3,438 matches
-
și ierarhi, marii scriitori și artiști, filosofi și oameni de cultură creștini, ce s-au ridicat cu cinste la apogeul Sfinților Părinți. Beneficiind de numeroase traduceri, Filocalia a contribuit într-o bună măsură și la renașterea spirituală a Occidentului. Din mireasma serafică a Filocaliei a plesnit mugurul marii Filosofii religioase a secolului al XX-lea. Pentru filosofia creștină a Evului Mediu occidental, Etienne Gilson spunea că, numele propriu al lui Dumnezeu este Ființa, iar în Răsărit, numele propriu al lui Dumnezeu
CALEA CĂTRE DUMNEZEU SAU DRUMUL ÎNSPRE SINE? (2) CHRISTOS de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362003_a_363332]
-
și lacrimi de jale și de milostivire ai picurat peste el, primește și lacrimile mele cele amare. Cu patimile Tale vindecă patimile mele. Cu rănile Tale tămăduiește rănile mele. Cu sângele Tău curățește sângele meu și amestecă în trupul meu mireasma Trupului Tău cel făcător de viață. Fierea cu care ai fost adăpat de vrăjmași, să îndulcească sufletul meu luînd de la el amărăciunea, pe care potrivnicul mi-a dat-o s-o beau. Trupul Tău cel întins pe lemnul Crucii, să
CALEA CĂTRE DUMNEZEU SAU DRUMUL ÎNSPRE SINE? (2) CHRISTOS de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362003_a_363332]
-
să se fi construit atâta cât pe Numele Lui” (Sfântul Nicolae Velimirovici, Pătimirea Bisericii, Ed. Sophia, București, 2010, p. 35). Fiecare gând trebuie scos din scutecelul psihic și înfășat în porfira Numelui lui Hristos, spre a da strălucire cuvântului și mireasmă faptei. Numai în acest sens se zidește unitatea minții și a inimii, căci inima este ființa minții. Numai coborârea minții în inimă, urcă omul spre slava Numelui lui Hristos. De aici, Rugăciunea inimii, care poartă în suflet frumusețea Numelui dumnezeiesc
CALEA CĂTRE DUMNEZEU SAU DRUMUL ÎNSPRE SINE? (2) CHRISTOS de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362003_a_363332]
-
ne-am sărutat prima dată, râzând și plângând ne vom aminti de cum eram atunci când ne-am întâlnit la masa tăcerii, în regatul sacru al iubirii, vin gesturi și voci de demult, din ochii negri cât ferestrele de largi, vin fantasme, miresme, poeme de dor și de suferință, ai fost floare de lotus în lac de oglinzi, mereu frumoasă, de-apururi mireasă, învelește-mă cu țărâna ta așa cum făcea mama cu mâna când îmi învelea făptura cu marama ei de cununie, bucuriile și
METAMORFOZE AUTUMNALE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 637 din 28 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365807_a_367136]
-
lumina mea trecută în albe punți. Și-mbrățișați pe-a lumii verticală vom dănțui în toamnele mierii, când în nuntiri de vrajă și cabală vom da iubirii tonuri azurii. Tu adă-mi cânt zvonit din blânde gene și-a ta mireasmă plină de fior, te-oi aștepta pe-o frunză-n zbor alene să sorb din albul măr rotund mustiri de dor. Leonid IACOB Referință Bibliografică: așteptare / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 595, Anul II, 17 august 2012
AŞTEPTARE de LEONID IACOB în ediţia nr. 595 din 17 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365853_a_367182]
-
să scriu pe-o petală de dor ultima cantilenă neterminată, de iubire... POETUL... El - și numai El - este zeul la care - cu smerenie- ar trebui să ne-nclinăm pentru că El ne poate dărui corabia cu vise care poate pluti pe miresme de albi trandafiri... VIAȚA MEA... Un vis și-un dor viata mea - toată, așteptare în fior, resemnare niciodată, doar speranță și iubire de care mereu se agață un vis... ȘI VINE O VREME... Și vine o vreme când cerul din
MITURI, CANTILENE ŞI POEME de NONA TUDOR HERDEANU în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365869_a_367198]
-
17 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Din ciclul poeziilor dedicate unor superbe nume de femeie Fermecată Teodora, Tu, cea mai fermecătoare, În viu voal ca aurora, Câte minți sminti-vei, oare? Neatinsă Teodora, Tu, regală orhidee, Din parfumu-ți, tuturora, Lași miresme de femeie... Senzuală Teodora, Tu, precum o melodie De Cezaria Evora, Lași doar zvonuri să adie... Nesupusă Teodora, Tu, cu aripi doar de pânză Pe moi umeri de Pandora Vrei să zbori precum o mânză...? Însetată Teodora, Tu, licoarea cea
TEODORA... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365881_a_367210]
-
Sentiment > NU-MI PASĂ Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 1634 din 22 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Nu-mi pasă că durerile în stol croncăne-n jur mereu,dându-mi ocol, atâta vreme cât a mea ființă e plină de miresme și-armonii, cât gândurile mele-s ciocârlii, iar fiecare vis o năzuință. Nu-mi pasă că tristețile apar și îmi oferă lacrimi calde-n dar, atâta vreme cât cred în speranță și-mi fac din ea și crez și ideal, cât timp
NU-MI PASĂ de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1634 din 22 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365912_a_367241]
-
50 de ani de la moartea lui poetului, în poezia „Eminescu” însumează simbolul unității eterne, mitice, a unui neam investit cu o misiune nobilă. În făptura mitică a poetului se adună „ tot sufletul neamului,/cu adâncul adâncului/ cu freamătul codrului,/ cu mireasma ierbilor,/ cu fugile cerbilor,/ cu fiorii piscului/ cu legile sângelui/ iată-l viu, cum altul nu-i,/ inimit peste măsură/ în lunateca-i făptură/ Sub Ceahlăul funții lui.” Eminescu dobândește în ochii lui Cotruș legături cu imperiul roman, moștenind o
EMINESCU DUPĂ EMINESCU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365865_a_367194]
-
averile celor pierzători. Atât banul (ochiul dracului) cât și aurul (galben sau negru) au reușit să ia mințile tuturor, în așa fel încât, chiar și în aceste momente, mai marii lumii se găsesc într-un soi de beție provocată de mireasma bogățiilor ce ar putea să apară peste noapte de pretutindeni și nicăieri. Se întâmplă exact ca în fabula cu șoarecele care intră printr-o gaură strâmtă în perete pentru a se îndestula cu mâncare, apoi, umflat fiind după masa copioasă
ÎNCEPUTUL SFÂRŞITULUI... de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1221 din 05 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365944_a_367273]
-
să creadă ochilor, cum El, care făcuse atâtea și atâtea minuni, s‑a lăsat prins, chinuit, osândit și răstignit. Deodată se simți năpădită de amintiri înduioșătoare din clipa întâlnirii cu Domnul. Tot trupul ei mângâiat de adieri și pătruns de miresmele primăverii se tulbura, ca sub semnul unei nevăzute și dulci chemări. Într‑o dimineață, în timp ce dormita așa, o vedenie îi trecu pe dinaintea ochilor, vedenia fugară a mormântului Domnului. Acolo, pentru întâia oară, își simțise trupul sfârtecat de durere și sufletul
FEMEIE, PENTRU CE PLÂNGI! de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1220 din 04 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365952_a_367281]
-
trupului tău m-a dus în depărtări uitând de mine înfierându-mi buzele cu jarul gurii tale topim obrajii de petale când albe când trandafirii când nu mai știu și-n zbaterea nebună a sânilor de piatră mă-neacă o mireasmă de blândă primăvară m-ajută Doamne să trăiesc încă o vară ca ducere-n splendori de-acum prea inocente preschimbat mi-e sufletul în liră iară te-aștept în dulcea frământare printre miresme crude pe prag de dimineață să mă
CÂNTECUL PRIMĂVERII NOASTRE de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366021_a_367350]
-
a sânilor de piatră mă-neacă o mireasmă de blândă primăvară m-ajută Doamne să trăiesc încă o vară ca ducere-n splendori de-acum prea inocente preschimbat mi-e sufletul în liră iară te-aștept în dulcea frământare printre miresme crude pe prag de dimineață să mă pot pierde în ochii tăi infiniți Referință Bibliografică: Cântecul primăverii noastre / Lilioara Macovei : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1517, Anul V, 25 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Lilioara Macovei : Toate
CÂNTECUL PRIMĂVERII NOASTRE de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366021_a_367350]
-
Toate Articolele Autorului Fiind poet tăceri cutreieram și mă opream ades lângă cuvânt și tâmpla mi-o apropiam la blânda batere de vânt Și mă opream ades lângă cuvânt ca să-l aud cum crește ca și iarba de-și risipea mireasma teiul sfânt părea că totuși nu trăiesc degeaba Ca să-l aud cum crește ca și iarba eu tâmpla mi-o apropiam lumina lunii o căram cu roaba fiind poet tăceri cutreieram Și mă opream ades lângă cuvânt iluminat de teiul
FIIND EMINESCU de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1478 din 17 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366027_a_367356]
-
ca pe o comoară de preț. O comoară tainică pentru urmașii poporului care viețuia pe aceste sfinte meleaguri - dacii. Trecuseră câteva zile de la Sărbătoarea Iubirii, sărbătoarea închinată ție, Dragobete. Înserarea învăluise pe nesimțite pădurea, zăpada începea să se topească, iar miresmele pădurii îi fermecau și-i tulburau pe cei cu inima sensibilă. Întreaga suflare era în așteptare, chiar și eu simțeam un freamăt în adâncuri. Dragobete asculta vrăjit. Avea ochii închiși pe jumătate, iar inima îi bătea nebunește.Ca prin vis
LEGENDA MĂRŢIŞORULUI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366017_a_367346]
-
sfinți stau la rând pentru a-și primi eterna cuminecătură pe drumuri fără întoarcere se-aude orga de mesteceni care limpezește fântânile iar zarea de centauri în lumina solară adulmecă foamea de iubire ne doare clipa care se duce suntem mireasmă și neant în deasa noastră desfrunzire alunecăm mereu spre toamne ascunzându-ne în rădăcini. marți, 2 aprilie 2013 Referință Bibliografică: lecție neînvățată / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 823, Anul III, 02 aprilie 2013. Drepturi de Autor
LECŢIE NEÎNVĂŢATĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 823 din 02 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366063_a_367392]
-
îi lumină chipul, iar ochii albaștri străluceau cu o exaltare infinită. Dar el părea că n-o aude. Catrina se îndreptă către fereastra deschisă și-și rezemă coatele de pervaz, contemplând natura vie, admirând acea dimineață de aprilie și simțind mireasma dulce a petuniilor din grădina apropiată. Totul era alb în juru-i, iar razele de soare îi luminau ființa, făcând-o să freamăte de plăcere. Se întoarse și ieși pe holul acela lung, îmbâcsit de un miros greu. Nu mai suporta
FERICIREA SUPREMĂ de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 848 din 27 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366054_a_367383]
-
de viață face viața pentru aceasta! Oare de aceea e veșnică, veșnicindu-ne încercările și întrebările? La naiba răspunsurile! După ce le-am avea, ne-am plictisi, adică am trăi numai ca morți. Ce este timpul? / Este, oare, dezvăluirea culorilor, / și a miresmelor/ sau o tolbă a amintirilor?/ Este, oare, uitare sau chemare?/ sau prăbușire și înălțare?/ sau, poate, căutare și pierdere,/ găsire și rătăcire?/ o fi doar un mister/ sau revelația supremă?.../ Un singur lucru nu trebuie să uiți:/ Prăpăstiile adulmecă, întotdeauna
PRINTRE CUVINTELE VRAJEI SAU VRAJBEI... de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 823 din 02 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366060_a_367389]
-
este poetul care excelează în lucrarea sa literară, nu se abate de la drumul său și fiecare literă din poem, este o certitudine. Autoarea nu bâjbâie prin întunericul neștiinței, ea ne spune în vers-clar:,,Despletită în amurguri târzii/las în urma mea /mireasma primăverii dintâi,/pentru a mă reîntoarce /în casa în care tinerețea mea... se schimbă tot mai mult în umbră,/și unde văd cum cuvintele mor/ în ghivece de timp răsturnate. (În urma mea) Sigur, în acest poem de o construcție la
VIORELA CODREANU TIRON, VRAJ(B)A CLIPEI de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 823 din 02 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366059_a_367388]
-
Oltului. Încerca să-i deslușească cântecul care-l cheama, stârnindu-i fiori în trup și suflet. Cânt de bucurie, vestind trezirea la viață. La așteptarea peste câteva clipe a Adrianei lângă el, să-i simtă căldura trupului și mai ales, mireasma sărutului ca pe o altfel de Sfântă Împărtășanie, una laică a doi mireni care se iubesc. Spre surprinderea sa, cerul din noaptea de Înviere, acolo în defileul dintre munți, era unul senin. Milioane de stele clipeau șăgalnice pe bolta cerească
ROMAN, CAP. XXI, PARTEA II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365968_a_367297]
-
dimineții de primăvară, decât apusul crepuscular al soarelui sau decât această dimineață limpede și răcoroasă! Iartă-mă că m-am îmbolnăvit de tine! - Da Adriana, ai dreptate. Și eu sunt sigur că te am în suflet ca o explozie de miresme, te simt în sânge ca un glob de foc, te port în mine ca pe o melodie auzită în crângurile pădurilor de peste acești munți falnici, locuri dragi mie pe care uneori le-am părăsit în speranța revenirii și dacă în
ROMAN, CAP. XXI, PARTEA II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365968_a_367297]
-
nu mai rezistă și dă fuga la grupul sanitar unde pifanii se îngrijesc de curățenia acestui sector: - Afară ! Afară ! Ieșiți cu toții afară ! Comandantul grupei a treia trebuie să se cace ! Ai fi zis că dorește să se bucure singur de mireasma căcatului său, că nu le poate îngădui cu nici un chip pifanilor să se bucure de acest privilegiu. Are însă nevoie de intimitate pentru cu totul altceva. Odată intrat în cabină, cu brăcinarii în vine, cu penisul în poziție de prezentare
VIII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365288_a_366617]
-
mă caută dorința, Să fac un salt acrobatic. Molto bene În curtea mea de eunuc, stau singur cuc, Singurătatea îmi este silfidă pe de-o parte și perfidă O văd ca pe Maica Precista purtătoare de mir, între catapetesme și miresme, ea este peretele despărțitor, Prin nopțile care mi le înșir Ani de-a rândul Mă scoate afară din corpul meu Și mă poartă ca pe Zeița Selene Martoră la molto bene În puterea nopții se dă de ceasul sorții Aparent
ANTOLOGIA ”LIMBA NOASTRĂ CEA ROMÂNĂ” STARPRES 2016 de ELENA BULDUM în ediţia nr. 2099 din 29 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365333_a_366662]
-
după diapazonul sferelor cerești și bătaia vântului de primăvară, „veșnic tânăr și ferice” , părintele protosinghel scrie minunate „doine și lăcrimioare” în „dulcele stil clasic” și „haiku” autentic autohton, poeme apolinice, limpezi și curate precum lacrima luminii din care izvodesc dulci miresme duhovnicești, prinos de tămâie scumpă de trandafir japonez. Plin de hâr sfânt „Poetul suie la voi/cu harfa pe umăr.../lăudând pe Dumnezeu...” (Lăudând pe Dumnezeu, Cântecul Păsării pe Acoperiș”, Editura RawEx Com, 2014). Părintele protosingel și-a început cu
HARFA EOLIANA DE LA CERNICA de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2099 din 29 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365318_a_366647]
-
O catedrală ceață risipindu-se-n valuri/Și porumbeii dând pașnic înalt ocol crucii din vârf/ Neobosite gânduri vâslind pururi intru Ține!...”(# 95). (Veni-va, Editura Agol, 2015) . Peste versurile poetului induhvnicit ninge cu flori de salcâm, teii își revarsă miresmele, toată noaptea privighetoarea cântă ritmuri și triluri din anotimpurile lui Vivaldi, iar poetul plânge și se roaga, surâde că în simfoniile lui Mozart printre lacrimi de vis: „Privighetoarea tace-n zori/ Ea toată noaptea a cântat./ A plâns într-una
HARFA EOLIANA DE LA CERNICA de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2099 din 29 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365318_a_366647]