20,506 matches
-
să s-apropie. Dacă vrei, ți-aduc." "Adu-mi, bre!", acceptă voios vecinul. Până la urmă nu mai rezistă și-i explică tărășenia la care meditase adineauri: "Tălică te-ai gândit vreodată că asta-i o mină de aur?" "Cum o mină dă aur? Adică de ce?" "Dacă-ți spun, îți dai cuvântu' că-mi faci cinste cu un kil dă coneac d-ăla turcesc, Napoleon?", se înfige șoferul. Dacă să merită, îți fac. Da' nu cu un kil, cu o sticlă de-
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Radiologul îi face tânărului, pe șest, cu ochiul. Apoi le zice: "P-aici nu-s prea mari inginerii azi, așa că ar fi bine să vă duceți la Gherasim să vedeți cum îl prelucrează pe tataie ăsta. Dacă sunteți programați la mine, veniți după aia, să vă semnez. Bine?" "Bine", confirmă cei doi, chiar în momentul în care pe ușă intră Fany. "Ce faci, dragă?", rânjește rău-prevestitor radiologul. Asistenta se blochează. Așa că răspunde tot el: "Văd că împrospătezi aerul pe holuri, tu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
făcea inventaru' la por'moneu. Nu c-ar fi dat cu vastu'... Adică știu și io? Nu m-aș risca să bag mâna-n foc. Da' dacă să apuca să-i zică lu' doctoru' că am aproape cinci milioane pă mine? N-ar fi fost nasol? Și normal c-ar fi fost! Mă făceam dă cacao, dracu', față dă omu' ăla. Oricum, pă ăștia doi n-aș pune bază nici să ducă coșulețu' cu colivă pân' la biserică. Aia e!" Ieși
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
resurse raționale pentru continuarea acestui dialog. Nu același lucru îl făcu Veronica. Întrebă curioasă nevoie mare: "Vă certați cu gândacii!?". "Păi ce? Credeai că urlu de nebună, aiurea-n tramvai?" Da' ce făceau, doamnă?" "Scriau tot felu' de mizerii despre mine pe pereți, jigodiile dracu'!" Profesorul clipi de câteva ori, trase aer în piept și o chestionă cu aceeași bonomie: "Ai văzut niște gândaci care scriau pe pereți texte obscene la adresa ta?" "Nu. Nu obscenități propriu-zis", explică sâcâită Săvuleasca. "Vă înjurau
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Apoi și mai furios: "Băi, nu mă lua pă mine cu texte și jurăminte d-astea, că te dau dracu' la moment. Adică ce? Nuți o fi nebună sau cum?". "Cum adică nebună? De ce? Stați așa! Lămuriți-mă și pă mine ce s-a întâmplat", încercă disperat Relu să înțeleagă ceva. "Bă, nu te-ai întâlnit tu azi cu ea?" "Ba da. La Mazagrand, pă la trei jumate, patru fără un sfert..." Și nu i-ai dat tu pachetu' ăla?" "Ba
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
asta un soi de truism, însă acum, când ne despărțim pentru un timp, nu pot decât să te rog să ai grijă de tine! Cât despre, hm!, călătoria ta despre care m-ai înștiințat prin bilețelul ăla scris cu o mină de creion, poate o să-mi povestești când ne-om revedea. Te las cu bine!" Am trecut pe la facultate cu o stare de liniște sufletească de-a dreptul incredibilă. Nu-mi făceam nicio grijă, deși ar cam fi trebuit. Băși se
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
M-am simțit de-a dreptul emoționat. Am luat imediat un pix și am scris cu majuscule, intuind, simțind, mai degrabă, într-un mod nedeslușit cu cine am de a face: "DORINELE, TU EȘTI?". I-am pus repede alături o mină de grafit. A luat-o între lăbuțe și atunci am fost sigur că e el. A tremurat din antene către mine, numai că eu nu-l mai înțelegeam. Atunci a început să însăileze cu stângăcie niște litere: "ȘEFU, TU ESTI
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
TU ESTI?" "EU SUNT, DORINELE!" "TE-AI FĂCUT OM?" "AM REDEVENIT OM." A stat un timp în cumpănă, fluturând aprig din antene și agitându-și frenetic mandibulele, dar văzând că toate acestea n-au niciun efect se reîntoarse repede la mina de creion: "MARE, MARE PĂCAT ȘEFU!" S f â r ș i t CLUBUL DE CARTE INSTITUTUL EUROPEAN Stimate Cititor, Institutul European Iași vine în sprijinul dumneavoastră ajutîndu-vă să economisiți timp și bani. Titlurile dorite unele căutate îndelung prin librării
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
fie pentru a mă copleși cu flatări gratuite, fie pentru a-mi da o lecție de dragul lecției: Bătrâne, mâine mergem în metropola județului după haine, la Comitetul Județean. Trebuie să vii și d-ta cu mine. De fapt, veniți cu mine-și mi l arătă cu privirea și pe Valy care stătea cu scaunul foarte aproape de el-așa că, dacă merge bine treaba, în două-trei săptămâni dăm și premiera piesei. Sau poate și mai repede, pentru că nu vom putea ține hainele
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
sfătoasă, gata de ajutor, descuie și vine cu musafirul în șopron ca să lase carpetele pe bancă. Io nu putem - face moghio rțiganul-se rămune pune muine, doamna. Trebuie se intorc acase. Io venit muine și discutem cu doamna. Doamna cerut la mine carpete și eu adus la ea. Nu suntem țigan, doamna. Obrazu’ coste mult. Bine, domnule. Lasă-le aici. Ai încredere. Așa cum le-ai lăsat, așa le vei găsi. Doamna e foarte corectă. Io știi bine asta, noghiciago. Kösönom sepen. Cu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
pe o săptămână într-o excursie în Unagria, Iozefina, rămasă singură și probabil decepționată, fusese găsită moartă, în acel apartament de la etajul patru, după câteva zile, aproape în stare de putrefacție, cu toată atmosfera rece de noiembrie. Relia vorbea cu mine sprijinindu-și un braț de mâna mea vârâtă în buzunarul pantalonilor. Parcă voia să fie sigură că n-o să zbier. Urmă tăcere, după care întrebarea Mai stai?, apoi o altă tăcere. Acesta urma să fie pentru mine singurul mod de
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
de a mă cunoaște pe mine însămi, pentru că doar așa pot face lucrurile să devină mai clare și perceptibile, în contextul în care simt că realitatea în care trăiesc nu corespunde cu dorințele mele sufletești. Există în interiorul nostru o adevărată mină de diamante, o bogăție inestimabilă, de unde putem extrage tot ce avem nevoie pentru a ne construi viața după propriile dorințe și valori. Eu am început să văd frumusețea vieții cu ochiul interior și asta s-a întâmplat când am câștigat
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
dar nu pot afla niciodată. Eu aveam mare încredere în doctori și îmi puneam toate speranțele în ei, chiar îi divinizam pe doctori, considerându-i cei mai superiori oameni. Nu, că nu ar fi oameni superiori și buni, departe de mine gândul acesta, dar singura problemă și cea mai gravă după părerea multora, este faptul că medicina clasică tratează omul doar la nivel fizic și este complet inutil și ineficient. Acesta a fost și este încă handicapul medicinii alopate, cu medicamente
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
și pe tine, vei încerca să mă ierți sau să mă iubești, dacă ceea ce ai citit îți vor trezi energiile latente din interiorul tău. MASCA CEA DE TOATE ZILELE ... Am să încep acest capitol interesant cu o poezie compusă de mine ... În timpu-n care eu trăiesc E-at=t de multă lume, Iar eu cu zâmbet tineresc Eman doar gânduri bune. Nu e ușor să fii iubit Când tu nu deschizi ochii, Să vezi și chipul lor mâhnit Să-ncerci ca să
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
nu toți avem aceleași vise și idei legate de ceea ce vrem să înfăptuim, în plus mi-e foarte clar, că măsura reușitei personale nu este dată de cei pe care îi cunoști, locurile unde te duci și ceea ce ai, pentru mine succesul și împlinirea reprezintă străduința continuă de devenire, este oportunitatea de a mă dezvolta pe plan emoțional, social, spiritual, fizic și în același timp, de a contribui în mod pozitiv la altele. Nu vreau să trăiesc posedată de instinctul de
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
până acum doar eu cu Pâcu am hotărât dacă plecăm la drum ori ba. Într-un cuvânt, ce este de făcut. Așa că să nu aud cumva că se bagă cineva peste hotărârile lui Hliboceanu și ale lui Mitruță, că cu mine își pune în cârd și își va scoate boii fără coarne! Vasilică, băiete, dacă îmi dau bine seama, ești bun de cinste. Am zis eu nu? Atunci, ia comanda și la treabă! - a vorbit Pâcu, jumătate serios, jumătate în glumă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
nu scap. Nu-i pentru prima oară când pățesc așa. Și servitoarea ceea îi o sclifosită... Da’ n-am încotro. Trebuie să mă duc, că altfel mi-am mâncat lefteria.> Fie vorba între noi, Ioane, da’ Catrina avea cârlig la mine... Nu-i era ei de sclifoseala servitoarei maiurului. Ei îi era ciudă că nu merge cu mine la piață. Doar eram ditai caprariul și nu unul de ici de colo... Păi dacă așa o zis cucoana, așa am să fac
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
nu mă primești. De când nu mai știi tu de șagă, Pâcule? Apoi cam ai dreptate. De când cu... - a lungit vorba Pâcu. Cu ce? Ei, și tu de colo. Parcă nu simți și tu același gol aici la lingurică, ca și mine... Tare o să ne lipsească cărăușia băiete! Până nu începem să plângem, eu mă duc în zămnic, să aduc o oală cu vin. Iaca și o vorbă înțeleaptă pe ziua de azi... Moș Dumitru s-a repezit în beci ca un
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
când s-o topi omătul... Ia îndeamnă boii și lasă bocitul, că nu ești babă! Nu te supăra pe mine, nene Hlibocene. Da’ vorbeam și eu, ca să nu-mi înghețe limba-n gură, că în rest... tremură și inima în mine... Învață de la cei mai bătrâni cum se îmbracă la drum lung pe o asemenea vreme - a încheiat vorba Hliboceanu. Vifornița nu dădea nici un semn de oboseală. Mai degrabă se părea că își adună puterile, ca să întoarcă firea pe dos...Cărăușii
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
care luminau pavajul, În grilajele de scurgere pe unde cădeau cascade amețitoare, În acoperișurile metalice ale chioșcurilor de ziare, În vitrinele marilor magazine. O, și câte variante interesante de alipire nu aveam! Dar, În ciuda protestelor mele, mama, tata și cu mine ne-am stabilit Într-un atom nedecomandat, undeva În dreptul numărului 1.457.209.833.945 bis de pe Calea Lactee, la marginea bornei + a unei baterii auto abandonate Într-un tomberon. Mama a ales locul, spunând că În umbra oxizilor deja formați
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
stătea bosumflată, pipăindu-și cucuiul care-i creștea Între codițele În care avea strâns părul roșiatic. Cu ea mă ciocnisem, așadar. Părinții ei stăteau alături, Întinși pe iarbă, Încă buimaci. — Mi-ai spart capul, a zis ea, ridicându-și spre mine ochii negri ca molecula de carbon, cu străluciri de cadmiu. Cu viteza asta se merge? Ăăă... Îmi pare rău... am spus, cred că.... — Hei, fiule, ce se-ntâmplă? Ai găsit bosonul? s-a auzit vocea tatei de dincolo de brâul de
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
canapea - compoziția ar fi primit cu siguranță unele Îmbunătățiri, dar Boț Împuțit l-a oprit la timp, cu un gest scurt din mânuța la fel de scurtă, iar apoi a emis un rânjet complex, frumos ca o dimineață de iunie petrecută În mina de uraniu. Mi s-a adresat: — Tie luăm Întrieg sau tie diezasamblăm? M-au luat Întreg, aș putea spune, dar, având În vedere că un sfert de cap a trebuit recuperat din spatele șifonierului, iar un alt sfert din frigider, putem
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
metode prea subtile de ademenire a partenerului. De obicei, vor să ajungă cât mai rapid la-mperechere. Or, amândouă erați la fel de interesate de persoana mea, dar numai una s-a aplecat pentru a-mi oferi șansa unei prospectări gratis a minelor din decolteu. Un alt pui de zâmbet și-a luat zborul de pe buzele ei, a fâlfâit puțin din aripi și a căzut ca fraierul pe covor. Văduva lui Kuznețov, zis Demiurgul, s-a așezat la birou, picior peste picior, ceea ce
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
nimerește nici paharul de vodcă? Știi că pe madame Kropotkina a pedepsit-o să stea-n casă toată ziua cu televizorul Închis pentru că te-a scăpat de sub supraveghere? — Am găsit o cale să scap de Kuznețov. Poți să vii cu mine, dacă vrei. Nu fi tâmpit! a șuierat blândul Vasea. Demiurgul e mereu cu ochii pe tine. Poți să-ți pui cap de vacă și ugere, știe tot ce faci și ce gândești. — Vasea, ascultă-mă. Nu-i atotputernic. S-a
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
planificate la reparat și etalonat toate unitățile militare din Moldova cât și consiliile județene și gărzile patriotice care erau dotate cu aparatură de control nuclear în acea perioadă. Pentru cultura mea profesională purtam în mod tacit un aparat dozimetric la mine cu care făceam măsurători în diferite zone. Datorită depunerii de pulberi radioactive din atmosferă pe toate suprafețele am depistat că unele plante cu frunze poroase rețineau mai mulți compuși radioactivi, ceea ce era normal. În zilele de joi, vineri și sâmbătă
CADENȚE PESTE TIMP by Maistru militar Mihai BRIGHIU () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93212]