17,356 matches
-
captând sinestezic ecouri din poezia lui Ion Pillat și parcă din Corespondențele lui Baudelaire: "Zumzetul albinelor, plescăitul berzelor... câinii, moara, treierătoarea, corbii, zgomotul surd al merelor, perelor, nucilor căzând uneori în vântul de vară coaptă și mai ales mirosurile - Doamne, mirosurile - și copacii pe care-i adoram, imenși, mai ales nucii, plopii, mi-au rămas în ochi, în nări, în urechi (s.n), în suflet pe veci." Prozatoarea Pia Pillat a ucis, după cum se pare, în ființa ei dăruită și un
O mare familie de scriitori by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/6890_a_8215]
-
ochi, în nări, în urechi (s.n), în suflet pe veci." Prozatoarea Pia Pillat a ucis, după cum se pare, în ființa ei dăruită și un poet. Ea nu poate uita, în același timp, iernile copilăriei, hoinăreala cu schiurile prin munți, mirosul zăpezilor, "bucuria pură a începuturilor de zi". Din București îi vin în memorie "muscalii", îmbrăcați în lungile lor veșminte albastre de catifea, ce păreau "din alt veac". Meditația sună mai degrabă, ca și în alte rânduri, a suspin sentimental: Ce
O mare familie de scriitori by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/6890_a_8215]
-
Aici suntem la Carcassonne. Iar aici nevastă-mea, pe fundal se vede Acropole. Apoi tot anul duceau o viață sedentară, o viață ciudată, când dimineața te întorci la lucrul din care te-ai oprit seara, unde hainele se impregnează cu mirosul propriei locuințe, iar tălpile bătătoresc neobosit cărări pe covor. Viața asta nu e pentru mine. Se vede că-mi lipsea gena care face ca atunci când petreci mai mult timp într-un singur loc, să prinzi imediat rădăcini. Am încercat de
OLGA TOKARCZUK - Rătăcitorii () [Corola-journal/Journalistic/4313_a_5638]
-
să ascundă, între coperțile manualelor de gramatică latină, poeziile lui Rilke, sau care-i făcea să se îmbulzească la prelegerile universitare, cu dispreț față de de timpul pierdut cu fetele - această febră a atotcunoaș terii îl cuprinsese și pe cel căruia „mirosul cernelei tipografice îi era mai dulce decât uleiul trandafirilor din Șiraz”. Un prim volum de versuri avea să-i aducă deja recunoaș tere - atenția poeților Liliencron, Dehmel, Rilke și a compozitorului Max Reger (care a vrut să-i pună pe
Culorile Europei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4327_a_5652]
-
spaimă ca un nor negru, tot mai întunecat pe măsură ce se apropia ziua plecării. Mi-am dat seama că îl privesc pe Michael cu o emoție pe care n-o prea mai simțeam după șase ani de căsnicie. Îi inspiram adânc mirosul, parcă voiam să-l păstrez în străfundul meu, îi cercetam linia strâmbă a nasului pe care și-l rupsese când era copil, firele de păr argintiu, prea timpuriu apărute, felul în care își dregea vocea în mijlocul unei propoziții și se
Anuradha Roy - Valurile pământului () [Corola-journal/Journalistic/4326_a_5651]
-
neagră ca dată cu cremă de ghete? Când te uiți la ea nu-i vezi decât ochii. Și-a trecut degetele prin părul meu încâlcit. - Aproape că ți-a ajuns la brâu, Maya. Cât o să fie când mă întorc? Simțeam miros de ceapă prăjită, cu toate că era aproape miezul nopții. La radioul vecinilor, o voce plictisită vorbea despre inundații, înșelătorii, accidente feroviare și meciuri de cricket. Mâna lui Michael mi-a coborât până la șolduri. - O să ai părul până aici, sau poate mai
Anuradha Roy - Valurile pământului () [Corola-journal/Journalistic/4326_a_5651]
-
iar institutul de alpinism mi l-a trimis la Hyderabad împreună cu cenușa lui Michael, strânsă într-o cutie goală de ghee. Am încercat să văd ce era în rucsac, dar după ce am scos două cămăși de corp care purtau încă mirosul lui, n-am mai avut putere să merg mai departe. Am pus rucsacul în valiza de sub pat, unde stătuse și înainte. În ziua în care l-am primit, am coborât pe uliță până la prăvălia de paan, pe zidul căreia era
Anuradha Roy - Valurile pământului () [Corola-journal/Journalistic/4326_a_5651]
-
etajeră. E prea mult, nu mai vreau. Tremur cu dinții strînși, deschid aparatul de radio și încerc să fac pe indiferentul. Ce caraghios?! Ada Comenschi n-a rămas în România. Ada e peste tot și mă urmărește nevăzută din aer. Mirosul amărui al trupului ei îmi împînzește mintea. Vocea ei mi s-a impregnat în memorie ca fumul în haine. Și obiceiul acela al ei de a-și strecura din cînd în cînd o mînă în păr și de a mă
Femei albastre by Gheorghe Crăciun () [Corola-journal/Journalistic/4336_a_5661]
-
au îndrăgostit de peisaj așa cum o făcuseră și colegii lor barbizoniști, pentru care pădurea de la Fontainebleau exercita o asemenea atracție încât, conform afirmațiilor lui Alfred Sensier, unul dintre cei mai atenți biografi ai epocii, „... i-a intoxicat cu frumusețea și mirosurile ei. Deveniseră cu adevărat posedați.” Tot așa și Baia Mare cu împrejurimile ei, este mai mult decât un loc; ea a fost și este motivul în întruchiparea sa supremă. Deși valorizarea peisajului în cultura europeană a început cu câteva secole înainte
Baia Mare, intersecție artistică între Budapesta și București by Cătălin Davi () [Corola-journal/Journalistic/4210_a_5535]
-
apucă să cârâie urât de tot, auzim strigătele lui madam Szántó. - Tanti Kovács! Avem o vulpe-n coteț! Tanti Kovács! O.R.L., canișul jucăuș, sosește lătrând de zor, se-apucă să amușine, ceva pare să nu fie-n regulă cu mirosul lui Székely, pentru că O.R.L. nu se mai oprește din lătrat. - E încă-n viață Hutera Béla, frizerul ăla bețivan împreună cu care ai fost în lagăr la americani, micuțule, sâsâie Kovăcioaia de lângă coteț. Te-a văzut cum ai pactizat cu
Bogdán László: Blazonul cu două lebede (fragment) by George Volceanov () [Corola-journal/Journalistic/4213_a_5538]
-
Sărim ca arși. O luăm la fugă. Drept către cadristul care încearcă să spele putina prin grădină (ne dăm seama că voia să profite de această pauză forțată ca s-o șteargă), simțim putoarea trupului neîngrijit al lui Székely Balázs, mirosul de țap amestecat cu aroma tutunului prost. - Care ești aici?, țipă din nou madam Szántó, se ridică cu greu de jos, își scutură praful de pe rochie, când brusc se aprind becurile din curte. Ne holbăm unii la ceilalți. Székely Balázs
Bogdán László: Blazonul cu două lebede (fragment) by George Volceanov () [Corola-journal/Journalistic/4213_a_5538]
-
fost întreruptă în zonă. "Am văzut oameni aruncați pur și simple prin ferestre... erau vecinii mei", a povestit Ashley Rivera pentru New York Daily News, notează TVR. De asemenea, un alt locuitor a spus că în zonă persista de săptămâni bune miros de gaz. Explozia provocată i-a făcut pe oameni să se gândească imediat la un atac terorist cum a fost cel din 11 septembrie 2001, când mii de oameni au murit în urma prăbușirii turnurilor gemene World Trade Center.
Imagini șocante. Oameni aruncați prin fereste în urma unei explozii () [Corola-journal/Journalistic/42163_a_43488]
-
neconceput pentru el, uite-o călare pe treizeci de mii de euro, rulînd agale sau în viteză prin centrul orașului luminat de firme de magazine și localuri cu program nonstop, savurînd fiecare secundă și fiecare milimetru de decor, mișcările, zgomotele, mirosurile. Tîrgul ei, orașul, primul oraș peste care a deschis ochii pe cînd avea șapte ani, cînd maică-sa se îndurase so aducă, s-o plimbe prin magazinele din Pitești ca să-i cumpere uniformă de școală. Mai încoace văzuse Parisul, Londra
Diavolul tot mai sigur pe viața lui by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Journalistic/4228_a_5553]
-
de vacanță. Individul era dat dispărut de mai bine de două săptămâni. Cadavrul a fost găsit de oamenii legii în anexa unei case de vacanță din localitatea Bisoca. În jurul individului au fost identificate mai multe recipiente din plastic, goale, cu miros de alcool. În urma examinării, s-a constatat că victima nu prezenta urme de violență, arată Ziua de Buzău. Cadavrul a fost transportat la Serviciul Județean de Medicină Legală Buzău pentru a se efectua necropsia. Polițiștii au demarat o anchetă pentru
Descoperire macabră într-o casă de vacanță din Buzău () [Corola-journal/Journalistic/42695_a_44020]
-
casă mare a lui Andre, la țară, să dormim, era o petrecere acolo și se găsea și un pat mare de dormit. Noi nu mergem prea ușor să dormim într- o casă străină, nu ne place intimitatea cu obiectele altora, mirosurile, periuțele de dinți folosite. Nu mergem cu multă plăcere nici măcar la petreceri, care nu se prea potrivesc cu forma noastră specială de eroism. Și totuși îi spusesem da și ne gândeam că am fi găsit cu siguranță un mod s-
Alessandro Baricco - EMAUS () [Corola-journal/Journalistic/4296_a_5621]
-
bunicuță cu părul tot înspicat a întins o mână grăsuță, albicioasă și foarte fină, deloc pe potrivă cu vârsta ei, și, cu un linguroi negru ca pana corbului, a scos dintr-o oală murdară de fier un lichid negru cu miros stricat, pe care l-a turnat într-un bol mare smălțuit în roșu. Dracii au ridicat bolul și mi l-au întins în față. Pe fețe le-a răsărit un zâmbet care clar nu era cu gând bun. - Bea! Ia
MO YAN Viața și moartea mă ostenesc by Dinu Luca () [Corola-journal/Journalistic/4459_a_5784]
-
de cauciuc. Își descleștau mâinile de pe gâtul meu numai când nu mai era nimeni de față. La un moment dat, o căruță cu roți de cauciuc care trăgea după ea nori de praf a gonit în zbor pe lângă noi, iar mirosul de sudoare al calului mi s-a părut mai mult decât cunoscut. L-am văzut pe vizitiu, Ma Wendou, înfășurat într-o piele albă de oaie fără păr, stând pe capră cu biciul în mână: pipa lui cu țeavă lungă
MO YAN Viața și moartea mă ostenesc by Dinu Luca () [Corola-journal/Journalistic/4459_a_5784]
-
dracii parcă erau vrejuri încolăcite în jurul meu și de care îmi era greu să mă scutur. Eram sigur că Ma Wendou, căruțașul, îmi văzuse silueta, că auzise zgomotele pe care le scoteam zbătându-mă din răsputeri și că-mi adulmecase mirosul ciudat și atât de greu de găsit în lumea oamenilor; el însă și-a mânat cu iuțeala vântului căruța prin fața mea, de parcă vroia să scape de vreo urgie. Mai apoi ne-am întâlnit și cu o trupă de actori pe
MO YAN Viața și moartea mă ostenesc by Dinu Luca () [Corola-journal/Journalistic/4459_a_5784]
-
mă trec valuri-valuri de neastâmpăr. Peste o clipă, am zărit pietricelele de sub pod care, pătate toate de carnea și sângele meu, își modificaseră culoarea. De ele se aflau lipite fâșii-fâșii de pânză și fire murdare de păr, ce răspândeau un miros greu de sânge. Sub arcul părăginit al podului se strânseseră trei câini sălbatici - doi stăteau întinși, unul în picioare, doi erau negri, unul galben. Toți aveau însă blana lucioasă, limba de un roșu aprins, dinții albi și imaculați și ochii
MO YAN Viața și moartea mă ostenesc by Dinu Luca () [Corola-journal/Journalistic/4459_a_5784]
-
văzător”. Aceste erori arată nu numai superficialitatea cu care a fost făcută traducerea - prima eroare datorându-se, cel mai probabil, unei confuzii a verbului „to sink” (a se scufundă, a se afunda etc.) cu verbul „to stink” (a avea un miros neplăcut, a duhni), dar și lejeritatea redactorului care, cel mai probabil, n-a comparat niciun moment textul traducerii cu originalul. Acestei serii nesfârșite de erori și defecte grave de care suferă traducerea i se adaugă o listă la fel de lungă de
Camerele de tortură ale traducătorului by Paul-Gabriel Sandu () [Corola-journal/Journalistic/4480_a_5805]
-
nu avea ce face, a căzut în mania persecuției, izolîndu- se de urmăritori care vroiau să-l otrăvească și murind în final de foame. Geniul e acea formă de periclitare a spiritului care începe în trombe apoteotice și sfîrșește în miros de ospiciu. Nuanța care se desprinde din carte e că există un prag de inteligență pe care, dacă îl depășești, Dumnezeu te pedepsește. Vocația costă scump. Mai mult, e ceva în natura matematicii care o așază la răspîntia dintre inspirația
Paternitatea numerelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4488_a_5813]
-
veniți după mine, mamă, mergeți în casa mare, am făcut focul de când s-a luminat, e bine... În bucătărie așa numeau ei anexa din curte -, e abur și miroase a mâncare. Nu de alta, da’ aveți haine bune și capătă miros... De abia se luminase când bătrâna își sculă feciorii. Dormiseră amândoi într-un pat, același pat în care au dormit toată copilăria. Se culcaseră târziu, aproape de miezul nopții; târziu pentru bătrână, normal pentru fiii ei. Nu reușise deloc Gheorghe să
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
urmăresc pe oamenii care veneau acolo, pentru că erau ciudați. Azi nu era nimeni, în afară de un moș întins pe două scaune la o masă în față, care trăsnea a poșircă de-ți muta nasul. Îmi întipărisem atât de bine în minte mirosul ăsta de fum amestecat cu izul de bere al podelei, încât uneori trebuia doar să mă gândesc la el și îl simțeam în nări. Undeva, pe la al doilea pahar de vin, a intrat o femeie. Am studiat-o câteva secunde
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
elegant cu pioletul și înclin ușor capul a recunoștință. Drumul până acasă e parcă mai lung decât oricând, ultimele trepte sunt mai abrupte decât orice costișă. Ușa se deschide și pășesc încet pe holul atât de familiar. Din bucătărie vine miros de mâncare și o undă de muzică. Apa fierbinte a trecut în șuvoaie peste corpul meu ostenit. Ici-colo, vânătăi martore ale pățaniei zâmbesc violet și promit să mai doară o vreme. După cea mai bună cină, mă las purtat în
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
tatăl tău. Zăpada care cade din cer îmi aduce imagini cu tata, rostogolindu-se beat prin vreun șanț, sau la poliție, ori în vreun necaz. Și nici n-am aflat cum o cheamă pe fata care tocmai a plecat, cu tot cu miros după ea. — Dragoș, tatăl tău a murit. Este la morgă, la spital în Negrești. Ar trebui să mergi. Îmi pare rău. Condoleanțe. Vasile pleacă. Se îndepărtează încet, cu bocancii scrâști-scrâști prin zăpadă, și dispare înghițit de ninsoare, pesemne ușurat că
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]