8,023 matches
-
vrem să meargă idila. Cu Lordul Zdreanță scânteindu-i pe deget, Mama Natură își șterge buzele cu dosul palmei, și spune: — Saliva ta are un gust groaznic... Sfântul își scuipă în palmă și linge saliva, înghițind-o din nou. Își miroase mâna, și zice: — Cum adică, groaznic? — A cetone, spune doamna Clark fără a se adresa cuiva anume. Sau poate adresându-se tuturor. — Acru, spune Mama Natură. Ca o lumânare de aromaterapie cu lămâie și clei de aeromodele. — E din cauza subnutriției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Natură. Ca o lumânare de aromaterapie cu lămâie și clei de aeromodele. — E din cauza subnutriției, spune doamna Clark, legând momâia domnului Whittier cu un șnur de mătase aurie. Pe măsură ce arzi grăsimile, crește concentrația de acetonă din sânge. Sfântul Fără-Mațe își miroase mâna și flegma parcă îi zuruie în cap. Reverendul Fără Dumnezeu ridică un braț și adulmecă la subsuoară. Taftaua umedă e acolo mai întunecată din cauza transpirației, și porii lui păstrează amintirea prea multului parfum Chanel No. 5. Cărând un cadavru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
loc în care vei fi vreodată. Poate cu excepția sicriului. Webber își dă băutura pe gât, vârându-și nasul cât un cartof roșu sub aerul rece, și se vede că nările lui nu mai duc nicăieri. Însă Webber întreabă: — A ce miroase? Și Flint adulmecă și zice: — A nitrat de amoniu. Îți spune ceva? E nitratul de amoniu pe care l-a pregătit pentru ei în Florida amicul lor Jenson. Amicul lor din războiul din Golf. Reverendul nostru Fără Dumnezeu. Adică îngrășământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
cu rădăcina maronie și subțire la vedere, îi înmânează piersica Ducelui Vandalilor. Ducele, care și-a desfăcut coada de cal și părul îi atârnă pe față, mestecă aceeași gumă cu nicotină pe care a mestecat-o de la început. Părul îi miroase a țigări cu aromă de cuișoare. Miss America primește piersica de la Duce, săraca noastră Miss America, însărcinată, cu rădăcinile negre ale părului ei platinat care ne arată de când suntem închiși aici. Deasupra noastră, copacul se stinge pentru o fracțiune de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
care o ține în brațe domnișoara Hapciu. Mamei Natură desenele de henna roșie îi pătează dosul palmelor și îi scot în evidență lungimea degetelor. De câte ori întoarce capul sau încuviințează, șiragul de clopoței de la gât scoate câte-un clinchet. Părul îi miroase a lemn de santal, a patchouli și mentă. Domnișoara Hapciu tușește. Săraca domnișoară Hapciu, tușind mereu, cu nasul roșu și strivit într-o parte pe obraz de cât și l-a șters cu mâneca. Ochii ei exoftalmici, înecați în lacrimi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
copii. Tovarășe Narin, nu mă mai întrerupeți. Veți avea ocazia să vorbiți la sfârșit, făcu învățătoarea vădit deranjată de îndrăzneala bărbatului. În spatele Sandei se așezase tatăl unei alte fetițe. Femeia strâmba din nas și se foia în bancă pentru că bărbatul mirosea a băutură. Se abținea cu greu să nu-i facă observație. Luana îl privea cu milă pentru că era prost îmbrăcat, avea pantalonii rupți și cămașa arăta ca o cârpă de șters vasele. Era însă vesel și făcea tot felul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
am rămas însărcinată până acum, înseamnă că sunt bolnavă. Ștefan se învârtea în jurul ei, ca un cățeluș ce așteaptă bombonica. Vorbești prostii, draga mea. Toate femeile fac copii. Se închise în baie preț de câteva minute și ieși de-acolo mirosind, discret, a after shave și pastă de dinți. Luana se băgase în așternut, obsedată de o îngrozitoare bănuială. El se așeză pe marginea patului, îi luă mâinile într-ale lui și le lipi de buze. Ea îl privi absentă, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
a Împiedicat de rămășițele pavajului de piatră. Înghesuiți sub o copertină În fața porticului vechii primării, frumoasă pe vremuri, acum aproape o ruină, niște soldați o priveau și Își treceau de la unul la altul un chiștoc de kretek, al cărui fum mirosea a cuișoare. A făcut semn unui șofer de taxi care conducea un Jeep. — Doamnă, n-aveți o țigară? a strigat unul dintre ei fără prea mare tragere de inimă, de parcă se aștepta la un scuturat grăbit al capului. Ea știa
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
cu imaginea unei albine zâmbitoare. Părul perfect Întins Îi era strâns cu o bentiță galbenă, la fel ca obrajii zâmbitori ai albinei. Pe-aici, vă rog! Margaret a urmat-o În sala de lectură, mare, Întunecată și fără cititori, unde mirosea a camfor și a lemn umed. Cele mai multe rafturi erau goale, iar celelalte, În loc de cărți, erau Încărcate cu niște cutii de carton fără inscripții. Jos nu erau ferestre, În schimb, deasupra era o galerie Îngustă, cu ferestre mari și arcuite, ale
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
cuiburile fâlfâind În căutare de insecte. A părăsit clădirea și a Început lungul drum spre casă. N-o mai durea capul și se simțea din nou În stare să dea piept cu orașul. A pornit pe străduțele strâmte din Glodok. Mirosea a tămâie, a bucătărie și a rigole Înfundate, o combinație puternică, aproape amețitoare. Nu puneți piciorul pe-acolo noaptea, erau preveniți străinii, ei Însă Îi plăcea acolo, mai cu seamă seara. Zgomotul neîncetat provocat de feluritele ocupații, ciocnetul tigăilor și
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
de mica pernă osoasă a mâinilor. S-ar fi zis că ascultă bătăile unei inimi din adâncul pământului. — Hai să mergem acasă, fiule, i-a zis Karl Într-o șoaptă dulce. Nicicând nu i se păruse mașina atât de confortabilă. Mirosea a ceară de albine și a Îmbrăcăminte proaspăt spălată, iar motorul torcea stăruitor și monoton. Karl i-a dat un termos cu apă și niște biscuiți Împachetați În foaie de ziar. Au mers pe drumuri Întune coase, unde mișcarea largă
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
bazar. Aleile dintre tarabe, Înguste și Întru câtva umede, erau iluminate până și În timpul zilei cu lămpi cu gaz. Lumina lor chioară, gălbuie, nu făcea decât să intensifice ob scuri tatea. A trecut de tarabele cu suluri de pânză care miroseau a nafta lină și de cele unde se găseau felurite obiecte ieftine, meș teșugărite din argint, sclipitoare În flacăra lămpilor. Urmau tarabele cu carne uscată, cu fructe deshidratate, cu fir de rafie și curele de cauciuc ori cu șireturi. Cunoștea
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
lui, a apăsat-o delicat Între obraz și palmă și a ținut-o așa câteva secunde. Un minut. O viață Întreagă. Apoi și-a aplecat capul și l-a pus pe umărul ei. Nu i mai vedea fața, dar Îi mirosea părul, avea o aromă dulceagă de lapte. Dar, de fapt, ce? — Ce?... Ziceai dar, de fapt... Atâta doar că nu ți-ai terminat vorba. Începuse să-l mângâie pe cap, Îi grebla ușor cu degetele părul lung și mătăsos. — N-
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
a cerut să mă ocup de tine câteva zile. — Dar am nevoie de ceva lucruri curate, a protestat Adam. De ce nu ne-am Întoarce s-o așteptăm? Vreau să merg acasă! Din s-a apropiat de el și l-a mirosit În chip demonstrativ. Miroși foarte bine, a zis. Mi s-a părut mie sau ai spus acasă? Casa unde stă Margaret nu-i a ta. Nici În Perdo nu-i casa ta câtă vreme o Împarți cu omul ăla alb
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ocup de tine câteva zile. — Dar am nevoie de ceva lucruri curate, a protestat Adam. De ce nu ne-am Întoarce s-o așteptăm? Vreau să merg acasă! Din s-a apropiat de el și l-a mirosit În chip demonstrativ. Miroși foarte bine, a zis. Mi s-a părut mie sau ai spus acasă? Casa unde stă Margaret nu-i a ta. Nici În Perdo nu-i casa ta câtă vreme o Împarți cu omul ăla alb. Casa ta e-aici
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
că ideea ta idioată e de vină, a zis tati. N-am Înțeles ce voia să spună, nici nu mi-a păsat, nu părea să fie important. După multă, multă vreme, vine mami la mine și i am simțit parfumul, mirosea atât de plăcut a trandafiri, ea și-a scos ochelarii de soare și mi a spus: Mâine plecăm acasă la noi, ce zici? Nu poți să-ți În chipui ce fericit am fost. Simțeam că-mi crapă inima de fericire
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
unui culoar Îngust care părea Întunecos, În ciuda șirului de ferestre care se aliniau de la un capăt la altul. Afară se vedeau pomișori plantați de curând care nu prea se prinseseră, frunzele se răsuceau uscate și cădeau. Culoarul era fierbinte și mirosea a mucegai, ferestrele nu fuseseră deschise de ceva vreme. Margaret se grăbea pe urmele tână rului, străduindu-se să țină pasul. Au traversat un birou plin de bărbați și de femei În uniforme kaki, păreau să fie pregătiți de plecare
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
de culoare. Uneori, la sfârșitul anotimpului uscat, e o vreme ca asta, când sunt așteptate primele ploi. Pică doi-trei stropi grei pe brațe, cerul se Întunecă, s-ar zice că se termină seceta, dar norii se risipesc, aerul nu mai miroase a ploaie și se Întoarce vremea uscată. De fapt, nimeni nu poate ști cu adevărat când vine musonul. Mick a fost cel care a hotărât că trebuiau să plece. Vrei să spui, să părăsim Indonezia? a protestat Margaret. — Ai tu
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Evelinei povestea că, în timp ce era la profesorul X, la o testare, o altă elevă a profesorului care lucra la aceeași masă cu ea, în timpul acelei ore, care costa cât o zi de muncă a tatălui ei, i-a spus celeilalte, miroși a Fa, te-ai spălat cu Fa roz, nu, nu mă înșel, confirmă-mi, așa-i? Și de aici o întreagă poveste despre deodorante, săpunuri și prețuri, vă imaginați, în timpul acelei ORE! Deci, vă spuneam că Evelina traversează o criză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
sau ba, cum să nu te faci praf după un pahar în asemenea condiții? Uneori, așa cum stătea prostit pe un scaun în mijlocul bucătăriei, se apleca să-i maseze fruntea, spunea repede, fără să miște buzele și o rugăciune, pielea ei mirosea îmbietor, ca o cratiță cu mâncare abia stată din fiert. Cum ședea aplecată spre el, valuri de căldură năvăleau dintre sânii ei uriași. Dimineața se trezea oarecum refăcut, de obicei se abținea să pună alcool în gură, obsesia lui era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
vezi? Nu-l atinge nici timpul. Crede-mă, par suspecți oamenii ăștia cu biografii prea rotunde, cărora nu li se întâmplă nimic într-o lume unde totul este ca frunza în vânt. El, singurul, rămâne neclintit, este intangibil! Nu-ți miroase a nimic? Își bătu cu degetul arătător nara. Puah, se strâmbă Nina, scuturându-se de repulsie, în semn că ei îi mirosea tare. Nu vă înțeleg, izbucni fata, și oricum nu vă cred, izbucni fata și nu-și mai putu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
într-o lume unde totul este ca frunza în vânt. El, singurul, rămâne neclintit, este intangibil! Nu-ți miroase a nimic? Își bătu cu degetul arătător nara. Puah, se strâmbă Nina, scuturându-se de repulsie, în semn că ei îi mirosea tare. Nu vă înțeleg, izbucni fata, și oricum nu vă cred, izbucni fata și nu-și mai putu reține lacrimile. Eu nu știu ce fel de oameni sunteți, le reproșă. Se amuzară amândoi copios de argumentele lichide, fierbinți ale Carminei. Alexe se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fel chiar amici, făcuseră armata împreună, primele săptămâni a început tare, bum, bum, bum, zile de carceră, citat pe ordin disciplinar, pe urmă cine credeți c-a obținut cea mai lungă permisie? El, cine altul? Mie a început să-mi miroase de pe atunci, mă, că avea spatele asigurat, fusese infiltrat între noi, de aia îi convenea s-o facă pe nebunul, voia atmosferă, trebuia să-și formeze un mit. El nu putea să respire la un loc cu noi, lui îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
din birou. Pe urmă iar alte rugăminți, plecăciuni, mâna lui mângâia încoace și încolo marginile biroului, dacă sunteți amabilă, dacă, îi cerea împrumut și ibricul. În concluzie făcea un ceai, un simplu ceai, avea el un amestec special, ceva care mirosea intens a busuioc, umplea tot biroul cu acel miros, mulți înghițeau în sec. Își bea ceaiul cu înghițituri mici, egale, închidea ochii, inspira profund, dacă strănuta sau tușea își cerea scuze în dreapta și-n stânga, bea toată cana foarte împăcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mult decât de obicei. Îi deschise Alexe, nu părea a fi în apele lui, nu-i răspunse nici la salut și, culmea, nu lansă nici un compliment. O porni singură de-a lungul holului, pe drumul bine știut. Era praf și mirosea a igrasie stârnită. Toate obiectele din casa familiei Alexe arătau ca după un cataclism natural. Teancuri de cărți, ziare, scaune răsturnate acoperite cu hârtie de sac, o lustră, sticle, canapeaua întoarsă cu două arcuri sărite, un vas de faianță fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]