ș.u.), s-a bucurat și de o tălmăcire maghiară
BAJENARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285555_a_286884]
-
Când Începeam să fac sandal, Lefty mă căra prin cameră. Pentru că nu putea să-mi vorbească, mă zgâlțâia mult și Îmi cânta, și-și freca nasul lui mare și coroiat de năsucul meu micuț, latent. Bunicul meu arăta ca un mim impunător, cu chipul nepictat, iar eu, cel puțin Înainte să Împlinesc cinci ani, nici nu mi-am dat seama că ar fi ceva În neregulă cu el. Când obosea să se strâmbe, mă ducea la fereastra de la mansardă, de unde priveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
e frumos”... Bravo, bravo! Elefănțelul a recitat minunat! se entuziasmează Sorina. Și câte alte poezii mai știe! îl laudă Sorin. Și cântă, și dansează, și știe și glume. Ia, să mai ascultăm și-un cântec! Propune Sorina. „În continuare, maimuțica Mimi ne va cânta Vine, vine primăvara...” Din „culise”, apare, în brațele prezentatoarei regizoare sau ale regizoarei-prezentatoare, „cântăreața”, pe care „publicul” o aplaudă entuziast, din toată inima. -”Vine, vine primăvara, Se așterne-n toată țara, Floricele pe câmpii, Hai să le-
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
râsul permanent sau momentan...”<footnote Popa, Marian, Comicologia, București, Editura Minerva, 1975, p. 368. footnote>. S-a ajuns la o clasificare a personajului comic. În comedia Antichității și Evului Mediu există o varietate a tipurilor de măști. Primul ar fi mimul (actor, farsor) din care se evidențiază „stupidus”; în Evul Mediu joculator (jongleur) cu sinonimele „morio”, „praestigiator”, „scurra”, „jocista”, „pantomimus”. Alte personaje comice „profesionalizate” sunt nebunii (Clown, Bouffon, Tölpel) care „având la origine pe saltimbanci și cantastorii, apar în teatrul popular
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
tem că urmează o poveste nu tocmai veselă, se încruntă Ioana. Aveam șase ani, Suzanne, unsprezece. Eu aveam o pisică adorabilă, de culoare gri, răspundea 40 IOANA CELIBIDACHE, O MĂTUȘĂ DE POVESTE la numele de Pufulon. Suzanne avea doi canari, Mimi și Pipsi, nevastă și bărbat, care se giugiuleau tot timpul. Te înduioșau până la lacrimi... Erau prietenii fideli ai surorii mele, locuiau într-o colivie mare și păreau fericiți. Într-o zi, i-am confecționat pisicuței mele un voal de mireasă
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
poezie, o să fie foarte impresionată! Și alte variații pe aceeași temă! Și cum nu mai puteam să scap de ei, am fosi nevoit să torn în aceeași zi vreo zece acrostihuri cu cele mai drăgălașe nume de fată: Vivi, Georgeta, Mimi, Jenica, Anișoara, Mariana, Irinel și altele. Dar culmea a fost că foarte curmei băieții și-au ridicat pretențiile, cerîndu-mi cu insistență sa mai adaug câte ceva la numele iubitei ― "nu cine știe ce", spuneau ei ― în așa fel, ca inițialele să dea: "Valeria
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
trist din ungherul unde se refugiase. Mă tem că urmează o poveste nu tocmai veselă, se încruntă Ioana. Aveam șase ani, Suzanne, unsprezece. Eu aveam o pisică adorabilă, de culoare gri, răspundea la numele de Pufulon. Suzanne avea doi canari, Mimi și Pipsi, nevastă și bărbat, care se giugiuleau tot timpul. Te înduioșau până la lacrimi... Erau prietenii fideli ai surorii mele, locuiau într-o colivie mare și păreau fericiți. Într-o zi, i-am confecționat pisicuței mele un voal de mireasă
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]